Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 877/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 877/CA/2008
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta S și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr.302/CA/22.04.2008 PRONUNȚATĂ DE Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Conform planificării ședințelor de judecată, pentru data de 02.09.2008 completul de judecată C2 recurs () este compus din judecătorii:, - - și - -. Domnului judecător fiind lipsă, potrivit procesului-verbal de absență întocmit la data de 02.09.2008, în conformitate cu art.98 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, completul de judecată s-a complinit prin prezența domnului judecător, judecător din planificarea de permanență.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâta recurentă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că din partea pârâtei recurente s-a depus la dosar întâmpinare la recursul reclamantei.
Mandatarul reclamantei recurente depune la dosar chitanța seria - nr.- din 02.09.2008 reprezentând plata taxei de timbru în sumă de 30 lei și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.
Recursul pârâtei este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantei susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, solicitând: admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la fond. Cu cheltuieli de judecată în recurs justificate cu chitanța nr.41/02.09.2008 și factura nr.14 din 02.09.2008.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu în dosar nr.411//85/2008 reclamanta -" "SRL Sas olicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr.58/09.11.2007 emisă de pârâtă și a deciziei de impunere nr.522/19.09.2007 emise de S și exonerarea acesteia de la plata sumei de 467.651 lei, reprezentând TVA și majorări de întârziere aferente.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în mod nelegal prin raportul inspecției fiscale nr.- din 19.09.2007 și prin Decizia nr.522/19.09.2007 s-a dispus plata acestei sume apreciindu-se că pentru marfa furată de la societate în data de 15.10.2006 și asigurată la suma de 2.459.986,90 lei (valoarea contabilă a bunurilor sustrase) se datorează TVA în cuantum de 467.398 lei, întrucât furtul mărfii este o lipsă din gestiune asimilată livrării de bunuri. S-a arătat,de asemenea, că omisiunea legiuitorului de a include în cazurile de excepție de la colectarea taxei pe valoare adăugată a situației bunurilor furate este remediată prin prevederile art.38 din modificare a art.128 8 lit.a din Codul fiscal.
În drept s-au invocat prevederile OUG nr.106/2007.
Prin sentința nr.302/CA/2008 Tribunalul Sibiua admis acțiunea în contencios administrativ a reclamantei și a dispus anularea actelor administrativ-fiscale atacate, cu exonerarea reclamantei de plata sumei de 467.651 lei reprezentând TVA și majorări.
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 2539,30 lei cheltuieli parțiale de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în mod greșit organele fiscale au stabilit în sarcina reclamantei obligația suplimentară de plată a TVA aferentă bunurilor lipsă în gestiune care au fost sustrase de autori necunoscuți la 15.10.2006, întrucât această lipsă în gestiune nu poate fi asimilată unei livrări de mărfuri pentru care trebuie colectată TVA, în speță fiind aplicabile prev.art.128 al.3 lit.a Cod fiscal și art.321din HG nr.84/2005.
În ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, s-a apreciat că se impune reducerea acestora cu privire la onorariul de avocat, având în vedere natura cauzei și principiul prevăzut de art.4 Cod fiscal de la 25.000 lei la 2539,30 lei.
Împotriva hotărârii au declarat recurs ambele părți.
Reclamanta -" "SRL a solicitat modificarea în parte a hotărârii numai în ce privește cheltuielile de judecată în sensul acordării integrale a onorariului de apărător.
În motivarea recursului se invocă prev.art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, apreciindu-se că instanța nu a motivat reducerea cheltuielilor de judecată raportat la condițiile art.274 al.3 Cod pr.civilă și chiar dacă s-ar face o analiză a acestor condiții nu este cazul aplicării textului legal, având în vedere valoarea pricinii și munca prestată de avocat.
Prin recursul pârâtei DGFP S se solicită modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantei și a păstrării actelor atacate.
Pârâta susține că instanța a aplicat greșit legea, Codul fiscal fiind modificat în sensul interpretării date de instanță articolului 128 prin OUG 106/2007 - ulterior raportului juridic fiscal dedus judecății, instanța dând efect retroactiv acestor prevederi legale prin încălcarea principiului neretroactivității legii.
În ce privește textul de lege în vigoare la data exigibilității TVA, instanța de fond a făcut o interpretare greșită a art.128 al.3 incluzând în cazurile de forță majoră lipsa în gestiune datorată furtului cu autori necunoscuți care nu se regăsește în situațiile expres menționate în HG nr.44/2004. În speță erau aplicabile prev.-art.128 al.3 lit.e, fără excepțiile de la al.9 lit.a Cod fiscal.
În drept se invocă prev.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru conform art.14 din Normele metodologice la Legea nr.146/1997 și respectiv art.17 din Legea nr.146/1997.
Reclamanta nu a formulat întâmpinare la recursul pârâtei.
Pârâta - prin întâmpinare la recursul reclamantei - solicită respingerea recursului apreciind că instanța a diminuat corect cheltuielile de judecată, în spiritul art.274 al.3 Cod pr.civilă.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma criticilor aduse de părți se constată că ambele recursuri sunt nefondate pentru considerentele de mai jos:
Este evident că instanța de fond nu a aplicat prevederile Codului fiscal modificat prin OUG nr.106/2007 în rezolvarea problemelor de drept incidente cauzei, prin întreaga motivare analizându-se conținutul art.128 al.3 și 9 Cod fiscal și a Normelor metodologice în forma lor aplicabilă la momentul înregistrării în evidențe a lipsei în gestiune cauzată prin furtul bunurilor în discuție.
Prin urmare nu poate fi vorba de aplicarea retroactivă a legii și de încălcarea principiului neretroactivității legii civile consacrat de art.1 cod civil și de art.15 al.2 din Constituția României.
În ce privește modul în care instanța de fond a interpretat prev.art.128 al.9 lit.a Cod fiscal se constată că nici sub acest criticile pârâtei nu sunt fondate.
Legea fiscală a calificat ca livrare de bunuri lipsa în gestiune cu excepția cazurilor obiective când aceste lipsuri nu sunt datorate contribuabilului (persoanei impozabile).
Chiar dacă nu se subscrie întrutotul definiției forței majore, furtul nu poate fi interpretat ca o lipsă în gestiune - livrare de bunuri și supusă colectării TVA, pentru că în acest caz paguba nu este imputabilă reclamantei, este un eveniment exterior care nu atârnă de voința acesteia.
Chiar dacă legea fiscală nu a inclus în mod expres la acea dată lipsa în gestiune datorată furtului bunurilor printre excepțiile prevăzute expres la art.128 al.9 lit.a este în spiritul reglementării, și în mod corect instanța a făcut o asemenea interpretare, ca furtul bunurilor să fie o cauză de exceptare de la colectarea TVA, având în vedere imposibilitatea de a mai afecta bunurile circuitului economic de a materializa intenția de revânzare în scopul obținerii de profit care a stat la baza achiziționării acestor bunuri.
În consecință, se apreciază că instanța de fond a interpretat și aplicat corect legea atunci când a admis acțiunea reclamantei și a anulat actele administrativ-fiscale atacate, nefiind incident motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă. Aceasta conduce la respingerea recursului pârâtei ca nefondat, în temeiul art.312 al.1 Cod pr.civilă.
În ce privește recursul reclamantei se reține că nici acesta nu este fondat.
Potrivit art.274 Cod pr.civilă "Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat "
Instanța de fond a redus onorariul apărătorului de la 25.000 lei - în mod corect - motivat de stabilitatea legislativă fiscală consacrată de principiul prev. de art.4 Cod fiscal și de natura pricinii - înțelegând prin aceasta complexitatea cauzei.
Ambele argumente vizează munca îndeplinită de avocat - în cauză - astfel că soluția este nu numai pertinent motivată, dar și legală.
3 din articolul de lege menționat nu necesită îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind valoarea pricinii și respectiv a muncii apărătorului, fiind suficientă îndeplinirea uneia dintre acestea.
Prin urmare, apreciind că munca apărătorului de documentare, redactare și susținere a cauzei nu justifică un onorariu de 25.000 lei, se va păstra soluția atacată și sub aspectul reducerii onorariului apărătorului, ceea ce a condus la o reducere a cheltuielilor de judecată acordate reclamantei.
În cauză nu sunt incidente deci nici motivele de recurs invocate de reclamantă potrivit art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, astfel că și recursul reclamantei se va respinge conform art.312 al.1 Cod pr.civilă.
Din aceste motive nu se vor acorda nici cheltuieli de judecată în recurs, fiind respinse recursurile părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanta recurentă -" "SRL S și pârâta recurentă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr.302/CA/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.M:
Dact./2 ex./12.09.2008
Jud.fond I,
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Ioan Cibu, Elisabeta Lazăr
