Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 896/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 896/R/CA/2008
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței civile nr. 266/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Conform planificării ședințelor de judecată pentru semestrul II 2008, pentru data de 09.09.2008 completul de judecată C1 recurs () este compus din judecătorii: - -, - - și. Domnul judecător fiind lipsă, potrivit procesului-verbal de absență întocmit la data de 09.09.2008, în conformitate cu art.98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu, în persoana domnului judecător - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat în instanță reprezentanta recurentei pârâtă, consilier juridic și mandatara intimatei reclamantă, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul este motivat; este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Reprezentantele părților depun la dosar delegația de reprezentare juridică, respectiv împuternicirea avocațială și declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei pârâtă arată că apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 9 alin. 7 din Legea din 414/2002, art. 67 alin. 1 din 571/2003, art. 3 alin. 4 și art. 22alin.4 din 345/2002 și s-a acordat mai mult decât s-a cerut, motive de modificare prevăzute de art. 304pct. 6 și pct. 9 Cod procedură civilă. Arată că hotărârea instanței de fond este nesupusă apelului și solicită, în temeiul dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, verificarea cauzei sub toate aspectele.
Reprezentanta recurentei pârâtă învederează că prin hotărârea instanței de fond s-a acordat mai mult decât s-a solicitat prin acțiunea de contencios administrativ, respectiv în ceea ce privește cheltuielile de reclamă și publicitate, pentru care s-a acordat diminuarea obligației fiscale, intimata reclamantă neavând capăt de cerere în acest sens. Arată că este inadmisibilă diminuarea cuantumului creanței bugetare pe baza expertizei contabile, care a verificat mai multe aspecte decât capetele de cerere ale reclamantei.
În al doilea rând, reprezentanta recurentei pârâtă arată că expertul a modificat evidența contabilă a intimatei reclamantă, după efectuarea controlului, în cadrul soluționării acțiunii în contencios administrativ, instanța de fond reținând ca temei al admiterii acțiunii concluziile raportului de expertiză.
În al treilea rând arată că se impune admiterea recursului și modificarea hotărârii, deoarece și în privința impozitului pe dividende hotărârea instanței este greșită. Învederează instanței că pe anul 2004 intimata reclamantă a realizat un profit net de 46.437 lei, care a fost în întregime repartizat pentru dividende prin nota contabilă. Apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu s-au achitat dividendele cuvenite asociaților și că nu este concretă data la care a intervenit exigibilitatea impozitului pe dividende, întrucât prin procesul verbal al asociaților s-a aprobat bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, dar și repartizarea profitului. Ca atare, nu poate fi acceptată hotărârea instanței de fond, bazată pe concluziile expertizei contabile, că dividendele nu au fost repartizate cu aprobarea adunării generale a asociaților cât timp nu există o altă hotărâre a adunării generale care să justifice o altă modalitate de repartizare.
Pentru motivele de fapt și de drept invocate, reprezentanta recurentei pârâtă solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Mandatara intimatei reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică. Învederează instanței că susținerile privind corectarea de către expert a evidențelor contabile nu sunt adevărate; precizează că în același cont au fost evidențiate, însă aceasta nu îndrituia organul de control să considere întreaga sumă nedeductibilă, acestea trebuiau defalcate.
În ceea ce privește dobânzile la contractul de leasing apreciază aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 3 din 414/2002 care indică dobânzile comerciale și cele deductibile aferente. Astfel, dobânzile aferente creditelor bancare sau contractelor de leasing sunt deductibile proporțional cu valoarea indicatorului " grad de îndatorare al capitalului ", indicator ce se calculează ca raport între valoarea creditelor cu durată de rambursare mai mare de 1 an și valoarea capitalului propriu.
Referitor la cheltuielile de reclamă și publicitate și cele de protocol, mandatara intimatei reclamantă arată că acestea sunt evidențiate global în contul 623, s-au separat cele pentru protocol, instanța admițând în parte, dat fiind faptul că unele sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, iar altele nu.
În ceea ce privește impozitul pe dividende pe anul 2004, mandatara intimatei reclamantă arată că adunarea generală aprobă rezultatul financiar, dar nu repartizarea pe dividende, fapt dovedit și prin corectarea înregistrării, la 31.12.2005, din " profit net" în "profit reportat ".
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr- reclamanta Trans a solicitat anularea deciziei nr. 17/18.05.2007, a deciziei de impunere nr. 447/22.03.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr. 2047/22.03.2007 emise de pârâta Sibiu, prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sumă de 182.642 lei.
În motivarea cererii a arătat că a fost supusă unui control fiscal pentru perioada 1.01.2002 - 31.12.2006, dar în mod eronat și prin aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materie i-au fost calculate aceste obligații fiscale mai sus arătate.
Prin sentința civilă nr. 266/CA/2008 a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, s-au anulat în parte cele trei acte atacate, pentru suma de 99.767 lei și au fost menținute pentru suma de 82.875 lei.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Sibiua administrat proba cu expertiza contabilă și a concluzionat că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor privind impozitul pe profit, impozitul pe dividende și, atunci când organele de control au calculat obligații fiscale suplimentare în total de 82.875 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Sibiu care i-a adus critici de nelegalitate și a solicitat modificarea acesteia în temeiul art. 304 pct. 6 și 9, art. 3041Cod procedură civilă, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În privința impozitului pe profit recurenta a susținut că instanța a acordat mai mult decât s-a solicitat, neexistând capăt de cerere referitor la cheltuielile de reclamă și publicitate. De asemenea instanța a aplicat greșit disp. art. 9 al. 7 lit. b teza finală din Legea 414/2002, deoarece a acceptat modificarea făcută de expert asupra înregistrărilor contabile și a apreciat dobânzile și penalitățile deduse ca fiind comerciale, fără ca acest fapt să fie dovedit.
Un alt motiv de recurs a vizat modul de calcul al impozitului pe dividende, unde greșit s-a reținut că dividendele nu au fost repartizate cu aprobarea adunării generale a asociaților.
În sfârșit ultima critică privește deducerea aferentă cheltuielilor de protocol ce depășesc limita de 2% impusă de art. 9 al. 7 lit.q din Legea 414/2002, fără ca reclamanta să fi condus o evidență contabilă analitică în acest sens.
Recurenta a solicitat înlăturarea de către instanța de control judiciar a concluziilor raportului de expertiză contabilă, fiind inadmisibilă corectarea de către expert a evidenței contabile, după efectuarea controlului fiscal.
În cauză nu a fost depusă întâmpinare scrisă.
Recursul este nefondat.
În privința deducerii la calcul impozitului pe profit, a dobânzilor în sumă totală de 1549,76 lei în mod temeinic instanța de fond a apreciat că acestea au caracter deductibil. Astfel se constată că dobânzile în cauză sunt comerciale, fiind evidențiate de reclamantă în contul 6711, în baza unor documente justificative din care reiese achitarea sumelor către partenerii comerciali ai reclamantei.
În privința dobânzilor aferente contractului de leasing financiar încheiat cu societatea " Leasing Internațional " pentru achiziționarea mai multor mijloace de transport și a diferențelor nefavorabile de curs valutar incluse în aceeași categorie de art. 10 alin. 3 al Legii 414/2002, Curtea reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 1 și 2 din Legea 414/2002 coroborate cu Normele de aplicare a legii, potrivit cărora dobânzile aferente creditelor bancare sau contractelor de leasing sunt deductibile proporțional cu valoare indicatorului " grad de îndatorare al capitalului". Ori expertul a determinat acest grad de îndatorare al societății ca fiind de 1,46, față de care a calculat valoarea maximă a dobânzilor deductibile ca fiind de 42.621 Euro, ceea ce înseamnă că dobânzile aferente leasing-ului financiar susmenționat sunt în totalitate deductibile din veniturile perioadei la care se referă.
În privința cheltuielilor de reclamă și publicitate, nu se poate reține că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a solicitat, deoarece pe de o parte a fost sesizată cu verificarea modului de calcul al impozitului pe profit suplimentar reținut în sarcina reclamantei, sens în care se impunea un calcul de ansamblu al acestui tip de impozit care să aibă în vedere toate deductibilitățile prevăzute de lege, iar pe de altă parte prev. art. 9 alin. 7 lit. q din Legea 414/2002 sunt în sensul că intră în categoria cheltuielilor cu deductibilitate limitată la 2% din venitul net numai cheltuielile de protocol, nu și cele de reclamă și publicitate.
Nu se poate reține nici că a fost refăcută evidența contabilă a societății pe baza expertizei contabilă, cât timp dobânzile calculate erau trecute în același cont de evidență contabilă și organul fiscal putea să le separeu analitic și să stabilească dacă sunt deductibile sau nu unele dintre acestea.
Cât privește cota de impozitare redusă la 12,5%, aplicabilă potrivit pct. 2.7, 2.10, 7.2 din HG859/2002 profitului impozabil aferent ponderii veniturilor în valută încasate prin conturi bancare, în totalul veniturilor anuale realizate, se constată că pentru anul 2003 expertul a calculat această facilitate fiscală în mod corect, în concordanță cu disp. Art. 2 alin. 4 și 5 din Legea 414/2002, reținând că ponderea veniturilor în valută în anul 2003 fost de 28,70 % pentru care impozitul s-a calculat prin aplicarea unei cote de 12,5 %, iar numai pentru diferența de profit de 71,3% impozitul datorat este de 25%.
În concluzie, prima instanță a procedat per ansamblu la o corectă recalculare a impozitului pe profit aferent perioadei 2002-2006.
În ce privește impozitul pe dividende aferent anului 2004, nu se confirmă susținerile recurentei conform cărora profitul net a fost în întregime repartizat pentru dividende prin notă contabilă intervenind la acea dată exigibilitatea plății acestora. În acest sens se reține că potrivit Legii 31/1990 - art. 111 coroborat și cu art. 3 din OG26/1995 și pct. 4.89 din Ordinul nr. 306/2002 aprobarea situațiilor financiare anuale și a dividendelor este atributul exclusiv al Adunării Generale a Asociaților și obligația de plată a impozitului pe dividende devine exigibilă la data repartizării dividendelor. Ori, în speță pentru anul 2004 adunarea generală a asociaților a aprobat rezultatele financiare, dar nu a hotărât cu privire la destinația profitului net, deci nu a aprobat nici repartizarea de dividende, ceea ce este dovedit și cu înregistrarea contabilă de la sfârșitul anului în "profit reportat".
Referitor la. Curtea reține că, deși reclamanta nu a condus evidența contabilă analitic cheltuielile de protocol au putut fi defalcate de către expert, fapt ce a impus determinarea corectă a cuantumului cotei deductibile, potrivit art. 9 alin. 7 lit. q din Legea 414/2002. În acest sens Tribunalul a stabilit corect că suma reală cu care a fost depășită limita cheltuielilor deductibile fiscal este de 2714 lei, iar care trebuia calculată este de 515 lei, printr-o corectă stabilire a cuantumului cheltuielilor de publicitate.
În concluzie, Curtea constată că în cauză a fost pronunțată o hotărâre legală și temeinică, nefiind incidente motivele de modificare prev. de art. 304 pct. 6 și 9, 3041Cod procedură civilă, considerente pentru care va respinge ca nefondat recursul pârâte.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată reclamanta să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, prin reducerea onorariului avocațial raportat la munca îndeplinită de avocat în recurs, potrivit art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței civile nr. 266/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. /2 ex. /30.09.2008
Jud. fond,
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr, Iosif Morcan
