Anulare act administrativ . Decizia 895/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 895/R/CA/2008
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă Sibiu împotriva sentinței civile nr. 218/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Conform planificării ședințelor de judecată pentru semestrul II 2008, pentru data de 09.09.2008 completul de judecată C1 recurs () este compus din judecătorii: - -, - - și. Domnul judecător fiind lipsă, potrivit procesului-verbal de absență întocmit la data de 09.09.2008, în conformitate cu art.98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu, în persoana domnului judecător - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță reprezentanta recurentei pârâtă, consilier juridic și mandatara intimatei reclamantă, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care: reprezentantele părților depun la dosar delegația de reprezentare juridică, respectiv împuternicirea avocațială.
Mandatara intimatei reclamantă depune la dosar, în copie, nota contabilă nr. 10/31.03.2005 și contract de cesiune de creanță - în limba franceză, precum și traducerea acestuia în limba română, învederând instanței că prin aceste acte face dovada stingerii creditului asociatului și a datoriei societății, arată că susmenționatul contract de cesiune a fost înregistrat în evidențele contabile, însă la momentul respectiv formalitățile nu erau făcute.
Reprezentanta recurentei pârâtă arată că aceste acte, neînregistrate în contabilitate, nu au fost prezentate nici expertului, or, apreciază că instanța trebuie să aibă în vedere doar actele, starea de fapt de la data controlului organelor fiscale și nu și cele ulterioare.
Mandatara intimatei reclamantă arată că greșelile și omisiunile pot fi și ulterior îndreptate, completate, dat fiind faptul că nu influențează impozitul.
Reprezentantele părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care, instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei pârâtă învederează că apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind dată cu aplicarea greșită a OUG 79/2001, a art. 21 din Legea nr. 571/2003 și a art. 148 din 31/1990. Arată că prin 142/1998 privind tichetele de masă s-a stabilit cadrul general privind condițiile de acordare a tichetelor de masă. Ulterior, prin OUG 79/2001 s-a stabilit că angajatorii care înregistrează obligații bugetare neachitate la scadență nu mai pot acorda tichete de masă, iar cheltuielile cu acestea au fost considerate nedeductibile fiscal.
În al doilea rând apreciază că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 21 din 571/2003 în ceea ce privește dobânzile și comisioanele bancare achitate de intimata reclamantă în perioada 01.01.2004 - 31.12.2004, pentru împrumuturi bancare contractate. Arată că din aceste credite nu au fost făcute plăți pentru activitatea economică, nici față de furnizorul străin, astfel că în mod greșit instanța de fond a considerat drept deductibile cheltuielile cu dobânzile bancare, fiind diminuată masa impozabilă.
În al treilea rând, reprezentanta recurentei pârâtă arată că se impune modificarea hotărârii greșite în ceea ce privește accizele și TVA-ul corespunzător alcoolului tehnic și etilic înregistrat de aparatul de măsurat, deoarece din nicio probă nu rezultă faptul că există o eroare de măsurare a produselor supuse accizării. Precizează că aparatele de măsură au fost sigilate și desigilate, iar intimata nu a contestat constatările supraveghetorilor fiscali, toate înregistrările fiind corecte. În acest sens a fost reținută și mărturia unui profesor universitar din Sibiu, astfel că în mod corect s-au calculat TVA și accize, dat fiind faptul că aparatul de măsurat a înregistrat cantități mai mari de alcool decât cele evidențiate în contabilitate.
Pentru motivele de fapt și de drept invocate, reprezentanta recurentei pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Mandatara intimatei reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței justificative, pe care o depune la dosar, reprezentând onorariu avocat.
Mandatara intimatei reclamantă arată că în aprecierea deductibilității trebuie să ne raportăm la Legea impozitului, în care sunt prevăzute expres categoriile de cheltuieli nedeductibile fiscal sau cu deductibilitate limitată.
În ceea ce privește tichetele de masă, învederează instanței că deducerea este integrală, fiind prevăzută în art. 8 din 142/1998; doar pentru societățile cu capital de stat deducerea încetează în momentul când au datorii la stat. Referitor la creditele luate de societate, conform art. 10 din 414/2003, deducerea unor dobânzi și comisioane bancare se calculează în raport de gradul de îndatorare. Or, societatea nu a avut credite contractate pe o perioadă mai mare de un an, ci linii de credite, deci gradul de îndatorare este " 0". Într-adevăr figurau în contabilitate sume ridicate de asociatul reclamantei din casierie, însă au fost folosite pentru stingerea datoriei societății față de furnizorul extern, fiind plătite utilaje.
Referitor la accize, având în vedere că activitatea de producție a alcoolului s-a desfășurat sub supravegherea organului fiscal, faptul că poliția nu a constat urme de violare a sigiliilor puse de asemenea de organul fiscal, arată că în conformitate cu prevederile art. 162, 163 Cod fiscal sunt supuse accizării doar produsele lipsă în gestiune imputabile contribuabilului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub dosar nr- la Tribunalul Sibiu reclamanta Internațional a solicitat în contradictoriu cu pârâta Sibiu ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 72/20.09.2005 și anularea în parte a deciziei de impunere nr. 3787/26.07.2005 în sensul anulării obligațiilor bugetare suplimentare în sumă de 119.706 lei, reprezentând impozit pe profit, accize, TVA, dobânzi și penalități aferente acestora.
În motivarea cererii reclamanta a invocat faptul că recalcularea obligațiilor fiscale este nelegală, întrucât a plătit impozitul pe profit, accizele și TVA -ul în condițiile legii, iar sumele reținute au fost nedeductibile fiscal la calculul profitului impozabil.
Prin sentința civilă nr. 2596/C/23.11.2006 Tribunalul Sibiua dispus admiterea în parte a acțiunii, în sensul anulării în parte a deciziei nr. 72/2005 și respectiv a deciziei de impunere nr. 3787/2005, fiind înlăturată obligația de plată a sumei de 118.153 lei.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs invocând faptul că hotărârea instanței nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au determinat pronunțarea soluției.
Prin decizia nr. 419/CA/2007 Curtea de APEL ALBA IULIAa dispus admiterea recursului și pe cale de consecință a casat sentința civilă nr. 2596/C/2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această soluție Curtea de APEL ALBA IULIAa reținut faptul că prin considerentele hotărârii atacate nu s-a dat răspuns la toate capetele de cerere și apărările formulate de părți, ceea ce echivalează cu o lipsă de motivare a hotărârii și implicit cu o necercetare a fondului litigiului.
La rejudecare cauza a fost înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar -.
Prin sentința 218/CA/25.03.2008 Tribunalul Sibiua admis în parte acțiunea reclamantei și a dispus anularea în parte a Deciziei 72/2005 a pârâtei, precum și a Deciziei de impunere nr. 3787/26.07.2005 în sensul anulării obligației bugetare suplimentare în valoare de 111.153 lei, obligând pârâta la plata sumei de 8353,8 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut:
- în ce privește impozitul pe profit suma de 8113,3 lei impozit suplimentar, dobânzi de 433,2 lei și penalități de 6,5 lei este corect stabilită în sarcina reclamantei, căci amortizarea fiscală a mijloacelor fixe deținute dar neutilizate este nedeductibilă fiscal, conform art. 24 al. 2 Cod fiscal. Pe de altă parte este greșit stabilită ca fiind nedeductibilă amortizarea mijloacelor fixe din activul societății pentru mijloacele fixe destinate a fi utilizate la producția de alcool, fiind îndeplinite cerințele art. 24 al. 2 și alin. 17 Cod fiscal.
- referitor la tichetele de masă s-a reținut că obligația impusă de OUG 79/2001 de a se emite tichete de masă numai în condițiile în care societatea nu înregistrează datorii la bugetul de stat, nu se aplică reclamantei care nu este o societate cu capital majoritar de stat, în speță art. 3 din 142/1998 și art. 9 alin. 7 lit. n din 414/2002, cât și art. 21 al. 3 lit. e Cod fiscal prevăd deductibilitatea cheltuielilor cu tichetele de masă
- referitor la deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile și comisioanele bancare instanța a reținut că reclamanta nu avea credite contractate pe o perioadă mai mare de 1 an, astfel că gradul de îndatorare era " 0 " și cheltuielile cu dobânzile și comisioanele bancare aferente acestor credite sunt deductibile potrivit art. 10 din 414/2002 și respectiv art. 23 Cod fiscal, art. 63, 69 din Normele de aplicare ale fiscal.
- Pentru accize, instanța a apreciat că probatoriul administrat în cauză ( expertiză contabilă, proces verbal de efectuare a service-ului la aparatele de măsură și control, raportul de inspecție fiscală referitor la verificarea și supravegherea instalației de producție a alcoolului, procesele verbale de sigilare și desigilare pentru instalația de producere a alcoolului ) demonstrează că alcoolul tehnic lipsă în gestiune stabilit de organele fiscale nu există, în realitate alcoolul tehnic înregistrat de debitmetru este rezultatul unei defecțiuni și nu al fabricării acestuia.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Sibiu solicitând a se dispune modificarea în parte a acesteia în sensul respingerii în întregime a acțiunii în contencios administrativ a reclamantei.
S-a invocat motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă constând în greșita interpretare și aplicare a legii ( OUG. 79/2001, art. 21 din 571/2003, art. 148 al. 2 lit. a din 31/1990 ) și greșita interpretare a probelor dosarului referitoare la cantitatea de alcool constatată lipsă.
În sintetizarea motivării în fapt pârâta susține că:
- pentru tichetele de masă - în mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamantei nu îi sunt aplicabile prevederile OUG 79/2001, aceasta aplicându-se tuturor angajatorilor indiferent de forma și structura capitalului social, în sensul de a interzice acordarea tichetelor de masă pentru angajatorii care înregistrează obligații bugetare neachitate la scadență, sub sancțiunea nededucerii lor la impozitul pe profit.
- în ce privește deductibilitatea dobânzilor și comisioanelor bancare, în mod greșit s-a apreciat că acestea au fost aferente unor credite care au fost destinate producerii veniturilor societății, fiind de fapt sume ridicate de asociat din casieria intimatei pentru plata unui furnizor extern, însă această destinație nu a fost dovedită.
- referitor la accize, în mod greșit instanța de fond a apreciat că lipsa în gestiune nu era reală și că provine dintr-o disfuncționalitate a debitmetrului, în fapt intimata nu a contestat constatările supraveghetorilor fiscali la desigilarea instalației, nu a procedat la revizia anuală a instalației, astfel că pierderile îi sunt imputabile și deci accizabile.
Recursul este scutit de taxe de timbru, conform art. 17 din 146/1997.
Reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare.
Ca act nou în recurs aceasta a depus Nota contabilă nr. 10/31.03.2005 și Contractul de cesiune de creanță din 31.03.2005 precum și traducerea acestuia ( filele 19-22 ).
Recursul pârâtei este nefondat.
Instanța de fond a analizat probele dosarului și a făcut o corectă valorificare a acestora, aplicând și interpretând corect prevederile legale care reglementează calculul impozitului pe profit în ce privește caracterul deductibil al diferitelor cheltuieli efectuate de reclamantă, cât și cele care reglementează produsele accizabile și TVA.
Astfel, în ce privește tichetele de masă, în mod corect a apreciat instanța de fond că prevederea privind interzicerea acordării tichetelor de masă în condițiile existenței unor obligații restante la buget, cuprinsă în art. 15 din OUG 79/2001 nu se aplică decât societăților cu capital majoritar de stat, regiilor autonome, fiind enumerați expres agenții economici - subiecți ai obligației în articolul 1 al ordonanței. " În sensul prezentei ordonanțe regiile autonome, societățile și companiile naționale și societățile comerciale la care statul sau o unitate administrativ teritorială este acționar majoritar sunt denumite agenți economici ".
În lipsa acestei condiții, cheltuielile cu tichetele de masă sunt potrivit art. 8 din 142/1998, preluat în legislația fiscală aplicabilă în timp de art. 9 alin. 7 din 414/2002 și respectiv art. 21 al. 3 lit. e din 571/2003 deductibile fiscal, prevăzându-se expres în textele legale menționate " sumele corespunzătoare tichetelor de masă acordate de angajator, în limitele valorii nominale sunt deductibile la calculul impozitului pe profit ".
Nici critica privind soluția instanței vizând deducerea cheltuielilor reprezentate de dobânzi și comisioane bancare aferente creditelor societății nu este întemeiată, aceasta și din perspectiva noilor dovezi administrate în recurs - nota contabilă 10/2005 și contractul de cesiune de creanță din 31.03.2005 - care demonstrează destinația sumelor ridicate de asociatul reclamantei din casieria societății, respectiv stingerea datoriei societății reclamante către furnizorul extern.
Ori aceste dovezi înregistrate în contabilitatea reclamantei cu nota contabilă menționată, demonstrează tocmai condiția legală impusă pentru deductibilitatea cheltuielilor la calculul impozitului pe profit, aceea de a concura la producerea veniturilor societății, în speță la achiziționarea materiilor prime necesare desfășurării activității reclamantei, producătoare de venituri.
Deci în cauză în mod corect s-a stabilit că este aplicabilă excepția prevăzută la art. 21 alin. 4 lit. e Cod fiscal, respectiv că sunt deductibile totuși fiscal cheltuielile făcute în favoarea acționarilor / asociaților dacă au fost generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului.
În ce privește accizele și TVA - ul corespunzător alcoolului tehnic și etilic înregistrat de aparatul de măsurat, se observă că instanța de fond și-a fundamentat soluția pe probele pertinente administrate în cauză.
Astfel, activitatea de producție a alcoolului a reclamantei s-a desfășurat sub stricta supraveghere fiscală.
Supraveghetorii fiscali au sigilat începând cu 11.11.2003 instalațiile de distilare și rafinare a alcoolului ( 773 ) și tot în prezența acestora a avut loc desigilarea la 21.10.2004 ( 78, 80, 81 ), constatându-se că sigiliile sunt intacte.
Ori în aceste condiții, coroborat și cu verificările expertului contabil ale evidențelor reclamantei pentru aprovizionarea cu materii prime pentru producția de alcool devine plauzibilă ipoteza confirmată de societatea de asigurare a service - ului aparatelor de măsură - debitmetru ( 79 ) din care rezultă că datorită opririi producției mai mult de 1 an debitmetrul pentru alcool tehnic a contorizat eronat o cantitate de 1700. alcool.
De asemenea, în ianuarie 2005 se constată o lipsă de 4389 alcool tehnic, pe care dacă l-ar fi produs societatea ar fi putut onora comenzile concrete ale unor beneficiari, însă nu există în evidențele sale contabile asemenea livrări.
Prin urmare aceste cantități pe care organele de control fiscal le-au apreciat a fi lipsuri ( pierderi ) imputabile reclamantei, nu au existat fizic, nu puteau fi produse cât timp instalația a fost sigilată, deci nu sunt incidente prevederile art. 162, 163 și 165 Cod fiscal și nici art. 128 al. 3 lit. E Cod fiscal cu privire la aplicarea TVA pentru lipsurile din gestiune.
În consecință, nefiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul pârâtei ca nefondat, conform art. 312 al. 1 Cod procedură civilă.
Ca parte căzută în pretenții pârâta va fi obligată la cheltuieli de judecată însă nu în cuantumul solicitat de reclamanta intimată, ci prin aplicarea art. 274 al. 3 Cod procedură civilă, onorariul avocațial va fi diminuat la 1000 lei, având în vedere lipsa întâmpinării în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Sibiu împotriva sentinței civile nr. 218/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
( continuare decizia nr. 895/R/CA/2008 dată în dosar nr- ).
Obligă recurenta să plătească intimate Internațional Sibiu 1000 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./19.09.2008
Jud. fond,
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr, Iosif Morcan
