Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 906/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 906/CA/2009
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H împotriva sentinței nr.310/CA/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în substituirea avocatului, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocatul reclamantei intimate depune la dosar factura nr.-/03.11.2003 pe care nu a certificat-o cu originalul, întrucât societatea reclamantă nu deține exemplarul în original, dovada de stornare a facturii nr.-/03.11.2003 cu factura nr.-/08.01.2008, copie după registrul jurnal din care rezultă că a fost înregistrată factura de stornare. Prezintă spre vedere instanței originalul declarației dată în fața notarului, din care rezultă că societatea reclamantă nu a avut cunoștință de factura nr.-/03.11.2003 și nu a avut ca obiect exploatarea materialului lemnos.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare și expuse oral. Susține că din raportul de expertiză efectuat în cauză și necontestat de pârâtă, rezultă că societatea intimată nu a livrat și nici nu a avut în gestiune material lemnos. Referitor la factura nr.-/03.11.2003 susține că aceasta este falsă, întrucât nu reflectă o operațiune reală și livrarea bunului nu a avut loc. Cu privire la TVA arată că potrivit dispozițiilor art.126 alin.1 din Codul fiscal nu este îndeplinită condiția existenței unei livrări de bunuri. Societatea intimată nu a obținut nici un venit din așa zisa "livrare" a materialului lemnos, de unde rezultă că pârâta a calculat în mod nelegal impozit pe profit suplimentar, majorări și penalități de întârziere aferente. Solicită cheltuieli de judecată în recurs conform facturii nr.195/08.06.2009 (fila 28).
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea în contencios administrativ înregistrată sub nr- din 12.05.2008 reclamanta - SRL B în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Has olicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 36/2008 emisă de pârâtă, a deciziei de impunere nr. 4/2008 și să exonereze pe reclamantă de plata sumei de 32.216 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, că a emis factura fiscală nr. - seria - din 3.11.2003 în sumă de 37.842 lei reprezentând prețul contravalorii a 280 mc molid și prin decizia de impunere nr. 4/2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 200/2008 au fost stabilite obligații fiscale de 32.216 lei din care 8100 lei impozit profit suplimentar, 10286 lei majorări de întârziere, 6.042 lei TVA și 7788 lei majorări de întârziere reținându-se că factura nu a fost înregistrată în contabilitate.
Raportul de inspecție fiscală a fost atacat de reclamantă cu contestație în care s-a arătat că din blocul de facturi seria - nr. --- lipsesc 4 facturi printre care și factura reținută că nu a fost înregistrată în contabilitate și care nu a fost semnată de nici un angajator al reclamantei și aceasta nu a livrat marfa reținută în factură.
În baza art. 159 alin. 1 lit. b din codul fiscal reclamanta a corectat factura fiscală despre care a luat cunoștință doar cu ocazia controlului, corectare pe care consideră că a efectuat-o conform legii.
Ca urmare, în contabilitate nu putea fi înregistrat un venit pe care reclamanta nu l-a realizat.
Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal prin sentința nr.310/CA/28.01.2009 a admis ca fondată acțiunea reclamantei și a dispus anularea Deciziei nr.36/2008 emisă de pârâtă, a Deciziei de impunere nr.4/2008 și Raportul de inspecție fiscală nr.20012/2008 și a exonerat reclamanta de plata sumei de 32.216 lei obligații fiscale.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.384,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 36/2008 s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de către reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 4/2008 emisă de Activitatea de Inspecție fiscală referitoare la suma de 32.216 lei.
Pârâta a reținut că în urma controlului încrucișat efectuat la reclamantă a constatat că aceasta nu a înregistrat, în evidența contabilă factura fiscală seria - nr. - emisă în 3.11.2003 către - SRL B nu a plătit impozitul aferent și a corectat-o deși era formular cu regim special de înscriere și numerotare și nu era înregistrat în contabilitate.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că valorificarea cantității de 240 mc bușteni solid consemnată în factura fiscală - nr. - nu este reală factura respectivă neconstituind document justificativ pentru stabilirea bazei de impunere în valoare de 31.800 lei pentru impozitul pe profit și taxă pe valoarea adăugată.
Evidențele contabile și documentele justificative pentru operațiunile patrimoniale pe anul 2003 nu probează achiziția cantității de 240 mc, astfel că factura în discuție nu poate constitui document justificativ pentru stabilirea bazei de impunere, determinarea organelor de inspecție fiscală fiind în contradicție cu prevederile art. 64 din OG nr. 92/2003.
Împotriva sentinței, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Had eclarat recurs, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii.
În expunerea motivelor de recurs pârâta susține că reclamanta nu a înregistrat în evidența contabilă proprie factura fiscală seria - nr.- emisă la 3.11.2003 de către - " " SRL B, unde a fost înregistrată, astfel că organul de inspecție fiscală a majorat baza impozabilă pentru calculul impozitului pe profit cu suma de 31.800 lei reprezentând veniturile neevidențiate, rezultate din vânzarea materialului lemnos, potrivit art.6 din Legea nr.82/1991.
Se mai critică sentința atacată în sensul că expertul nu s-a pronunțat pe o împrejurare de fapt ci a arătat că factura în discuție nu poate constitui document justificativ pentru stabilirea bazei de impunere.
În sfârșit, se critică sentința susținându-se că în mod greșit recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, acestea nefiind dovedite.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 lit.a din Legea nr.146/1997.
Intimata reclamantă prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și 304/1 Cod pr.civilă.
Recursul pârâtei este nefundat.
Din actele dosarului rezultă că factura fiscală seria - nr.- din 3.11.2003 a fost înlocuită fără consimțământul reprezentanților legali ai societății și fără ca marfa prevăzută în factură să fi fost livrată (societatea nici nu avea un astfel de obiect de activitate), iar - " " SRL B nu a cumpărat niciodată de la reclamantă marfa consemnată în factură, așa cum rezultă și din raportul de expertiză financiar contabilă întocmit în cauză.
De altfel, reclamanta a și corectat factura în timpul controlului conform art.159 alin.1 lit.b Cod fiscal.
Cu privire la concluziile expertizei efectuată în cauză este de menționat că la instanța de fond pârâta nu a invocat nici o obiecție asupra lucrării, însușindu-și concluziile expertului contabil.
Cheltuielile de judecată au fost corect stabilite de instanța de fond conform art.274 Cod pr.civilă, reprezentând onorariul avocatului dovedit cu chitanțele depuse la dosar filele 91 - 93.
În concluzie, se apreciază că nu există motive de modificare a hotărârii conform art.304 pct.9 și 304/1 Cod pr.civilă, criticile pârâtei sunt nefondate, astfel că în conformitate cu art.312 alin.1 Cod pr.civilă se va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
În baza art.274 Cod pr.civilă, pârâta urmează a fi obligată să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs, justificate cu chitanța nr.266/15.06.2009 - fila 26.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H împotriva sentinței civile nr.310/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei reclamante 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 Iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Dact.
2 ex./16.09.2009
Jud.fond -
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Ștefan Făt, Marieta
