Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 909/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 909/CA/2009
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.159/CA/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantei recurente.
Instanța având în vedere actele de la dosar și solicitarea pârâtei intimate S privind judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 4419/-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIA SOCIALĂ S solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
d) obligarea pârâților la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul gradului în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 01 01 2005 și până la încetarea raportului de serviciu, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material și până la data plății.
În motivare se arată că reclamanta s-a adresat Casei Județene de Pensii cu o cerere prin care a solicitat plata suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum rezultă din adeverința depusă la dosar, precum și plata retroactivă a acestor dreptul din 01.01.2005 și până la data de 01.01.2007 și a primit răspuns negativ.
Deși ar fi trebuit să beneficieze de aceste suplimente, acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât aplicarea textului legal respectiv a fost suspendată în mod continuu printr-o serie de acte normative.
Pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și a invocat excepțiile lipsei competenței materiale a tribunalului, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor și excepția lipsei îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentința civilă nr. 159/CA/05.03.2009 Tribunalul Sibiua respins excepțiile lipsei competenței materiale a Tribunalului Sibiu, excepția lipsei îndeplinirii procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor, iar pe fond a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că drepturile solicitate nu pot fi acordare fără ca în prealabil să se reglementeze diferențiat, în funcție de natura lor, cuantumul și criteriile de acordare. Instanța nu poate crea drepturi, acest atribut aparținând puterii legislative.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta, solicitând a se dispune modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se susține că instanța a interpretat greșit prevederile legale, art.31 din Legea nr. 188/1999, soluția încalcă prevederile art. 53 din Constituție, care interzic restrângerea exercitării unor drepturi fundamentale, drepturile în discuție fiind drepturi salariale ce fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, drept fundamental al omului.
În realitate, nu există impedimente de cuantificare a drepturilor în litigiu, prin similitudine cu sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern (25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002).
În drept se invocă prevederile Legii nr.188/1999, Legii nr.53/2003, Legii nr.544/2004.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr. 146/1997
Prin întâmpinările depuse de pârâtele MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUD. S se solicită respingerea recursului, pe motiv că instanța a interpretat corect prevederile legale, drepturile în litigiu, deși introduse în textul legii, au fost suspendate în 2004 - 2006, nu sunt individualizate sub aspectul cuantumului și condițiilor de acordare și sumele nu sunt prevăzute în bugetul asigurărilor sociale de stat.
Instanța apreciază recursul reclamantului ca nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând cadrul legislativ în materia salarizării funcționarilor publici se constată că instanța de fond a identificat, interpretat și aplicat corect prevederile legale. Astfel,ispozițiile legale invocate și incidente în cauză sunt următoarele:
Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art.29 alin.(1) lit. C) și d), devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007, se prevede: " Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art.31 alin.(3) din aceeași lege"Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Articolul 29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004-2006 așa cum a reținut instanța de fond, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. B) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii"
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999. În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamantul când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamantul nu a dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamantul nu are o creanță lichidă în sensul art.379 pr. civ. Și în concluzie nu se poate reține că instanța de fond prin soluția adoptată a nesocotit dreptul de proprietate al reclamantului astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În ce privește critica reclamantei cu privire la încălcarea art.53 din Constituția României se reține că nici aceasta nu este fondată întrucât așa cum a argumentat instanța de fond în hotărârea atacată drepturile solicitate de reclamant nefiind reglementate sub toate aspectele care conturează conținutul lor concluzia este că reclamantul nu are încă aceste drepturi, nefiind drepturi actuale, acțiunea fiind prematură.
Instanța consideră că hotărârea atacată este legală și temeinică,fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a legii și a probelor dosarului,astfel că nu sunt incidente prevederile art.304 pct.9,art.304 /1 pr. civ. Și recursul reclamantului se va respinge ca nefondat în temeiul art.312 al 1. pr. Civ.
Intimatele pârâte nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.159/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2009.
Președinte, - - - (CO) semn. Vicepreședinte | Judecător, - - | Judecător, - (CO) semn. Vicepreședinte |
Grefier, (CO) semn. Prim Grefier |
Red.
Tehnored. /2 ex/27.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Ștefan Făt, Marieta
