Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 148/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 148/2008
Ședința publică din data de 6 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect anulare act emis de autoritatea de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul a fost declinat de la Tribunalul Cluj și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 23.01.2008 reclamantul a depus precizare însoțite de extrase din presă, respectiv filele 24 - 29 din dosar. La data de 06.02.2008 s-a transmis prin fax întâmpinare din partea pârâtului, însoțită de aviz referitor la proiectul de nr.OUG 149/2007 privind aprobarea unor măsuri în domeniul finanțelor publice nr. 1.760/18.12.2007 și notă de fundamentare.
Curtea comunică un exemplar al întâmpinării către reclamant.
Curtea pune în vedere reclamantului, ca raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei la data de 23.01.2008, să precizeze exact care sunt părțile cu care înțelege să se judece, pretenția concretă și temeiul de drept pe care se întemeiază demersul său. De asemenea, Curtea pune în vedere reclamantului că poate apela la serviciile unei persoane cu studii superioare juridice, invocând în acest sens și dispozițiile art. 74 și 75. proc. civ. respectiv posibilitatea asistării reclamantului de către un apărător din oficiu.
Reclamantul arată că nu înțelege să angajeze un apărător, întrucât litigiului e una mică și că nici nu dispune de mijloacele materiale necesare în acest sens, considerând că este în măsură să-și apere singur interesele.
Reclamantul arată că nu înțelege să cheme în judecată Liceul Teoretic " " C-N, întrucât obiectul prezentei cauze îl reprezintă anularea dispozițiilor art. 5, 6 și 7 din nr.OUG 149/2007 și că înțelege să se judece doar cu pârâtul Guvernul României, temeiul de drept fiind art. 8 și 14 din Legea nr. 554/2004. Reclamantul arată, de asemenea, că susține și cererea de suspendare a dispozițiilor art. 5,6 și 7 din nr.OUG 149/2007 până la soluționarea cererii pe fond în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Arată că a luat cunoștință din întâmpinare că se invocă excepția inadmisibilității, pentru nerespectarea condițiilor de validitate a cererii și că nu înțelege să își întemeieze acțiunea pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 întrucât ar presupune și invocarea unei excepții de neconstituționalitate care ar duce la tergiversarea soluționării cauzei, ceea ce reclamantul nu dorește.
Reclamantul solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii și a cererii de suspendare, întrucât demersul său juridic este pe deplin întemeiat, neexistând nici o dispoziție legală care să îl împiedice să apeleze, în cazul de față, la prev. art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, solicită ca instanța să se pronunțe în sensul în care reclamantul întrunește condițiile incluse în definiția de persoană vătămată, prejudiciul constând în aceea că prin sistemul de virare în cont a salariului s-ar crea o diminuare a cuantumului salariului prin plata comisioanelor bancare, împotriva voinței sale, cerând instanței să admită acțiunea sa astfel cum a fost precizată, cu consecința anulării prev. art. 5, 6 și 7 din nr.OUG 149/2007, care au fost edictate cu încălcarea principiului nediscriminării.
Curtea lasă cauza în pronunțare prin prisma apărărilor formulate de pârât prin întâmpinare.
CURTEA:
La data de 21.10.2007, reclamantul a chemat în judecată pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr-, solicitând anularea nr.HG 1.104/2007, respectiv a art. 1 și 2 din acest act normativ, care au fost edicate cu încălcarea principiului nediscriminării, în condițiile în care obligă doar angajații din mediul rural să își încaseze salariile lunare pe card.
Tribunalul Cluj, prin încheierea civilă nr. 2278 din 23.11.2007, a admis excepția necompetenței sale materiale și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de APEL CLUJ, în conformitate cu disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, fiind atacat un act administrativ emis de o autoritate publică centrală.
Pe rolul acestei instanțe, acțiunea a fost înregistrată la data de 10.12.2007, reclamantul depunând la dosarul cauzei precizări ( 6 - 7), asupra cărora a revenit ulterior ( 12), în final învederând faptul că solicită, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, a se dispune anularea art. 5, 6 și 7 din nr.OUG 149/2007, pentru aceleași considerente pe care le-a expus și anterior în fața Tribunalului Cluj, respectiv încălcarea principiului constituțional al nediscriminării.
Astfel, se menționează faptul că obligația salariaților din mediul de a-și ridica salariile pe card, astfel cum dispun prevederile mai sus arătate, îi pun pe aceștia într-o situație dezavantajoasă față de cei din mediul rural, iar prejudiciul invocat constă în diminuarea cuantumului remunerației prin plata comisioanelor bancare, precum și în disconfortul creat de funcționarea, adesea defectuoasă, a rețelei de bancomate.
Au fost invocate precedente judiciare pronunțate în alte cazuri care vizau aceleași aspecte precum și faptul că Colegiul Director al urmează să se pronunțe asupra sesizării privind discriminarea instituită prin prevederile legale ce fac obiectul cauzei.
La data de 23 ianuarie 2008, reclamantul, a depus la dosarul cauzei noi precizări ( 24 - 25), solicitând instanței obligarea Liceului Teoretic " " C-N, în calitate de angajator, a-i remite lunar, în mână, de pe stat de plată, suma reprezentând retribuția ce i se cuvine, în calitate de profesor și, ca o consecință a cererii, anularea articolelor 5, 6 si 7 din Ordonanța de Urgentă nr. 149/2007, profund prejudiciabilă intereselor sale personale, încălcându-i dreptul său de opțiune cu privire la administrarea banilor ce i se cuvin corespunzător activității depuse.
În dezvoltarea cererii, reclamantul a arătat că prev. art. 5, 6 si 7 din nr.OG 149/2007 îi lezează grav unele drepturi subiective, fiind supus unor discriminări, astfel: 1) actul administrativ anterior menționat instituie o gravă discriminare între salariații bugetari din mediul rural și între cei din mediul, în sensul că cei din urmă nu pot opta pentru plata salariului cuvenit în bani lichizi, pe stat de plată a salariilor (art. 6); 2) convingerile sale filozofico-morale îndemnându-l să nu se înrobesc băncilor și să decidă liber si autonom în toate problemele legate de soarta rodului muncii sale; 3) aplicarea articolelor 5, 6 si 7 din nr.OG 149/2007 i-ar produce clar si neechivoc o pagubă financiară nejustificată prin diminuarea cuantumului salariului ocazionată de reținerea comisioanelor bancare, precum și nesiguranță si disconfort prin nefuncționarea sau funcționarea adesea defectuoasă a rețelelor de bancomate și prin pagubele iminente produse patrimoniului său, împotriva voinței sale.
Totodată, reclamantul a apreciat și că cererea sa nu este prematură, întrucât a formulat plângere prealabilă prin intermediul căreia a solicitat revocarea dispozițiilor de mai sus, deși este aplicabil textul art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, care arată că în astfel de cazuri plângerea prealabilă nu este obligatorie ( 13).
A mai menționat reclamantul că în anul 2001 fost adoptat nr.HG 551 privind introducerea sistemelor moderne de plată a salariilor, dar justiția i-a anulat efectele în cazul profesorului din municipiul Sf. G, jud. C, acesta câștigându-și în instanță dreptul de a-și primi salariul pe stat de plată, această speță având valoare de precedent juridic.
Reclamantul a precizat și faptul că liceul la care lucrează are casier si plătește lunar burse și alte sume în numerar.
În susținerea cererii sale, reclamantul a invocat ca temei de drept Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ - art. 8 si 14, art. 7 alin. (5) din același act normativ, învederând și faptul că solicită a se dispune suspendarea efectelor textelor legale date cu încălcarea prevederilor constituționale, până la momentul la care îi va fi soluționată acțiunea de către instanța de fond.
Guvernul României, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru nerespectarea condițiilor de validitate a cererii, prevăzute de disp. art. 112 alin.(1) pct. 4 Cod procedură civilă.
Astfel pârâtul arată că reclamantul și-a modificat acțiunea, în sensul precizării că obiectul acesteia a devenit nr.OUG 149/2007, act normativ care abrogă expres Hotărârea Guvernului nr. 1.104/2007.
A mai învederat pârâtul că prin acțiunea precizată, reclamantul își menține argumentația din cererea precedentă, însă, în ciuda obligațiilor procedurale, nu a indicat nici până în prezent temeiul juridic al pretențiilor sale, motivele de fapt și de drept pe care se fundamentează acestea.
Cu privire la fondul acțiunii în suspendarea/anularea nr.OUG 149/2007, pârâtul precizează următoarele:
Capătul de cerere privind suspendarea actului normativ este inadmisibil, întrucât, în cazul prevederilor ordonanțelor de urgență considerate nelegale, este aplicabilă doar procedura instituită de art. 9 din Legea nr. 554/2004, însă reclamantul nu a înțeles să indice acest text ca fiind temei al acțiunii sale.
Împotriva acestor acte normative de sorginte guvernamentală, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim are deschisă calea acțiunii însoțită, eventual, de excepția neconstituționalității. Dacă instanța în fața căreia s-a introdus acțiunea împotriva ordonanței guvernului sau a unor dispoziții ale acesteia, însoțită de excepția neconstituționalității, apreciază că sunt întrunite prevederile Legii nr. 47/1992, va suspenda judecarea pe fond a cauzei și va sesiza, prin încheiere motivată, forul constituțional.
În subsidiar, a menționat pârâtul că măsura suspendării este reglementată de Legea nr. 554/2004 printr-o normă permisivă, astfel încât admisibilitatea acestei cereri trebuie analizată sub aspectul temeiniciei sale, reclamantul fiind obligat la probarea îndeplinirii condițiilor imperative, cumulativ prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, ceea ce nu s-a probat în cauză.
Cu privire la anularea nr.OUG 149/2007, pârâtul a apreciat, de asemenea, că aceasta este inadmisibilă, invocând disp. art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazul ordonanțelor de urgență ale guvernului, singura acțiune admisibilă fiind cea prevăzută de textul art. 9 din același act normativ.
Pe fondul cauzei, s-a relevat că actul normativ contestat a fost adoptat de către executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Economiei și Finanțelor, organul de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică, care exercită atribuțiile ce îi revin cu privire la activitatea finanțelor publice.
La elaborarea actului administrativ au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2005, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției care, potrivit art. 8 alin.( 6) din Regulamentul anterior menționat, "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiunilor din etapa de avizare".
Prin adoptarea actului normativ în discuție s-a urmărit majorarea veniturilor și a excedentului bugetului asigurărilor sociale de stat cu suma de 1.000 milioane lei, majorarea veniturilor și excedentului bugetului asigurărilor pentru șomaj cu suma de 100 milioane lei, întărirea cadrului legislativ privind introducerea sistemelor moderne de plată a salariilor și prelungirea termenului limită până la care instituțiile publice din mediul pot trece la plata drepturilor salariale prin intermediul cardurilor.
Argumentele reclamantului privind crearea unei discriminări între salariații sistemului public din mediul rural și nu poate fi primită, în condițiile în care promovarea acestui act normativ are ca scop determinant simplificarea plății drepturilor salariale și, totodată, îmbunătățirea sistemului de depozitare a fondurilor reprezentând venituri salariale.
În sprijinul apărărilor formulate, pârâtul a depus Nota de Fundamentare și Avizul Consiliului Legislativ nr. 1.760/18.12.2007, ca documente ce au stat la baza emiterii actului normativ supus suspendării/anulării.
Analizând cererea precizată a reclamantului, Curtea reține următoarele aspecte:
OUG nr. 149/2007 a fost publicată în Monitorul Oficial, la data de 21.12.2007, dispunându-se abrogarea prev. nr.HG 1.104/2007, iar art. 5, 6 și 7 din acest act normativ stipulează următoarele:
"ART. 5
Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și instituțiile publice din subordinea acestora, indiferent de sistemul de finanțare, vor lua măsurile necesare pentru plata drepturilor salariale ale personalului prin intermediul cardurilor.
ART. 6
(1) Trecerea la plata drepturilor salariale prin intermediul cardurilor pentru instituțiile publice cu sediile în municipii și orașe, prevăzute la art. 5, se va face până la data de 31 martie 2008.
(2) Salariații instituțiilor publice cu sediile în mediul rural, prevăzute la art. 5, beneficiază, la cerere, de plata drepturilor salariale prin intermediul cardurilor.
ART. 7
(1) Instituțiile de credit prin care se efectuează plățile prevăzute la art. 5 sunt selectate de ordonatorii de credite, în condițiile legii.
(2) Salariații pot opta pentru plata pe card a salariilor prin intermediul altor instituții de credit decât cele selectate în condițiile alin. (1)."
Reclamantul consideră că aceste texte sunt nelegale, fiind date cu încălcarea principiului neconstituțional al nediscriminării, în condițiile în care instituie modalități diferite de încasare a salariilor pentru angajații din mediul, față de cei din mediul rural.
În drept au fost invocate disp. art. 8 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a lămuririlor suplimentare solicitate reclamantului de către instanță la termenul de astăzi, considerându-se că acesta are calitatea de persoană interesată, iar prejudiciul invocat este atât de ordin material cât și de ordin moral.
De asemenea, reclamantul a solicitat și ca instanța să dispună suspendarea efectelor acestor texte legale până la momentul la care acțiunea va fi soluționată în fond, conform disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Măsura suspendării executării unui act administrativ este reglementată de disp. art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificări și completări, care conferă părții vătămate de un act administrativ unilateral posibilitatea legală de a solicita suspendarea executării acestuia, fie pe calea acțiunii principale, odată cu cererea de anulare a actului, fie printr-o acțiune distinctă, independentă.
Pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare, cu motivarea că acțiunea principală este, la rândul său, inadmisibilă, însă o astfel de apărare nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu instituie o astfel de condiție, referindu-se doar la necesitatea existenței unei plângeri prealabile, condiție îndeplinită în speță, iar pe de altă parte, respingerea cererii de suspendare pe un astfel de considerent ar echivala cu o antepronunțare a instanței asupra modului în care va fi soluționată acțiunea principală, ceea ce este inadmisibil.
Cererea de suspendare a rămas însă fără obiect, în condițiile în care instanța s-a pronunțat la termenul de astăzi și asupra acțiunii în anulare, iar prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004 limitează în timp efectele unei eventuale soluții de admitere a suspendării până la pronunțarea instanței de fond, corelativ reclamantul neputând invoca nici un interes actual pentru susținerea acestui petit.
În privința petitului având ca obiect anularea art. 5 - 7 din nr.OUG 149/2007, Curtea va aprecia ca fondată excepția inadmisibilității invocată de către pârât, pentru următoarele considerente:
Sunt pertinente susținerile din întâmpinare conform cărora calea de contestare a ordonanțelor de guvern care reprezintă acte de sorginte guvernamentală este cea prevăzută de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, care, în mare măsură, se inspiră din prevederile fundamentale ale art. 126 alin.( 6) din Constituție. Astfel, potrivit alin.(1) al acestui articol, competența de a soluționa cererile persoanei vătămate prin ordonanțe ale Guvernului sau prin dispoziții ale acestora, este atribuită instanțelor de contencios administrativ. Însă această cale procedurală specială nu oferă, deopotrivă, instanței competente sesizate și posibilitatea de a controla efectiv constituționalitatea acestor acte administrative atipice, ci doar pe aceea de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, prevăzute de Legea nr. 47/1992, republicată.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 47/1992, republicată, unica autoritate de jurisdicție constituțională din România este Curtea Constituțională, prin urmare, calea de contestare a unei ordonanțe a guvernului simplă sau de urgență este supusă regimului juridic reglementat de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 și nu procedurii generale prevăzute de art. 8 din acest act normativ, normele care o reglementează fiind de strictă interpretare și aplicare.
Prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, vizează exclusiv actele administrative, în accepțiunea conferită acestei noțiuni de dispozițiile art. 2 alin.(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nu și ordonanțele de guvern simple sau de urgență.
Această interpretare rezultă, fără echivoc, și din modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze, în mod distinctiv, posibilitatea juridică a atacării actelor cu forță juridică superioară hotărârilor de guvern.
Ordonanțele de guvern reprezintă acte administrative de autoritate cu putere de lege emise de Guvernul României, în temeiul art. 115 din Constituția României, potrivit principiului delegării legislative, astfel încât formele privind controlul acestora sunt unele specifice.
După cum s-a arătat în doctrină, sensul textului art. 126 alin. 6 din Constituție este acela de a permite doar o acțiune în despăgubiri, odată ce ordonanța a fost deja suspendată de drept prin declararea ei ca neconstituțională, urmând să-și înceteze existența în 45 de zile, dacă nu este modificată de legiuitor sau de guvern.
Împotriva actelor normative de sorginte guvernamentală, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim are deschisă doar calea acțiunii în despăgubiri, însoțită de excepția de neconstituționalitate.
În cazul de față, având în vedere că acțiunea are ca obiect suspendarea/anularea nr.OUG 149/2007, era absolut necesar ca reclamantul să-și însoțească acțiunea dcu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pe care le contestă din acest act normativ, aceste aspecte fiind supuse atenției reclamantului la termenul de astăzi de către instanță, poziția sa rămânând constantă, în sensul de a nu înțelege să invoce și excepția de neconstituționalitate.
În aceste condiții, nefiind respectată prevederea din teza ultimă a art. 9 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ, acțiunea este inadmisibilă ab initio, aceasta fiind și poziția adoptată de către Curtea Constituțională, care a analizat prev. art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pronunțând decizia nr. 660/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul, cu domiciliul în C-N, str. -, nr. 1 - 3,. 10, jud.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul n contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1, P-ța -, nr. 1, ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./29.02.2008
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș
