Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 315/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 315/2008
Ședința publică din data de 6 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2089/26.10.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. A fost depusă taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei pentru fondul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ.
Curtea de apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2.089 din 26 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând prima de concediu aferentă perioadei 2001 - 2005, actualizată cu indicele inflației de la data nașterii drepturilor și până la executarea integrală a acestora.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că potrivit art. 34 din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici au dreptul la plecarea în concediu la plata unei prime egală cu salariul de bază din luna anterioară. Aplicarea acestui articol a fost suspendată succesiv prin legile bugetului de stat, nr.OUG 33/2001, Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004, Legea nr. 379/2005 și a bugetului asigurărilor sociale de stat: Legea nr. 744/2001, Legea nr. 632/2002, Legea nr. 519/2003, Legea nr. 512/2004, Legea nr. 380/2005, până la data de 1 ianuarie 2007.
A mai precizat instanța de fond că ceea ce a fost suspendat însă este numai exercițiul acestui drept, deci plata drepturilor bănești în cauză și nici o clipă nu a fost abrogat dreptul la aceste prime în substanțialitatea sa. Ca urmare, reține prima instanță, după încetarea suspendării, reclamanta este îndreptățită să obțină drepturile bănești prevăzute de lege, pentru toată perioada anterioară, când plata și încasarea drepturilor a fost suspendată. De altfel, conform art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, se arată că la expirarea duratei de suspendare, dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, relevând că în neacordarea sumelor cu titlu de primă de concediu, instituția s-a orientat după disp. art. 3 din nr.OUG 33/2001, după art. 4 din Legea nr. 743/2001, după Legea nr. 631/2002, art. 10 (3), după Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2007.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a actelor dosarului și a normelor juridice incidente, Curtea reține că acesta nu este nefondat.
Astfel, se reține că actul normativ invocat prin demersul inițiat de intimat, Legea nr. 188/1999, respectiv art. 34 alin. 2, prevede că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Din cele enunțate rezultă că dreptul la plata primei de vacanță s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului activ al raportului născut să efectueze o prestație pozitivă, respectiv de a da o sumă de bani cu titlu menționat.
Privit din această perspectivă, se observă că deși acest drept a existat pur și simplu, pârâta Car efuzat acordarea, în considerarea că dispozițiile invocate au fost suspendate. Atare susțineri nu pot fi reținute ca motiv al neacordării celor instituite de lege cu privire la dreptul acordat, cunoscut fiind că dispozițiile afectate de suspendarea reintră, în vigoare la expirarea duratei pentru care a fost dispusă suspendarea conform disp. Legii nr. 24/2000. Pe de altă parte, nu trebuie omis că legea circumstanțiază instituția suspendării actului normativ numai de situațiile speciale. Ori, aceste situații speciale nu au existat, context în care o astfel de măsură, în raport cu dispozițiile ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, este nelegală. În acest sens se reține că prin Codul muncii se prevede imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări, limitări, ele fiind apărate împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz, arbitrariu,
Tot astfel, prin art. 41 și art. 53 din Constituție se prevede că salariații au dreptul la protecție socială a muncii ce prevede și concediul de odihnă plătit, că retragerea unor drepturi poate fi dispusă, dacă este necesar, iar măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o nediscriminatoriu, fără a se aduce atingere existenței în sine a dreptului.
Cu alte cuvinte este interzisă limitarea, îngrădirea drepturilor ce afectează însăși esența acestuia, fiind un drept derivat dintr-un raport de muncă, un drept câștigat el nu poate fi îngrădit prin actele invocate de către pârâtă. Prin urmare, reclamanta fiind funcționar public al pârâtei Casa Județeană de Pensii C, este pe deplin îndreptățită să se prevaleze de disp. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, iar din această perspectivă susținerile recurentei conform cărora nu există o bază legală pentru acordarea drepturilor și că s-ar fi orientat după dispozițiile ce vizau suspendarea, urmează a fi respinse.
Prin urmare, constatând că nu sunt motive întemeiate, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 2.089 din 26 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
dact./2 ex./18.02.2008.
jud.fond.;.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
