Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 319/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 319/2008
Ședința publică din data de 6 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2213/16.11.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta UNIVERSITATEA TEHNICĂ, având ca obiect comunicare informații de interes public - legea nr. 544/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal și consilier juridic, pentru pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din proc. civ. La data de 04.02.2008 pârâta a depus întâmpinare, în 2 exemplare.
Reclamantul arată că a primit un exemplar al întâmpinării și depune la dosarul cauzei sentința civilă nr. 1104/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- și decizia civilă nr. 2021/2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reclamantul solicită admiterea recursului așa cum a fost acesta formulat, arătând că instanța de fond nu a ținut cont de probele prezentate de părți și a interpretat în mod eronat unele dintre aceste probe.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea recursului ca netemeinic, unele dintre dispozițiile invocate de către reclamant fiind abrogate. Arată, de asemenea, că pârâta a răspuns tuturor adreselor pe care reclamantul le-a depus și că instituția nu avea obligația de a afișa hotărârile judecătorești din diferite cauze în care parte este Universitatea Tehnică.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2.213 din 16.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta UNIVERSITATEA TEHNICĂ C-
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că informațiile solicitate de reclamant nu se încadrează în informațiile de interes public prev. de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 554/2001 și nici nu pot fi considerate informații de interes public. Astfel, se relevă de instanță că solicitarea formulată, în sensul de a i se comunica actul prin care s-a decis declararea recursului contra sentinței Tribunalului Cluj întrucât persoanele care au atribuții în exercitarea căii de atac contra hotărârilor judecătorești au semnat recursul, nu este o informație în sensul evocat și că interpretarea sentinței judecătorești nu este lăsată la aprecierea autorității publice, fiind în cazul în care dispozitivul hotărârii nu este explicit, necesară exercitarea unei contestații la titlu sau contestații la executare.
Tot astfel, relevă instanța că sentința la care se face referire este executorie și poate fi pusă în executare întrucât privește un litigiu de muncă.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare se susține că instanța își sprijină hotărârea pe motive străine, nu s-a pronunțat pe mijloace de apărare, asupra dovezilor, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv, instanța nu a ținut seama de probele prezentate de părți, ignoră responsabilitatea instituției de a face publice hotărârile luate cu privire la aspectele activității sale și consideră eronat că documentele solicitate nu sunt informații, în sensul art. 5 lit. a din Legea nr. 544/2001.
În dezvoltarea aspectelor prezentate, recurentul relevă că din documentele depuse la îndemână de pârâtă se poate constata că aceasta nu a transmis niciodată informația solicitată ci numai aserțiuni care îi permit să se scuze că nu a lăsat solicitările fără răspuns.
Mai relevă recurentul că hotărârea unui organ de conducere colectivă ce a vizat declanșarea recursului și de a nu se recupera cheltuielile de judecată de la vreo persoană, hotărâre ce s-a solicitat a fi comunicată, nu poate fi secretă.
În privința ignorării responsabilității instituției publice, referitor la publicarea hotărârilor luate asupra activității, relevă recurentul că a solicitat explicit în petitele acțiunii sale să se dispună obligarea pârâtei la comunicarea pe cale oficială a locului unde au fost făcute publice deciziile cu referire la restituirea sumelor reținute în mod ilegal din salariu; continuarea acțiunilor; rațiunea de a se continua activitatea în justiție prin recurs; de a decide ca suma reprezentând cheltuieli de judecată să nu fie recuperată, însă instanța a admis punctul de vedere al pârâtei.
Referitor la reținerea eronată a instanței, relevă recurentul, că în demersul său, a solicitat o informație ce privește activitatea instituției, respectiv informații ce pun în evidență modul în care conducerea instituției universitare o transformă pe aceasta într-un mecanism personal și discreționar de soluționare a diferendelor de orice natură, cu persoane indezirabile lor precum și modul în care în atingerea scopului se folosesc bani publici pentru plata unor cheltuieli nejustificate și neincluse în cheltuielile pe care legea le permite.
Totodată, relevă recurentul că emiterea de decizii de declarare a unui recurs, în condițiile instituției publice, nu apare în lista de atribuții depuse la dosar de reprezentanta pârâtei pentru poziția de cancelar general al instituției, iar din lecturarea demersului depus de pârâtă, sub denumirea "delegare de competență", se poate constata că această persoană nu are atribuții administrative limitate și nici un atribut de decizie. "Or, dacă această persoană nu are atribuții, înseamnă că a semnat documente și corespondență, dar de decis a decis altcineva.
În fine, relevă recurentul că referirile instanței la interpretarea sentinței nu au legătură cu ceea ce a solicitat prin acțiune; că în absența unei decizii scrise, argumentate de organul de conducere colectivă nu poate exista nici o persoană în vreo instituție care să aibă dreptul să exercite calea de atac prin recurs.
Concluzionând, recurentul arată că, fondul legii accesului la informația de interes public este evitarea abuzurilor și ilegalităților, iar abuzul înseamnă tocmai utilizarea discreționară a puterii cu care o persoană a fost investită.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului fundamentat, în esență, pe aceea că prin adresele nr. 16.943/2007 și nr. 16.944 s-a răspuns recurentului, făcându-se referire la decizia de impunere și chitanța prin care s-a făcut recuperarea cheltuielilor de judecată; că prin răspunsurile date a arătat modalitatea de transmitere și înregistrare a corespondenței, că nu există proces-verbal de impunere, iar sentința este semnată de conducerea universitară, cu precizarea de înaintare a recursului, aspecte ce au fost cerute a fi informat și a i se comunica recurentului.
Examinând argumentele aduse prin recursul declarat, în raport cu actele dosarului, cu normele juridice incidente, Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că prin cererea introductivă de instanță, recurentul-reclamant a solicitat instanței " a constata că Universitatea Tehnică nu a dat răspunsul solicitat; a fi obligată pârâta să îi pună la dispoziție toate documentele solicitate și care nu i-au fost comunicate prin demersul prin care instituția a încercat să evite transmiterea acestora, adică: a) copia procesului-verbal și a hotărârii conducerii executive a instituției (Biroului Senatului), prin care aceasta a luat notă de sentință, a decis și dispus explicit: restituirea sumelor reținute în mod ilegal din salariul angajatului și temeiul legal în care se face restituirea; continuarea acțiunilor în instanță prin declanșarea recursului, a sentinței civile nr. 2.102/2006 a Tribunalului Cluj, numele persoanei care face propunerea de continuare a temeiului legal care justifică aceasta; rațiunea de a continua acțiunea în justiție prin recurs, după restituirea sumelor reținute din salariul angajatorului și temeiul ce justifică această rațiune.
copia procesului-verbal și a hotărârii organului de conducere prin care se decide ce sumă reprezentând cheltuieli de judecată abuziv cosemnate din bugetul public să fie recuperate de la persoanele vinovate de complicitate la hărțuirea unui angajat, a se dispune obligarea pârâtei la eliberarea documentului prin care instituția să precizeze temeiul legal prin care persoana care semnează în numele instituției și deci în mod autorizat, aberațiile din adresa nr. 16.944/31.07.2005; și a dispune obligarea pârâtei la comunicare pe cale oficială a locului unde au fost făcute publice decizia sau deciziile cu subiectele de la punctele de mai sus; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată".
În susținerea celor solicitate s-a arătat că în urma unor inițiative profesionale, grupuri din conducerea pârâtei unde era angajat au continuat acțiuni de hărțuire ce s-au materializat cu diminuarea salariului cu 15 % pe o durată de 3 luni.
Acest demers, se arată, a fost contestat prin instanță și prin sentința nr. 2.102/2006 i se dă dreptate.
Cu toate acestea, se arată, conducerea pârâtei insistă și în data de 20.12.2007, sub nr. 26.525 înaintează recurs privind modificarea sentinței însă prin decizia nr. 761/R/2007 se menține hotărârea.
În acest context, se arată că pentru a se reveni la situația anterioară, s-a adresat conducerii cu adresa nr. 16.245/20.07.2007 solicitând punerea în executare a hotărârilor, iar ulterior, prin adresa nr. 16.246/20.07.2007 solicită a-i fi comunicat numele persoanei vinovate de antrenarea instituției în acțiunile judecătorești și documentul prin care aceasta a achitat cheltuielile de judecată dispuse de instanță.
Față de răspunsul primit prin memoriu nr. 17.220/6.08.2007, reclamantul arată că a solicitat pârâtei documente prin care se asigură revenirea la situația dinaintea sancționării, hotărârea prin care s-a decis înaintarea recursului și temeiul legal al acestei continuări, hotărârea prin care se decide rambursarea cheltuielilor judecătorești și faptul că această sumă nu trebuia recuperată de la persoana responsabilă pentru toate demersurile inițiale; temeiul aserțiunilor nr. 16.944/31.07.2007, dar după o amânare a răspunsului prin adresa nr. 18.902/9.09.2007 conducerea instituției îi comunică faptul că nu i se pune la îndemână copia hotărârii solicitate.
Într-o atare situație, reclamantul arată că este îndreptățit la comunicarea documentelor în condițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 554/2004, Legii nr. 233/2002, Legii nr. 571/2004 și Legii nr. 52/2003.
Din expunerea rezumativă se observă că informațiile solicitate de reclamant se referă la executarea unor hotărâri judecătorești ce îl vizau, respectiv la modul în care instituția pârâtă a demarat un demers disciplinar ce s-a finalizat cu câștig de cauză în favoarea sa, demers ce din punctul său de vedere trebuia să implice luarea unor decizii ce se dorește a-i fi comunicate. Aceste informații, așa cum corect a reținut și prima instanță, nu intră în categoria celor ce se subsumează activităților instituției publice, în sensul prev. de Legea nr. 554/2001. Prin activități ale instituției publice trebuia înțeles aceea activitate ce vizează obiective, indici de performanță, programe desfășurate în sistem, programe cercetare, activități de pregătire profesională, îmbunătățirea condițiilor și alte asemenea investiții, programe realizare venituri și cheltuieli. Or, punerea în executare a hotărârilor și disfuncționalitățile ce impun luarea de decizii nu se referă la activități legate de obiective, performanțe și programe pentru a fi astfel considerate informații publice în sensul enunțat de actul invocat.
De altfel, chiar dacă s-ar accepta că cele solicitate sunt informații, așa cum susține recurentul, nu trebuie omis că în cauză nu poate fi vorba de un refuz de a se răspunde.
Actele dosarului atestă că la data de 20.07.2007 recurentul s-a adresat intimatei cu o cerere prin care solicită punerea în executare a sentinței nr. 2.102/2006 și a deciziei nr. 761/R/2007. La aceeași dată, recurentul, în considerarea Legii nr. 544/2001, prin adresa nr. 16.246 solicitat a i se comunica,pe cale poștală decizia oficială explicită de imputare și chitanța prin care s-a făcut recuperarea cheltuielilor de judecată de la persoanele vinovate de antrenarea instituției în acțiunile în justiție.
Prin adresa nr. 16.944/31.07.2007 se comunică recurentului cu privire la recuperarea cheltuielilor că măsura poate fi luată sau nu doar de conducerea Universității Tehnice C-N, care este singura competentă în acest sens.
Tot la data de 31.07.2007 prin adresa nr. 16.943 se comunică recurentului că salariul reținut pe 3 luni s-a restituit din luna decembrie 2006, conform extrasului din statul de plată pe care îl anexează; cheltuielile de judecată privind decizia nr. 761/R/2007 precum și cele de executare silită, respectiv suma de 1.944,30 lei a fost achitată cu nr. 4350/19.07.2007 în contul indicat; suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată conform sentinței nr. 2.102/2006 pronunțată de tribunal a fost de asemenea virată.
Nemulțumit fiind de răspunsul dat, recurentul, la data de 06.08.2007, înregistrează o nouă cerere la intimată prin care reiterează punerea în executare a hotărârilor judecătorești și solicită copii de hotărâri conducerii instituției prin care a luat notă de sentință și a dispus anularea hotărârii ilegale, actualizarea mențiunii de revenire la situația anterioară; restituirea sumelor.
Față de cele solicitate, prin adresa nr. 17.286/07.08.2007, întemeiat pe art. 7 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, intimata comunică recurentului că răspunsul va fi comunicat în termen, dat fiind faptul că se impun verificări.
Ulterior, prin adresa nr. 18.902/05.09.2007, intimata răspunde punctual la cele solicitate, relevând că: prin sentința civilă nr. 2.102/2006 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj și prin decizia civilă nr. 761/R/2007 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de APEL CLUJa fost anulată dispoziția nr. 279/03.04.2006. Pe baza acestor hotărâri judecătorești, Biroul Senatului a emis o hotărâre, înregistrată cu nr. 15.907/16.06.2007 prin care s-a anulat "decizia" de sancționare urmând să se facă mențiunile respective și în cartea de muncă, această hotărâre a Senatului fiind transmisă Departamentului Resurse-Umane.
Totodată, se comunică faptul că prin adresa nr. 16.943/31.07.2007, i s-a adus la cunoștință că sumele reținute au fost restituite, temeiul legal constituindu-l cele două hotărâri judecătorești menționate mai sus, iar Codul d e pr.civilă a fost actul normativ care a stat la baza continuării acțiunilor în instanță, chiar și după restituirea sumelor reținute din salariu.
Cu privire la recuperarea sumei ce reprezintă cheltuieli de judecată s-a răspuns recurentului ca prin adresa nr. 16.944/31.07.2007 s-a făcut referire la acestea. În plus se comunică faptul că adresele înaintate de recurent conducerii universității ajung la dl. Rector, care după ce le prezintă Biroului Senatului, le repartizează membrilor Biroului Senatului, conform competențelor, spre rezolvare, iar răspunsurile la adresele importante sunt prezentate în Biroul Senatului spre avizare, în consecință, răspunderea este colectivă.
Referitor la legile după care funcționează Universitatea Tehnică din C-N, se arată în răspunsul comunicat recurentului că legea de bază este Legea învățământului nr. 84/1995, modificată în 19.12.2006; Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, aprobată în 19.07.1997 și modificată în 19.12.2006; Legea nr. 477/8.11.2004 - Codul d e conduită a personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice; Hotărârea de Guvern nr. 389/25.04.2007 privind cifrele de școlarizare; nr.HG 366/18.04.2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și T precum și alte legi.
S-a mai precizat în plus prin răspunsul comunicat că reglementările interne după care funcționează Universitatea Tehnică sunt reglementări aprobate de către Senatul Universității și sunt publicate în Buletinele informative ale universității, iar cele mai importante au fost publicate pe site-ul universității. De asemenea, s-a relevat că există și un volum tipărit numai cu regulamente ale universității, iar celelalte regulamente și hotărâri ale conducerii universității, fiind numeroase, se pot consulta la bibliotecă.
Cu privire la persoana responsabilă, intimata comunică o copie a delegației de competență din care reiese persoana care are obligația de angajare, lichidare, ordonare, plată și care are și atribuții de a întocmi și semna documente.
Din cele de mai sus se poate constata că intimata a răspuns în termen recurentului, că răspunsurile sale au vizat aspectele legate de executarea hotărârilor, de persoane autorizate de a semna documente, temeiurile avute în vedere, deciziile luate și locul unde pot fi consultate. Or, în această situație, câtă vreme din acte rezultă că s-a răspuns tuturor adreselor făcute, susținerile recurentului referitor la comunicare, implicit refuz și apreciere sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Neîntemeiate sunt și susținerile referitoare la neanalizarea probelor și cele referitoare la motivare întrucât din conținutul hotărârii atacate rezultă că s-a făcut o apreciere a celor puse în discuție, raportat și la cele rezultate din actele depuse în susținere de părți, dându-se implicit o interpretare din perspectiva dispozițiilor invocate prin demersul juridic ca incident, respectiv Legea nr. 544/2001.
În plus, nici susținerile cu privire la ignorarea responsabilităților instituției nu pot fi reținute. Argumentele aduse de recurent cu privire la acestea constau în aceea că ar fi solicitat prin cerere obligarea la comunicarea locului unde s-au făcut publice deciziile referitoare la restituirea sumelor, la cele solicitate prin demersurile în fața intimatei și respectiv demersul judiciar. Din conținutul adreselor intimatei nu rezultă însă că ar fi fost luate atare decizii pentru a se preciza astfel locul unde sunt publicate. De altfel, intimata relevă că toate deciziile ce se iau se publică în buletinul informativ; pe site și pot fi consultate la bibliotecă. În aceste condiții, câtă vreme deciziile ce se iau de organele colective de conducere pot fi consultate fiind publice, nu se poate vorbi de o responsabilitate neîndeplinită sau ignorată.
Prin urmare, constatând că nu sunt motive întemeiate, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2.213 din 16 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./6.03.2008.
Jud.fond:-,.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
