Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1797/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR.1797/2009
Ședința publică din data de 25 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE munca SI PROTECȚIE SOCIALA împotriva sentinței civile nr. 164 din 23.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că
Prin sentința civilă nr. 164, pronunțată la data de 23 ianuarie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială, a fost anulată decizia nr.103/26.02.2008, iar pârâta a fost obligată la emiterea unei noi decizii privind stabilirea calității de persoană persecutată pe motive politice a reclamantului și acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr.118/1990 de la data emiterii deciziei nr.960 respectiv 31.05.2007; totodată, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată de 250 lei, onorariu avocațial, 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar în favoarea reclamantului.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin hotărârea nr.2507/17.01.2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr.118/1990, s-a respins cererea reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990, că prin decizia nr.103/26.02.2008 s-a respins contestația reclamantului împotriva hotărârii nr.2507/17.01.2008 întrucât nu a făcut dovada că pe motive politice s-a aflat în una din situațiile expres și limitativ prevăzute la art.1 din Decretul-Lege nr.118/1990, iar ulterior, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, prin decizia nr.960/31.05.2007 a decis acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, iar această comisie din cadrul Ministerului Justiției a emis un act administrativ superior ca putere juridică actului administrativ emis de Direcția de Muncă și Protecție Socială
S-a reținut, că potrivit art.7 lit. b din nr.OUG214/1999 persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă beneficiază de drepturile prevăzute în Decretul-lege nr.118/1990 astfel că, reclamantul având această calitate potrivit deciziei nr.960/31.05.2007, beneficiază de aceste drepturi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în baza art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, ca fiind lipsită de temei legal.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că, în urma respingerii prin sentința civilă nr. 612/2008 de către Curtea de Apel Cluja excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 960/31 mai 2007 prin care s-a recunoscut reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, Comisia pentru aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990 a emis Hotărârea nr. 2628/29 octombrie 2008 prin care a acordat reclamantului drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990.
Această hotărâre a fost comunicată reclamantului la data de 6 noiembrie 2008 și din această perspectivă obligarea de către Tribunalul Cluj prin sentința 164/23 ianuarie 2009 la emiterea unei hotărâri prin care să acorde drepturile este lipsită de obiect întrucât la data pronunțării sentinței reclamantul beneficia deja de drepturile care făceau obiectul acțiunii sale.
Având în vedere că la data judecării cauzei obiectul cererii reclamantului a fost soluționat de către pârâtă, reclamantul cunoștea acest fapt încă de la 6 noiembrie 2008 și beneficia de drepturile în cauă și prin urmare cererea sa nu mai poate avea obiect, nu se justifica, angajarea unui apărător care să lupte pentru drepturile care erau deja acordate, solicită anularea dispoziției referitoare la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, cu ignorarea prevederilor legale, respectiv art. 14 din Decretul-Lege nr. 118/1990 în conformitate cu drepturile prevăzute de acest act normativ se acordă începând cu data de unu a lunii următoare depunerii cererii la, instanța dispune fără nici un temei legal acordarea drepturilor începând cu data emiterii certificatului de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Analizând recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.7 alin.1 lit.b din OUG nr.214/1997, persoanele care au calitatea de luptător în rezistenta anticomunista beneficiază de drepturile prevăzute în <LLNK 11990 118 411821 0 26>Decretul-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, cu modificările ulterioare.
Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că reclamantului, prin decizia nr. 960 din data de 31 mai 2007, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă i-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și ca atare se poate conchide că ipoteza normei legale instituite de legiuitor prin dispozițiile legale enunțate anterior este întrunită, susținerile contrare ale pârâtei fiind nefondate.
Nefondate sunt și susținerile recurentei potrivit cărora data de la care s-a dispus acordarea drepturilor prevăzute de Decretul -Lege nr.118/1990 este greșită.
Potrivit art.14 din Decretul-Lege nr.118/1990, drepturile prevăzute în prezentul decret-lege se acorda de la data de 1 lunii următoare depunerii cererii.
În speță, din înscrisurile depuse în probațiune rezultă că reclamantul s-a adresat autorităților pentru recunoașterea statutului său și pentru plata drepturilor care i se cuvin mult anterior datei emiterii deciziei nr.960/2007, susținerile contrare nefiind fondate.
Susținerile recurentei privind obligația de plată a cheltuielilor de judecată în raport de faptul că drepturile reclamantului i-au fost recunoscute încă de la data de 06.11.2008 nu pot fi reținute de către instanță. Astfel, rezultă fără echivoc că pârâta nu a soluționat favorabil cererea reclamantului cu privire la plata drepturilor care îi revin în temeiul art.7 din OUG nr.214/1997 la momentul solicitării lor ci doar ulterior datei la care acesta s-a adresat instanței de judecată (13 martie 2008), și, prin urmare, culpa procesuală îi aparține.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C ca fiind nefondat iar în temeiul art. 312 alin.1 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C împotriva sentinței civile nr. 164 din 23 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
Red./
2 ex./17.06.2009
Jud.fond.-
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
