Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1027/2009. Curtea de Apel Bacau

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 1027

Ședința publică de la 06 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Loredana Albescu

JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac

JUDECĂTOR 3: Vasilică

Grefier șef secție comercială

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. N, împotriva sentinței civile nr.90 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata - reclamantă - NCC OM SRL avocat, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:

Instanța constată recursul la primul termen, declarat în termen, scutit de plata taxelor de timbru. Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Având în vedere că intimata a depus la dosar concluzii scrise iar recurenta a solicitat judecata în lipsă, nemaifiind alte cereri de formulat pentru acest termen, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Avocat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, prin care s-a dispus restituirea către intimat a sumei de 10.931 lei achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, pentru un autoturism fabricat în Germania. Invocă dispozițiile art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, care prevede că nici un stat membru nu are dreptul să aplice intern impozite directe sau indirecte asupra produselor altor state. Apreciază că dispozițiile art.2141Cod fiscal instituiau un regim fiscal discriminatoriu, taxa fiind nelegal percepută și astfel, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta la restituirea sumei plătită cu acest titlu.

In concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat.

S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra recursului în materia recursului contenciosului administrativ - fiscal de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr.1131/103/6.03.2006 reclamanta - NCC OM SRL a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgu N, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză să fie obligată pârâta la restituirea taxei speciale în sumă de 10931 lei și a dobânzii legale.

În motivare reclamanta a arătat că a achitat la Târgu N suma de 10931 lei (chitanța seria - nr. -/09.07.2007) reprezentând taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Ford importat în regim second hand din Ungaria, fabricat în Germania.

Calculul taxei s-a făcut potrivit dispozițiilor art. 214 din Codul Fiscal. A fost nevoită să achite această taxă, întrucât nu s-ar fi efectuat înmatricularea autoturismului pe numele societății și nu ar fi putut circula cu acesta în țară, că înmatricularea este condiționată de plata taxei speciale sus menționate.

Având in vedere faptul că dispozițiile art. 2141din Codul Fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 343/2006 și OUG 110/2006, este nelegal și contrar dispozițiilor art. 90 din Tratatul Convenției Europene care prevede că "restricțiile calitative la import precum și toate măsurile cu efect echivalent sunt interzise între statele membre UE", deoarece această taxă are caracterul unei măsuri cu efect restrictiv, apreciază reclamanta că perceperea acestei taxe și condiționarea înmatriculării de plată a acesteia este nelegală, întrucât nu este aplicată în acord cu dispozițiile Tratatului Convenției Europene ce trebuie aplicat cu prioritate în raport de legislația națională, conform dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituție, ce statuează că prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Art. 148 alin. 4 din Constituție prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituție.

Dacă ar fi cumpărat un autoturism second - hand înmatriculat în România nu ar fi datorat taxa specială instituită prin dispozițiile art. 2141Cod Fiscal și datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism, dar fiindcă a cumpărat autoturismul din Ungaria, a fost nevoită să achite taxa.

Că prevederile menționate în Tratat limitează statelor membre în materie fiscală dreptul a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Diferența de aplicare a taxei demonstrează regimul juridic fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse în România din Comunitatea Europeană, în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea fuseseră deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România taxa nu mai era aplicabilă.

Prin aderarea României la Convenția Europeană, conform art. 10 din Tratatul Comunității Europene, ratificat prin Legea 157/2005 statul român este obligat să ia toate măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor care le incumbă, printre care și aceea a reglării unei piețe omune, ca un spațiu fără frontiere, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, serviciilor și apitalurilor. Libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar presupune respectarea întocmai a dispozițiilor art. 28, art. 90 din Tratatul Comunității Europene, obligație pe care Statul Român a încălcat-o prin impunerea taxei de primă înmatriculare.

S-a apreciat că taxa specială pentru utoturisme și autovehicule percepută de autoritățile române în temeiul art. 2141Cod Fiscal are aracterul unei restricții cantitative, fiind susceptibilă de a împiedica comerțul intracomunitar.

Întrucât dreptul comunitar nu angajează numai statele membre, ci dă și persoanelor fizice repturi ce pot fi invocate direct in fața instanțelor naționale împotriva organismelor publice, preciază că instanța de contencios administrativ trebuie să constate legalitatea sau nelegalitatea dispozițiilor art.2141Cod Fiscal in funcție de efectul direct a dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene și Constituția României.

A motivat pârâta că potrivit principiului constituțional stabilit de art.1 alin.5 din Constituția României, în care se prevede că "în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", astfel că, apreciind motivațiile petentului ca fiind întemeiate în sensul soluționării solicitării de restituire a taxei speciale de înmatriculare s-ar fi încălcat în mod flagrant prevederile constituționale în vigoare în acest moment în România.

Mai arată pârâta că actul normativ care reglementează obligația taxei speciale pentru autoturisme șui autovehicule este Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare.

Art.214(1) capitolul 2-1, titlul VII - Accize și alte taxe speciale, din Legea nr.571/2003, introdus prin art. I pct.202 din Legea nr.343/2006 prevede:

Nivelul taxei speciale

(1) Intră sub incidența taxei speciale autoturisme și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3.5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap, și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa 4 care face integrantă din prezentul titlu.

Arată pârâta că în speță este vorba de cumpărarea unui autoturism de către o persoană juridică ce este obligată la plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, reglementată de art.214 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, fără a se încadra în cele două situații expres prevăzute de lege de scutire la de plata acestei taxe, că textul de lege în discuție și anume art.214 alin.1 din Legea nr.- privind Codul fiscal este în vigoare și nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu, că prezenta reglementare a taxei auto nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, că taxa se aplică tuturor autoturismelor produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.

La data de 02.06.2009, instanța a constatat îndeplinite dispozițiile art. 163 Cod procedură civilă a admis conexarea dosarului - la prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 90/CF din 02 iunie 2009 a fost admisă acțiunea formulată de reclamant N COM în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÎRGU N - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE

A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 10.931 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca FORD FT, cu dobânda legală calculată până la data executării.

Instanța de fond constatat că acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:

La data de 17.05.2007 reclamanta a devenit proprietara unui autoturism marca FORD. Pentru înmatricularea acestui autoturism reclamanta a achitat pârâtei la data de 9.07.2007 suma de 10931 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare.

Obligația plății acestei taxe a fost instituită prin art.2141și următoarele din codul fiscal, text de lege în vigoare la data achitării obligației fiscale.

Potrivit dispozițiilor art.2142din Codul fiscal, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, nivelul taxei speciale fiind reglementat expres de art.2141Cod fiscal.

Instanța a constatat că dispozițiile din Codul fiscal care au reglementat până la 1.07.2008(dată la care a intrat în vigoare OUG nr.56 pentru instituirea taxei de poluare) sunt contrare dispozițiilor prevăzute în această materie de dreptul comunitar. Astfel, potrivit art.90 parag.1 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică impozit intern direct sau indirect asupra produselor altor state membre, de orice natură ar fi, mai mare ca cel ce vizează direct sau indirect produsele interne similare.

Cum prin instituirea taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România (art.2141alin.1 din Codul Fiscal) se realizează așa cum a arătat și reclamanta - un regim fiscal discriminatoriu față de autovehiculele înmatriculate deja în România și cum măsura legislativă națională este incompatibilă cu prevederile comunitare, instanța constatat că acțiunea este întemeiată.

Împotriva sentinței 90/02 iunie 2009 a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI N criticând sentința sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 5 din Constituție potrivit căruia este obligatorie respectarea Constituției și a legilor și astfel restituirea taxei către reclamant s-ar fi făcut cu încălcarea acestui principiu constituțional, că dispozițiile care reglementează taxa de primă înmatriculare nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii iar taxa nu încalcă dispozițiile E deoarece aceasta se aplică tuturor autoturismelor oricare ar fi locul de proveniență iar restituirea sumelor de la buget se realizează conform art. 117 din Codul d e procedură fiscală.

Solicită recurenta și a se face aplicarea dispozițiilor OUG50/2008. Curtea, verificând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate de recurentă, văzând și dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru considerentele următoare:

Așa cum corect a reținut și instanța de fond reclamantul a cumpărat din Germania un autoturism second - hand marca Ford FT pentru care a achitat, în baza art. 2141- 2143Cod fiscal, suma de 10.931 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, iar cererea reclamantului de a-i fi restituită suma achitată cu acest titlu fost respinsă de pârâtă.

Prin art. 2141Cod fiscal se instituie o taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele comerciale prevăzute în acest text, taxă care se plătește la prima înmatriculare în România a acestora (art. 2142Cod fiscal).

Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor similare naționale.

Aceste dispoziții din dreptul comunitar asigură libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.

În acest context taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal și aplicabile autovehiculelor și autoturismelor second - hand la prima înmatriculare în România constituie o măsură discriminatorie luată de Statul Român față de produsele din țările comunitare față de cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă, fiind contrară dispozițiilor art. 90 din

Sub acest aspect Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în două cauze - și (Ungaria) și (Polonia) - reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite de Ungaria și respectiv Polonia cu dispozițiile art. 90 din

Reținând caracterul discriminatoriu al taxei speciale prevăzută prin art. 2141- 2143Cod fiscal, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea legislației aplicabile în materie.

Este adevărat că potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României respectarea Constituției și a legilor este obligatorie. Tot Constituția, prin art. 148 (2) consacră caracterul obligatoriu al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare dar și principiul aplicării prioritare a acestora față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea prin art. 148 (4) Constituția abilitează autoritatea judecătorească, alături de alte instituții, să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 al art. 148.

Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat cu valoare de principiu că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare,lăsând acestea neaplicate prin propria putere de deciziefără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.

În consecință judecătorul fondului nu a încălcat prevederile constituționale așa cum susține recurenta, ci dimpotrivă a făcut o deplină aplicare Constituției României în contextul în care România a devenit stat comunitar.

Așadar judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și când legea internă este contrară celei comunitare este fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată, de o altă autoritate neconstituțională sau discriminatorie.

Sub aspectul criticilor privind fondul dreptului acestea sunt neîntemeiate, curtea analizând implicit acest motiv de recurs când asupra dreptului aplicabil situației de fapt reținută de instanța de fond.

În ceea ce privește solicitarea recurentei ca instanță de recurs să facă aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 aceasta este nefondată.

Acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, iar în speță acesta este inaplicabil având în vedere că raportul de drept fiscal s- născut anterior intrării în vigoare a acestuia, taxa achitată în temeiul art. 214 Cod fiscal fiind contrară art. 90 din, fiind o taxă nulă. Nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.

De altfel nu se poate face aplicarea dispozițiilor OUG 50/2008 fără a aduce atingere principiului constituțional al neretroactității legii.

Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ - fiscal formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. N, împotriva sentinței civile nr.90 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă COM L cu sediul comuna, județul

Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier șef secție comercială,

Red.

Red.

tehnored. 4 ex.

30 nov. 2009

Președinte:Loredana Albescu
Judecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Vasilică

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1027/2009. Curtea de Apel Bacau