Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1025/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BAC
SECȚIA COMERCIAL, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVIL Nr. 1025
Ședința public de la 06 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
Judector - - -
Judector -
Grefier șef secție comercial
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-reclamant SINDICATUL C M al angajaților din administrația public local N, împotriva sentinței civile nr.170/CA din 7 aprilie 2009, pronunțat de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal fcut în ședinț public au lipsit prțile.
Procedura este complet.
S-a fcut referatul oral asupra cauzei, dup care:
Instanța constat recursul la primul termen, declarat în termen, scutit de plata taxelor de timbru.
Având în vedere c recurentul a solicitat judecarea cauzei în lips prin cererea de recurs, dup verificarea actelor și lucrrilor dosarului, cauza a rmas în pronunțare.
CURTEA DE APEL
-deliberând-
Asupra recursului de faț;
Examinând actele și lucrrile dosarului instanța constat urmtoarele:
Prin cererea înregistrat sub nr- Sindicatul - cel al din Administrația Public Local N în numele reclamanților funcționari publici a solicitat obligarea pârâtei Primria comunei și Primarului comunei, la acordarea de drepturi salariale ce constau în:
- sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de baz începând cu octombrie 2005 actualizat cu indicele de inflație;
- sporul de stabilitate și fidelitate diferențiat de 20 % din salariul de baz brut începând cu octombrie 2005;
- spor de suprasolicitare neuropsihic și stres de 10 %;
- c/val tichetelor de mas și a tichetelor cadou:
- indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% începând cu luna octombrie 2005.
În motivarea cererii astfel formulate, cu privire acordarea sporului de confidențialitate, reclamanții au menționat prevederile art. 46 din Legea 188/1999 prin care li s-a stabilit obligația de a pstra confidențialitatea datelor, caz în care drepturile corelative acesteia sunt cele prevzute la art. 26 din Legea 53/2003.Reclamanții au semnalat c unele categorii de funcționari publici au primit aceste sporuri, înclcându-se principiul legalitții, imparțialitții și obiectivitții prevzute de art. 3 din L 188/1999. Reclamanții au precizat c pentru funcționarii publici care desfșoar activitți cu publicul, în cadrul instituției se impune acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihic și stres, determinând astfel ridicarea calitții serviciilor prestate în favoarea cetțenilor. Cu privire la tichetele de mas și cadou reclamanții au invocat dispozițiile art. 1 din Legea 142/1998 și art. 1 din Protocolul adițional la CEDO. În ce privește sporul de dispozitiv reclamanții au invocat ca temei legal dispozițiile Legii nr.138/1999 și Ordinul MAI 496/2003.
Reclamanții au depus în sprijinul cererii practic judiciar relevant în materie.
La termenul de judecat din data de 24.02.2009 reclamanții au precizat acțiunea în sensul c înțeleg s se judece cu comuna și Primarul comunei - fila 87.
Prin sentința civil 170/VA/07 aprilie 2009 s-a respins ca prescris acțiunea pentru perioada 01.01.2005 - 16.01.2006 și ca neîntemeiate pentru restul perioadei.
Pentru a pronunța aceast hotrâre instanța de fond a reținut urmtoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Primriei comunei, iar în aceast calitate au solicitat obligarea pârâților la plata unor drepturi bnești constând în diferite sporuri salariale.
În legtur cu sporul de confidențialitate: art. 15 alin. (1) din nr.OG 6/2007, prevede categoriile de funcționari publici care beneficiaz de sporul de confidențialitate de 15% din salariul de baz și anume: funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului, funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securitții, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului Legislativ. Așadar, reclamanții nu se încadreaz printre funcționarii publici care pot beneficia de acest spor de confidențialitate.
Pentru celelalte sporuri (sporul de stabilitate și fidelitate de pân la 20%, sporul de suprasolicitare neuropsihic și stres) reclamanții au invocat argumente privind natura munc prestate, principiile ce stau la baza exercitrii funcției publice precum și faptul c alte categorii de funcționari publici beneficiaz de dispoziții legale în acest sens, precum: 84/2003 privind auditul public și de contor financiar, L 433/2004 privind organizarea și completarea statisticii oficiale.
Reține îns c salarizarea funcționarilor publici este stabilit prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele msuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pân la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acord funcționarilor publici în anul 2007, act normativ care nu prevede sporurile salariale solicitate de ctre reclamanți. Mai mult, aceste sporuri nu sunt nici aplicabile, pentru c nu exist un suport legal în privința cuantumului sporului. Deci, creanța pretins de reclamanți, nu are valoare cert, atâta timp cât legea nu o determin precis ca întindere. Așa fiind,reclamanții - funcționari publici nu pot pretinde alte sporuri și drepturi salariale, decât cele prevzute de lege, ele neputând forma obiectul unor negocieri cu autoritatea public unde-și desfșoar activitatea.
Actele normative care reglementeaz salarizarea doar a unei anumite categorii de personal, cum ar fi cele invocate de ctre reclamanți sunt de strict interpretare, dispozițiile lor sunt aplicabile numai categoriei de personal la care se refer și nu tuturor funcționarilor publici astfel încât, în lipsa unei prevederi exprese, nu pot fi extinse și la alte categorii de personal din cadrul autoritții sau instituției publice.
- În ceea ce privește acordarea tichetelor de mas, reține decizia ÎCCJ nr. 14/18.02.2008 în care s- admis recursul în interesul legii și s-a stabilit c dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea 142/1998 se interpreteaz în sensul c alocația individual de hran sub forma tichetelor de mas nu se poate acorda judectorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lâng acestea aceste beneficii nu reprezint un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevzute în buget aceste sume. Reclamanții - funcționarii publici nu își desfșoar activitatea în temeiul unui contract de munc, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Cererea privind indemnizația de dispozitiv a fost considerat nefondat pentru urmtoarele considerente: În conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.138/1999 - "Dispozițiile prezentei legi se aplic personalului militar și civil din cadrul Ministerului Aprrii Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Paz, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției". C, potrivit prevederilor art.47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art.1, care desfșoar activitți în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiaz de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, iar prin Ordinul Ministerului d e Interne nr.275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, acest din urm act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus prin Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acord și personalului civil ce-și desfșoar activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede c: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiaz de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiaz doar de dreptul prevzut de art.13 din lege, precum și de cele prevzute în reglementrile în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constat c, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevzut de Legea nr.138/1999, trebuie ca personalul civil s-și desfșoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritțile prevzute în art.1 din Legea nr.138/1999.
Personalul din cadrul pârâtei face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel ca ordinul invocat nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
Nu exist nici o legtur de subordonare a instituției pârâte faț de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr.215/2001 o autoritate public local autonom.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstreaz c aceast indemnizație nu se aplic în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Aprarea Drepturilor Omului, deoarece nu exist nici o egalitate între persoanele care își desfșoar activitatea într-un dispozitiv militar - în care exist anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție public, în care toate acele reguli nu se aplic
Referitor la practica existent la nivelul instanțelor judectorești din țar, instanța constat, pe de o parte, c în sistemul judiciar român, practica instanțelor nu constituie izvor de drept, iar pe de alt parte, c prin Hotrârea Curții Europene a drepturilor Omului - Secția a III-a din 06 decembrie 2007, publicat în Monitorul oficial al României nr. 616/21 august 2008, în cauza Beian contra României, în ceea ce privește înclcarea art. 14 din convenție, s-a reținut neîndeplinirea de ctre Înalta Curte de Casație și Justiție a rolului acesteia de regulator al divergențelor de jurisprudenț, iar nu existența unor simple conflicte de jurisprudenț, care sunt consecința inerent oricrui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instanțe de fond.
Împotriva acestei hotrâri au declarat recurs reclamanții prin reprezentantul Sindicatul "- cel M".
Arat recurenții c au indicat temeiul legal pentru sporurile solicitate, c în ceea ce privește îndemnizația de dispozitiv aceasta este prevzut în Ordinul 496/2003 prin care s-a modificat Ordinul 275/2002, prin care s- extins indemnizația și la personalul civil care își desfșoar activitatea în domeniul administrației publice, fr s disting în sensul reținut de instanța de judecat, c în cauz exist prevedere legal și nu se poate reține c s-ar aduga la lege. Susține recurenții c în ceea ce privește raportul de subordonare, instanța se afl în eroare deoarece reclamanții sunt funcționari publici, fiind subordonați Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, instituție subordonat Ministerului Administrației și Internelor. Mai arat c pârâții dispun de surse proprii de finanțare.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Curtea verificând, cu respectarea dispozițiilor art. 3041Cod procedur civil, sentința recurat în limitele motivelor de recurs formulate, constat recursul nefondat, pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Critica recurenților se refer la indemnizația de dispozitiv și sub acest aspect instanța de recurs reține c potrivit art. 1 din Legea 138/1999 dispozitivul acestei legi se aplic personalului militar și civil din cadrul Ministerului Aprrii Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Paz, Serviciul de Telecomunicații Special și Ministerului Justiției.
Personalul prevzut la art.1 în activitate beneficiaz de o indemnizație de dispozitiv de 25 %.
Potrivit art. 47 din Legea 138/1999 personalul civil din instituțiile prevzute în art. l beneficiaz, pe lâng drepturile prevzute în legislația aplicabil sectorului bugetar și"de unele drepturi salariale prevzute în prezenta lege dac desfșoar activitți în condițiile similare cu cele ale cadrelor militare"(art. 49 din lege).
Prin OUG63/2003 s-a reglementat organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, stabilindu-se instituțiile publice și organele de specialitate ce fac parte din acest minister și crora le erau aplicabile dispozițiile art. 1, 13, 47 și 49 din Legea 138/1999 cu distincțiile prevzute în acest act normativ.
Reclamanții sunt funcționari publici la Unitatea Administrativ - Teritorial, autoritate public cu autonomie local (art. 20, 21 din Legea 215/2001) care nu face parte din instituțiile și autoritțile enumerate limitativ prin OUG63/2003 și care se gsește cu Ministerul Administrației și Internelor în relații de colaborare (art. 2 din OUG65/2003).
Așadar, nu exist nici o relație de subordonare a autoritții pârâte faț de Ministerul Administrației și Internelor sau alt minister sau autoritate enumerat în art. l din Legea 138/1999 care s justifice luarea unor msuri cu caracter salarial faț de pârât.
Chiar dac reclamanții ar face parte, potrivit susținerilor primei instanțe din autoritțile ori ministerele enumerate la art. l din Legea 138/1999, indemnizația de dispozitiv este acordat doar acelui personal civil care desfșoar activitate în condiții similare celui militar, o astfel de dovad nefiind fcut de reclamanții din prezenta cauz.
În ceea ce privește Ordinul 496/2003 invocat de reclamanți acesta este un act normativ emis de Ministerul Administrației și Internelor iar pentru intrarea în vigoare a acestuia, art. 10 alin. l din Legea 24/2000, în forma în vigoare la data emiterii ordinului, impune obligativitatea publicrii în Monitorul Oficial al României, partea Cum ordinul nu a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, acesta nu a intrat în vigoare și, în consecinț, nu poate produce efecte.
Recurenții susțin c intimata ar avea surse proprii de finanțare acest aspect este irelevant sub aspectul îndreptțirii recurenților de a li se acorda indemnizația de dispozitiv.
În consecinț, faț de considerentele ce preced, constatând legalitatea și temeinicia hotrârii recurate Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 proc. civil, va respinge recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ formulat de recurentul-reclamant SINDICATUL " C M" AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLIC LOCAL N cu sediul în P N, str. - cel M, județul N împotriva sentinței civile nr.170/CA din 7 aprilie 2009, pronunțat de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți PRIMARUL COMUNEI și COMUNA, județul
Irevocabil.
Pronunțat în ședința de la 06 2009
PREȘEDINTE: Loredana Albescu - - | Judector, - - - | Judector, - |
Grefier șef secție comercial, |
Red. Red. tehnored. 5 ex. 23 nov. 2009
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Vasilică
