Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1029/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 1029
Ședința publică de la 06 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Vasilică
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.108/CF din 23 iunie 2009,pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat în termen și scutit de plata taxelor de timbru. De asemenea, constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar intimatul-reclamant a depus la dosar concluzii scrise. Față de această situație, după verificarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
-DELIBERÂND-
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ - fiscal de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Neamț, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI pentru a fi obligată la restituirea taxei speciale în sumă de 5.093,50 lei, actualizată în raport cu indicele de inflație la data plății.
Prin sentința civilă nr. 108/CF/23 iunie 2009 a fost admisă acțiunea, cu obligarea pârâtei - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N să plătească reclamantului suma de 5.093,50 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală la data plății.
Soluția primei instanțe s-a întemeiat pe următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu vânzătorul reclamantul a devenit proprietarul unui autoturism marca OPEL ASTRA. Pentru înmatricularea acestui autoturism reclamantul a achitat pârâtei la data de 19.03.2007 suma de 5.093,50 lei, cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare.
Obligația plății acestei taxe a fost instituită prin art. 2141și următoarele din codul fiscal, text de lege în vigoare la data achitării obligației fiscale.
Potrivit dispozițiilor art. 2142din Codul fiscal, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, nivelul taxei speciale fiind reglementat expres de art. 2141Cod fiscal.
Instanța a constatat că dispozițiile din Codul fiscal care au reglementat până la 1.07.2008 (dată la care a intrat în vigoare OUG nr. 56 pentru instituirea taxei de poluare) sunt contrare dispozițiilor prevăzute în această materie de dreptul comunitar. Astfel, potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică impozit intern direct sau indirect asupra produselor altor state membre, de orice natură ar fi, mai mare ca cel ce vizează direct sau indirect produsele interne similare.
Cum prin instituirea taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România (art.214 ond.1 alin.1 din Codul Fiscal) se realizează așa cum a arătat și reclamantul - un regim fiscal discriminatoriu față de autovehiculele înmatriculate deja în România și cum măsura legislativă națională este incompatibilă cu prevederile comunitare, instanța constată că acțiunea este întemeiată.
În consecință, au fost înlăturate susținerile făcute de pârâtă în apărare, potrivit cărora taxa specială s-a calculat în baza unor dispoziții legale în vigoare. Prin încălcarea principiilor institute de normele comunitare la care România a aderat, dispozițiile interne care privesc obligația plății taxei speciale de înmatriculare rămân fără efect juridic, instanța națională fiind obligată de a asigura realizarea efectului deplin al normelor comunitare.
Față de considerentele reținute, și având în vedere că prin jurisprudența Curții de Justiție Europeană s-a statuat că dreptul comunitar are prioritate de aplicare în fața dreptului național, instanța a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 5.093,50 lei, conform dispozitivului.
În termen legal a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, criticând hotărârea pentru următoarele motive:
1. obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost instituită prin art. 214 (1) - Cap. 2 - 1, Titlul VII din Legea 571/2003, text introdus prin art. I, pct. 202 din Legea nr. 343/2006, text în prezent în vigoare, nefiind declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
2. în caz de conflict între legea națională și cea europeană, are prioritate legea națională.
Prezenta reglementare a taxei auto nu încalcă, respectiv dispozițiile art. 90 din Trata, iar dacă s-ar ivi o astfel de soluție, autoritățile competente au obligația, potrivit art. 21 al. 3 din Legea nr. 24/2000 să propună modificarea legii.
3. restituirea sumei se face în condițiile art. 117 Cod procedură civilă, condiții pe care reclamantul nu le îndeplinea la data formulării cererii.
Intimata - reclamantă a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Cu privire la competența instanței de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile dreptului comunitar, Curtea amintește că în dispozitivul hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene din 09 martie 1978, dată în "cauza Administrazione delle finanze dellostato/, nr. C 106/1977", s-a statuat că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea probabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Dat fiind această opinie a Curții de Justiție a, a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, Curtea constată că este competentă să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, fără solicita sau aștepta eliminarea prealabilă acestuia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
De altfel, Constituția României statuează în mod explicit prin art. 148 al. 2 că prevederile tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din, invocat de reclamant, constată că acestea stabilesc că "niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea textelor discriminatorii și protecționiste.
Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Cu privire la existența impozitării discriminatorii, în speță, Curtea constată că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Esențialul acestei taxe este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne se mai remarcă că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule fost introdus în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitatea de la 01 ianuarie 2007 inițial pentru toate autovehiculele, ulterior prin OUG nr. 110/2006 fiind restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, precizându-se categorii de persoane exceptate, cât și situații de scutire.
Prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 al. l din Tratat, Curtea este datoare să constate că art. 2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către recurentul - reclamant a fost încasată în contul bugetului Statului, cu încălcarea art. 90 al. l din Tratat.
Actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamant îl constituie însă și plata taxei speciale pentru autoturisme, iar demersul prealabil administrativ la care acesta este obligat este asigurat prin cererea de restituire taxei depusă la. la data de 12 martie 2009.
Sub aspectul dreptului material, sunt aplicabile normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal (19 martie 2007) prin achitarea taxei, dispozițiile nr.OUG 50/2008, în vigoare începând cu 01 iulie 2008, nefiind aplicabile, conform principiului neretroactivității legii.
sumei de bani plătite necuvenit și a dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național. Or, din această perspectivă, în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 al. 4 și art. 124 Cod procedură fiscală, potrivit cărora, în cazul în care se constată că plata sumelor a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
Observând că prima instanță a calificat corect raportul juridic dedus judecății și a făcut judicioasă aplicare a legii, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul contencios administrativ fiscal formulat deDirecția Generală a Finanțelor Publiceîn numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI împotriva sentinței civile nr. 108/CF/23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant cu domiciliul în comuna, satul, județul neamț și P N, - -. A,. 7, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER SECȚIE COMERCIALĂ, |
Red.
Red.
Tehnored. 5 ex.
04 dec. 2009
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Vasilică
