Contestație act administrativ fiscal. Sentința 159/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR.159/F-CONT
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu JUDECĂTOR 2: Fabiola Ion Grigorescu
- --- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamanta - - -, cu sediul în, str. - -, județul A în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUTIONARE A CONTESTAȚIILOR,cu sediul în B, sector 5,-,MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN ANAF - DGFP,cu sediul în Pitești,-, Județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reclamanta reprezentată de președinte și de avocat și pârâții reprezentați de consilier juridic -.
Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei potrivit chitanței nr.-/24.04.2009 (fila 12) și cu timbrul judiciar în valoare de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin compartimentul registratură au fost depuse la dosar raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul - și note de ședință întocmite de apărătorul reclamantei.
Instanța pune în discuția părților, raportul de expertiză.
Avocat, având cuvântul pentru reclamantă, susține oral obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit de expertul, obiecțiuni ce sunt precizate în scris la fila 479 din dosar.
Consilier juridic -, având cuvântul pentru pârâți, precizează că nu are de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Instanța, cu privire la obiecțiunile formulate de reclamantă la fila 479 din dosar, le apreciază ca fiind aspecte ce țin de fondul cauzei și nu obiecțiuni la raportul de expertiză față de obiectivele stabilite, ca atare le respinge și având în vedere că părțile nu au alte cereri de formulat, acordă cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru reclamanta - - -, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost motivată, anularea Deciziei nr.87/17.03.2009 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, cu consecința admiterii contestației administrative formulată împotriva Deciziei de impunere nr.156/07.11.2007 și a actelor ce au precedat-o și anularea tuturor actelor emise de pârâți. De asemenea, solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic -, având cuvântul pentru pârâții prin - și prin - A, solicită respingerea acțiunii și menținerea actelor de control ca fiind legale și temeinice, având în vedere concluziile scrise de la dosar. Apreciază că hotărârea penală are autoritate de lucru judecat pe latura civilă dar nu are pe latura penală. De asemenea, arată că au mers la reclamantă în control, atunci când au fost solicitați.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 24.04.2009, - Co - a solicitat în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală a Finanțelor Publice A pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, anularea deciziei nr. 87/17.03.2009, emisă de -, admiterea contestației administrative împotriva deciziei de impunere nr. 156/7.11.2007 emisă de A pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii și a actelor de constatare ce au precedat această deciziei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în temeiul art.205 din OG nr. 92/2003 a formulat contestație împotriva procesului verbal încheiat la 1.11.2007 de - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, raportului de inspecție fiscală nr.8597/2.11.2007 și a deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr.157/7.11.2007 și a deciziei de impunere nr.156/7.11.2007 emisă de același organ constatator.
În motivarea contestației administrative s-a arătat că din 1999 activitatea compartimentului financiar contabil din cadrul societății a fost coordonată de, președintele societății neavând studii de contabilitate.
În anul 2006, verificând înscrierile în contabilitate prin intermediul unor persoane de specialitate s-a constatat că trecuse în contabilitate cifre eronate referitor la valoarea stocurilor de produse finite și semifinite, calculând eronat prețul produselor, majorând nejustificat înscrierile din contul 711.
A fost numit un alt director general adjunct, efectuându-se noi verificări, constatându-se că exista o adresă prin care societatea era înștiințată că datorează la buget suma de 1.216.059 RON, ocazie cu care s-a constatat că plățile nu se mai efectuaseră la zi integral.
Pentru a se evita executarea silită s-a luat măsura achitării în cel mai scurt timp posibil a sumelor stabilite în sarcina societății, fără a exista timpul necesar verificării realității acestora. La 02.02.2007, societatea nu mai avea nici o sumă restantă la plată conform certificatului de atestare fiscală nr.4858/24.01.2007.
Conducerea societății a solicitat A efectuarea unui control fiscal, cerere căreia i s-a dat curs la data de 3.07.2007, pentru identificarea erorilor care au fost de natură să atragă în sarcina societății datorii fiscale nedatorate în realitate.
Se susține că inspectorii fiscali care au verificat societatea în perioada anterioară nu au sesizat că se stabilesc în sarcina societății datorii mai mari decât cele reale, iar când aceste nereguli au fost sesizate nu s-au acceptat corectarea lor deși nr.1752/2005 obligă la corectarea acestora.
În procesul verbal și în raportul de inspecție fiscală s-a constatat că la momentul 31.12.2005 societatea a calculat și plătit în plus un impozit pe profit de 218.828 lei.
în contabilitate au constat în calculul eronat al diferențelor de preț, majorarea semnificativă și nejustificată a contului 711, înregistrări eronate în contul "produse finite". S-a solicitat astfel reverificarea perioadei anterioare datei de 31.03.2005, cerere respinsă însă prin adresa 8798/2007 a DGFP A, motivând că nu se încadrează în dispozițiile legale.
Însă în procesul verbal din 1.11.2007 s-a reținut în ansamblu că în perioada verificată (1.04.2005 - 31.12.2006) în evidența contabilă au fost înregistrate eronat diferențele de preț la produsele finite, diferența scriptică fiind de 6.624.804 lei, care nu avea corespondență în realitate. Or, această valoare a constituit baza de calcul pentru stabilirea venitului impozabil și implicit a impozitului pe venit cât și la TVA și impozit pe dividende suplimentar.
Ca atare, se susține că prin nota contabilă nr.12/31.12.2006 s-a încercat corectarea erorilor de înregistrare contabilă, deoarece suma sus menționată nu poate reprezenta, conform art.21 alin.4 litera c) din Legea nr.571/2003, decât o cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal.
Organele fiscale au apreciat însă că nu trebuie modificată baza de impunere, reținându-se că majorarea activelor societății nu s-a efectuat în concordanță cu regulile de evaluare prevăzute în nr.1725/2005 și cu dispozițiile Legii contabilității.
Ca atare, s-a efectuat un control de audit pentru identificarea erorilor și corectarea acestora, însă organele fiscale au respins prin decizia atacată contestația formulată, refuzând să rețină că societatea a virat în plus sume importante la bugetul general consolidat.
A fost formulată o cerere de restituire a sumelor plătite în plus și nedatorate, prin sentința nr.6/FC/7.01.2009, Curtea de Apel Pitești apreciind că perioada 2002-2006 s-a plătit în plus cu titlu de impozit suma de 1.398.268,68 lei pe care pârâta a fost obligată să o restituie.
Ca atare trebuia să se rețină că suma de 6.624.804 lei nu este o lipsă în gestiune, nefiind vorba de produse care să fi existat în gestiunea societății ci doar de erori de calcul, astfel că nu poate fi vorba de impozit pe profit suplimentar și TVA suplimentar, nefiind vorba despre o cheltuială nedeductibilă.
În susținerea cererii au fost depuse la dosar: decizia nr.87/17.03.2009, emisă de -, decizia de impunere nr.156/7.11.2007 emisă de DGFP A pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, sentința nr.84/0.01.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr-, raport de expertiză întocmit în dosarul nr- al Curții de Apel Pitești și raport de expertiză suplimentar întocmit în același dosar.
Ministerul Finanțelor Publice - Aad epus la dosar: decizia ANAF nr.22/29.01.2008, referat A, proces verbal din 1.11.2007, anexele acestuia, adresa - Co, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii din 5.11.2007, decizia de nemodificare a bazei de impunere, decizia 87/2009 atacată, adresa nr.21991/23.02.2009, adresa nr.20185/7.05.2008 a MFP - ANDF DGFP A, raportul auditorilor independenți către consiliul de administrație al - Co, punct de vedere exprimat de -, liste de inventar, bilanțuri contabile, sentința nr.6/FC/7.01.2009 a Curții de Apel Pitești pronunțată în dosarul nr-, nota nr.12984/5.12.2007, decizia nr.15527/29.12.2005, registre inventar.
reprezentată prin Aaf ormulat concluzii scrise solicitând respingerea contestației formulate și a deciziei de impunere, deoarece înregistrările contabile efectuate în baza notei nr.12/31.12.2006 nu au la bază documente justificative pentru diminuarea stocului de produse finite, diferența cu care societatea a mărit venitul impozabil rezultând din calcularea incorectă a diferențelor de preț aferentă produselor finite intrate și ieșite din gestiune.
Se susține că organele fiscale au reținut că pe perioada aprilie 2005 - decembrie 2006, societatea a calculat și plătit în plus un impozit pe profit în sumă de 218.828 lei, însă în același timp au reținut că în anul 2006 societatea a calculat incorect impozitul pe profit rezultând un impozit pe profit suplimentar de 254.706 lei. La diferența de 35.878 lei s-au stabilit majorări de întârziere și TVA suplimentar la care s-au calculat penalități.
De asemenea se susține că dacă erorile s-au petrecut pe o perioadă îndelungată ar fi trebuit să fie sesizate la fiecare sfârșit de an, când s-au încheiat situațiile financiare, ceea ce nu s-a întâmplat. Cu ocazia inventarierii patrimoniului ar fi trebuit să se observe înregistrările eronate, cu atât mai mult cu cât în raportul de audit încheiat la 31.12.2005 se face mențiunea că auditorii au participat la inventarierea fizică a stocurilor.
La 31.12.2006, situația privind stocurile "produse finite" nu a reflectat o diferență de valoare, rezultând doar că suma de 6.624.804 lei reprezintă lipsă de inventar cu care se diminuează profitul contabil dar care nu este cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și cu expertiză contabilă solicitată de reclamantă cu următoarele obiective: în raport de înscrierile contabile realizate la societatea reclamantă în perioada verificată (01.04.2005 - 31.12.2006), în raport de constatările cuprinse în procesul - verbal din 01.11.2007 și în raportul de inspecție fiscală nr. 8597/02.11.2007 ( acte întocmite de intimată ) să se arate care este proveniența sumei de 6.624.804 RON; în măsura în care proveniența acestei sume o reprezintă înscrieri eronate în contabilitate sau aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materie, în perioada neprescrisă de 5 ani anterioară controlului, să se arate în ce constau acestea; în urma verificărilor realizate în soluționarea obiectivelor 1 și 2, să se precizeze dacă suma de 6.624.804 RON înscrisă în debitul contului 711 "venituri din producția stocată", are sau nu corespondent în realitate; verificând evidența contabilă a reclamantei, să se arate dacă în conformitate cu art. 63 din reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene aprobate prin nr. 1752/2005, reclamanta a procedat la corectarea erorilor contabile care au generat suma de 6.624.804 RON și în ce mod au fost efectuate aceste corecturi; să se arate dacă corectarea erorilor contabile care au dus la creșterea artificială a veniturilor din producția stocată și a stocului scriptic de produse finite (astfel cum au fost constatate chiar în actul de control pentru anul 2005) au fost efectuate în concordanță cu principiile contabile și legislația în materie; funcție de verificările anterioare, să se concluzioneze dacă societatea reclamantă are efectuate la zi plățile către buget.
A fost efectuată în cauză expertiza contabilă desemnată prin tragere la sorți de pe lista experților judiciari - consultanți financiari.
La 6.10.2009, reclamanta a depus la dosar opinia separată exprimată de expertul consilier, obiecțiuni la raportul de expertiză, rezoluția de scoatere de sub urmărire penală din 6.03.2008, rezoluția de respingere a plângerii la soluția dată de procuror din 6.03.2008, plângerea formulată de A împotriva rezoluției din 8.09.2008, plângerea nr. 55454/7.11.2007 adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, sentința penală nr. 28/13.02.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul -, decizia nr. 396/R/2.07.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în același dosar.
Din ansamblul probelor administrate instanța reține următoarele:
Societatea comercială contestatoare a solicitat organelor fiscale efectuarea unui control fiscal pentru verificarea modului de determinare, evidențiere și virare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate bugetului general consolidat pentru perioada 2001 - 2007, prin adresa nr.2886/5.03.2007.
Organele fiscale au efectuat verificarea numai pentru perioada 01.04.2005 - 31.08.2007, luând în considerare datele din balanța de verificare, bilanțul contabil, declarația anuală privind impozitul pe profit și registrul de evidență fiscală, pentru perioada anterioară datei de 31.12.2005, fără a efectua verificări și pentru această perioadă.
S-a întocmit procesul verbal din 1.11.2007 și raportul de inspecție fiscală generală (filele 83- 104), în care s-a reținut că societatea - Co nu a calculat corect diferențele de preț aferente produselor finite intrate și ieșite din gestiune, pe perioada anterioară datei de 31.12.2005, ceea ce a condus la majorarea profitului cu suma de 1.405.733 lei (diferență de preț la produse finite). Această diferență a fost urmare a faptului că societatea nu a respectat prevederile nr.306/2002 și prevederile art.19 alin.1 din Codul fiscal.
S-a constatat astfel că în anul 2006 societatea nu a calculat corect diferențele de preț aferente produselor finite intrate în gestiune și a celor ieșite din gestiune, diferența fiind greșit înregistrată în contabilitate, rezultând un profit impozabil suplimentar.
Privitor la TVA s-a reținut că pentru perioada verificată, societatea datorează suma de 1.279.464 lei TVA suplimentar și 355.189 lei majorări de întârziere aferente.
De asemenea, s-a stabilit un impozit pe dividende suplimentar de 10.430 lei și 4.663 lei majorări de întârziere aferente.
S-a emis decizia de impunere nr. 156/7.11.2007 (filele 104 - 108) privind obligațiile suplimentare de plată ale societății, pentru sumele reținute în raport.
În motivarea deciziei de impunere s-a reținut că societatea a înregistrat o lipsă de inventar la produse finite în sumă de 6.624.804 lei la data de 31.12.2006, iar la 31.12.2005 s-a depășit limita cheltuielilor de protocol. De asemenea, pe perioada 1.04. - 31.12.2005 societatea nu a calculat corect diferențele de preț la produsele finite intrate și ieșite din gestiune, conducând la majorarea profitului în balanța de verificare, iar pe perioada 1.01. - 31.12.2006, rezultând o diminuare a profitului în balanța de verificare. La 31.12.2006, fără documente justificative, societatea a diminuat stocul de produse finite cu suma de 6.624.804 lei și a majorat eronat valoarea imobilizărilor corporale ale societății. Suma a rezultat ca diferență întrestocul scripticde 8.267.452 lei șistocul fapticde produse finite de 1.642.648 lei, echipa de control tratând această diferență ca lipsă de inventar deoarece nu a fost justificată cu documente contabile legale.
Societatea a contestat decizia de impunere, iar organele fiscale au suspendat soluționarea cauzei prin decizia nr.22/29.01.2008, deoarece se formulase plângere penală.
Această decizie a fost atacată de - Co -, contestația fiind soluționată prin sentința nr.48/FC/26.03.2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, irevocabilă, care a anulat decizia nr.22/2008 și a obligat ca să soluționeze contestația.
Prin decizia nr.87/17.03.2009, a respins contestația împotriva deciziei de impunere nr.156/7.11.2006, ca nemotivată în ce privește TVA și ca neîntemeiată în ce privește impozitul pe profit suplimentar.
La 7.11.2007, - - Aas esizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești pentru efectuarea de cercetări asupra infracțiunilor săvârșite la - Co -, conform Legii nr.241/2005 și Legea nr.82/1991(filele 498 - 500). Plângerea a fost determinată de cele reținute în procesul verbal de control.
Prin rezoluția din 6.03.2008 (fila 483-485), Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulunga dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților și.
Împotriva acesteia DGFP Aaf ormulat plângere soluționată prin rezoluția din 8.09.2008 prin respingere (fila 486 -488).
Împotriva acestei din urmă rezoluții, Aaf ormulat plângere (fila 491-497).
Prin sentința penală nr. 28/13.02.2009, Judecătoria Câmpulunga desființat rezoluția nr. 2197/P/6.03.2007, menținută prin rezoluția din 3.09.2008, dispunând trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung în vederea redeschiderii urmăriri penale. În motivare s-a arătat că raportul de expertiză pe care s-a întemeiat soluția atacată nu a fost adus la cunoștința A pentru a putea formula obiecțiuni.
Prin decizia nr. 396/R/2.07.2009 (filele 505 - 510), Tribunalul Argeșa admis recursul împotriva sentinței sus menționate, iar pe fondul a respins plângerea împotriva rezoluției Parchetului, reținând că ambele părți au fost legal citate la sediul organului de poliție pentru a formula observații la expertiză, iar nerespectarea unor asemenea dispoziții nu putea fi invocat de instanță decât dacă anularea acestui act era necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Tribunalul a reținut că societatea a plătit sume datorate bugetului de stat pentru perioada 2001 - 2006, plătind chiar sume mai mari decât cele datorate, lipsind orice intenție de fraudare a bugetului de stat. Suma de 6.624.804 lei la care s-a calculat TVA nu trebuia considerată ca lipsă în gestiune fiind doar rezultatul unor erori de evaluare și înregistrare contabilă a contului de produse finite.
Potrivit art.22 proc.pen, hotărârea penală are autoritate de lucru judecat numai în ceea ce privește fapta, autorul și vinovăția acestuia, în cauză nu pot fi negate dezlegările date de instanța penală cu privire la fapta invocată. Astfel pe lângă lipsa intenției de fraudare a bugetului de stat s-a reținut în decizia definitivă a instanței penale că suma în discuție nu trebuia analizată ca lipsă în gestiune fiind doar rezultatul unor erori de evaluare și înregistrare contabilă. Acest aspect a fost reținut atât în raportul de expertiză contabilă, efectuat în dosarul nr- al Curții de Apel Pitești (filele 385-408), cât și în raportul de expertiză întocmit în dosarul penal și punctul de vedere exprimat de expert contabil - ( filele 457 - 478).
Raportul de expertiză întocmit în cauză de expert a reținut că suma de 6.624.804 lei reprezintă diferența dintrestocul valoricînregistrat în contabilitate în contul "produse finite" șistocul produselor finite inventariatela 31.12.2006. Societatea a diminuat soldul contului "produse finite" pentru a pune de acord inventarierea faptică cu soldul scriptic, valoric din contabilitate.
A reținut experta că diferența valorică a rezultat din faptul că la 31.12.2006, inventarierea produselor finite a fost făcută la preț de vânzare iar nu la prețul prestabilit, ceea ce relevă faptul că nu au existat produse care să justifice diferența de 6.624.804 lei, aceasta rezultând numai din înregistrarea greșită a prețului de vânzare.
Reținând că această diferență era eronat înregistrată în contabilitate, expertul cauzei consideră totuși că organele de control fiscal au tratat corect operațiunea ca lipsă în gestiune produse finite și că această sumă are corespondent în realitate.
Or, aceste concluzii sunt pe de o parte contrazise de cele reținute în considerentele deciziei penale, cât și în expertiza întocmită de expertul consilier, în care s-a reținut că suma de 6.624.804 lei nu are corespondent în realitate, iar pe de altă parte, față de cele expuse mai sus, se relevă că în parte, concluziile expertizei întocmite în cauză sunt între ele contradictorii.
De asemenea, s-a mai reținut că nota contabilă nr. 12/31.12.2006, a determinat corectarea erorilor contabile din anii trecuți fără respectarea dispozițiilor contabile, însă prin nota contabilă nr. 19161/31.12.2007 (după finalizarea controlului fiscal) s-au efectuat înregistrări conforme cu art. 63 din reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE aprobată prin nr.1752/2005, aceasta fiind situația la zi. In raport cu aceste înregistrări corecte, societatea are achitate la zi obligațiile către bugetul de stat, rezultând că obligațiile fiscale stabilite prin decizia de impunere nr. 156/2007 sunt întemeiate pe mențiuni eronate, care nu corespund realității.
Totodată, la obiectivul 7 al expertizei, experții au exprimat puncte de vedere diferite, reținându-se pe de o parte că echipa de control a analizat documentele primare (fila 436) iar pe de altă parte că au fost analizate numai balanțele de verificare contabilă, bilanțul contabil, declarația impozitului pe profit, deconturi de TVA, însă nu și documentele primare, acestea lipsind practic pentru diferența de 6.624.804 lei (fila 463).
Instanța reține că înregistrările în contabilitate trebuie să urmărească principiul realității, consacrat și în art.6 din Legea nr.82/1991 cu modificările ulterioare, potrivit căruia rice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Dacă în actele de control cât și în expertiză s-a reținut că diferența de 6.624.804 lei a rezultat dintr-o înregistrare eronată, nesusținută de documente primare, se desprinde concluzia că această valoare nu poate reprezenta lipsă în inventar de vreme ce nu au putut exista documente primare care să justifice această valoare, deoarece nu au existat produsele respective.
Însă temeiul de drept pentru emiterea deciziei de impunere atacată este reprezentat de art. 21 alin. 4 lit. c) din Codul fiscal potrivit căruia nu sunt cheltuieli deductibile, cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI.
Or, dacă în cauză nu este vorba despre o lipsă în gestiune, textul de mai sus nu are aplicabilitate, astfel că actele de control și decizia de impunere, întocmite în temeiul său sunt afectate de nulitate.
Rezultă ca atare, că organele fiscale au avut cunoștință de faptul că înregistrările în contabilitate erau eronate astfel că actele de control întocmite au reprezentat aplicarea strictă a dispozițiilor legale, făcând abstracție de perioada anterioară, deși aceleași dispoziții normative pretind ca obligațiile fiscale să fie stabilite pe baza unor operațiuni reale iar art. 63 din nr. 1752/2005 prevede corectarea erorilor contabile. Potrivit art.10 din nr.OUG 92/2003, ontribuabilul este obligat să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realității, și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute. Această obligație este preluată și în dispozițiile art.105 și următoarele din Codul d e procedură fiscală, rezultând preocuparea legiuitorului pentru consacrarea regulii conform căreia contribuțiile către stat trebuie să se întemeieze pe operațiuni financiare reale.
Or, în cauză nu este vorba despre lipsă în gestiune, respectiv existența unor bunuri și dispariția ulterioară a acestora pentru a fi aplicabil textul sus menționat. Mai mult, din probele administrate rezultă că după finalizarea controlului societatea a operat corectările în evidența contabilă, dată față de care (31.12.2007) expertul cauzei reține că reclamanta are efectuate la zi plățile către buget. Așadar, dacă baza de impunere stabilită la momentul controlului era eronat determinată, stabilindu-se aferent obligații suplimentare către bugetul de stat, iar ulterior erorile au fost corectate, evidența contabilă fiind pusă de acord cu situația reală, și aferent acestora obligațiile sunt achitate la zi, rezultă că în actul de control nu s-a ținut seama de operațiunile reale și de dispozițiile legale care susțin acest principiu.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 218.proc.fisc. rap. la nr. 554/2004 instanța va admite cererea, va anula decizia nr.87/17.03.2009 a -- și decizia de impunere nr. 156/07.11.2007 cu privire la impozit pe profit și accesorii, TVA și accesorii.
Văzând prevederile art. 274.proc.civ. instanța va obliga pârâtele să plătească reclamantei 3200 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea, formulată de reclamanta - - -, cu sediul în, str. - -, județul A în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUTIONARE A CONTESTAȚIILOR, cu sediul în B, sector 5,-,MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN ANAF - DGFP,cu sediul în Pitești,-, Județul
Anulează decizia nr.87/17.03.2009 a MFP-ANAF-DGFP și decizia de impunere nr.156/07.11.2007 cu privire la impozit pe profit, accesorii, TVA și accesorii.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei 3.200 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
- -
Grefier,
Red.
/5 ex/12.10.2009
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Fabiola Ion Grigorescu
