Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 238/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.238
Ședința publică din 18.02.2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.574/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A și Consiliul Local al Municipiului A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal și consilier juridic în reprezentarea pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reclamantul recurent depune practică judiciară în susținerea recursului formulat iar reprezentanta pârâților intimați depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați arată că susține excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local A și solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele arătate în întâmpinarea de la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.574/29.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, împotriva pârâților Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A și Consiliul Local al Municipiului A, pentru obligarea la plata sumei de 4.371,06 lei reprezentând indemnizație de dispozitiv restantă în cuantum de 25 % din salariul de bază pentru perioada 1.04.2005 - 15.01.2006, actualizată cu rata inflației și obligarea la notarea în carnetul de muncă a indemnizației de dispozitiv începând cu 1.04.2005 până la 15.01.2006.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data 21 07 2008, reclamantul chemat în judecată în calitate de pârâți Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A și Consiliul Local al Municipiului A, pentru a fi obligați prin sentința ce se va pronunța, la plata indemnizației de dispozitiv lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază, în cuantum de 4371,06 lei, pentru perioada 1 04 2005 -15 01 2006 indexat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la achitarea integrală plății și în continuare, cât și obligarea în continuare a pârâtei Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară de a efectua cuvenitele modificări în carnetul de muncă.
În motivare acțiunii, reclamantul arată că a avut calitatea de funcționar public în cadrul Direcției de Dezvoltare și Asistență Comunitară A în perioada 2001 - ianuarie 2006 și are dreptul la indemnizația de dispozitiv ca urmare a reorganizării structurii Guvernului României, la data de 28 06 2003 fiind reglementată funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, iar prin Ordinul nr.496/ 28 07 2003 pct.92, se arată că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Reclamatul mai arată că, cuantumul acestei indemnizații este stabilit prin dispozițiile art.13 din Legea nr. 138/1999 și este de 25 % din salariul de bază, fiind un spor cu caracter permanent, și ca urmare, trebuie evidențiat în cartea de muncă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 3 09 2008 pârâții au solicitat respingerea acțiunii motivând că dispozițiile Legii nr. 138/1999 se aplică doar personalului militar și civil din, și iar bugetul de venituri și cheltuieli nu are prevăzute astfel de sume cu această destinație.
Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Aas olicitat respingerea acțiunii reclamantului pe cale de excepție invocând excepția lipsei calității procesuale pasive și susținând că reclamantul nu a avut raporturi de muncă cu Consiliul Local al Municipiului A ci cu Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A - organism cu personalitate juridică proprie iar pe fond, motivând că indemnizația de dispozitiv se acordă doar salariaților civili din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională și nu oricăror funcționari din structurile administrației publice centrale sau locale.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece, Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A funcționează ca un serviciu public de interes local în subordinea Consiliului Local al municipiului
Din actele depuse la dosar, copii xerox carnet de muncă (filele 18-24), instanța a reținut că reclamantul a avut calitate de funcționar public în cadrul Direcției de Dezvoltare și Asistență Comunitară A și se consideră îndreptățit la plata acestui spor de dispozitiv.
Instanța a reținut că prin Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr.1 a Ordinul Ministerul Administrației și Internelor cu modificările și completările prin care au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Indemnizația de dispozitiv prevăzută la pct.9.2 din Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr.275/2002 cu modificările și completările ulterioare introduse prin Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr. 496/28 07 2003 este întemeiată pe dispozițiile art.13 din Legea nr. 138/1999, precum și pe dispozițiile art.17 alin.3 din nr.OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor aprobată și completată prin Legea nr. 604/2003 cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului.
De precizat este faptul că personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizația de dispozitiv potrivit pct.9.2 din nr. 275/2002 cu modificările și completările ulterioare și personalul oricăror alte structuri ale administrației publice centrale și locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative sunt două categorii de personal distincte, nefiind relevant faptul că ambele își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În urma reorganizării Ministerului d e Interne și a celui al Administrației Publice, în Ministerul Administrației și Internelor, o astfel de precizare ca cea cuprinsă în Ordinul nr. 496/2003 era necesar a fi prevăzută având în vedere că ministerul nou creat are atribuții și în domeniul administrației publice, nu doar în cel al ordinii și siguranței publice. Prin urmare, era necesar a se dispune și cu privire la personalul salarizat în baza Legii nr. 38/1999, dar care în baza unor acte normative ulterioare legii respectiv, își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice (ex. serviciul de eliberare și evidență a pașapoartelor, permiselor și certificatelor de înmatriculare, cel de evidență informatizată a persoanei).
Aceasta nu înseamnă că tot personalul bugetar, funcționari publici sau personal contractual care își desfășoară activitatea în cadrul administrației publice și care sunt salarizați după norme specifice funcției lor, vor beneficia de indemnizația de dispozitiv.
Reclamantul nu a fost și nu este salarizat conform Legii nr.138/1999 de către Ministerul Administrației și Internelor și drept urmare, nu este vizat de Ordinul nr. 496/2003.
Aprecierea aplicării respectivului ordin la toate categoriile de personal care funcționează în administrația publică, este greșită și din altă perspectivă.
În interpretarea dată de reclamant Ordinului nr. 496/2003, acesta ar aduce completări la Legea nr. 138/1999 și la actele normative prin care sunt salarizați funcționarii publici, ceea ce este inadmisibil pentru un act destinat creării cadrului legal și procedurii de aplicare a legii, pentru un act dat în executarea legii.
De asemenea, în cazul funcționarilor contractuali, ordinul nr. 496/2003, ar contraveni dispozițiilor art.157 din Codul muncii, ministrul Administrației și Internelor nefiind angajatorul reclamantului, iar ordinul nefiind lege stricto senso.
În acest mod nu se poate elimina o eventuală discriminare salarială între categorii similare de salariați iar discriminarea de care vorbește reclamantul nu este reală întrucât acesta nu are același statut cu cei salarizați în baza Legii nr.138/1999, nu ocupă aceleași funcții și nu îndeplinește aceleași atribuții de serviciu.
În concluzie, personalului din aparatul propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale nu îi sunt aplicabile dispozițiile nr.496/2003 cu modificările și completările ulterioare, aceste dispoziții fiind aplicabile exclusiv angajaților
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare, recurentul arată că a fost angajat al Direcției de Dezvoltare și Asistență Comunitară A în perioada 2001 - ianuarie 2006 și în temeiul art.13 din Legea nr.138/1999, a Ordinului ministrului de interne nr.275/2002, nr.OUG63/2003 și nr.OUG30/2007, a solicitat acordarea indemnizației de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază pentru perioada 01.04.2005-15.01.2006. Prima instanță i-a respins acțiunea pe motivul că personalul din administrația publică nu beneficiază de acest drept, chiar dacă Ministerul d e Interne a preluat și atribuții în domeniul administrației publice. Consideră că tocmai această preluare a atribuțiilor din administrația publică a determinat și modificarea Ordinului nr.496/2003, care, la pct.9.2 arată că indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Ordinul mai sus amintit nu distinge între tipul de administrație (local sau central), funcția ocupată (personal contractual sau funcționar public), diversele instituții angajatoare. Acest lucru se datorează și faptului că în aceleași instituții, prin reorganizarea activităților administrației publice, categorii de personal din cadrul aceluiași angajator aveau drepturi bănești diferite, în funcție de instituția de la care proveneau.
Ordinului nr.496/2003 generalizează aplicarea unor prevederi din Legea nr.138/1999 prin lărgirea categoriilor de personal care beneficiază de aceste drepturi.
Recursul este neîntemeiat.
Temeiul acordării indemnizației de dispozitiv îl constituie art. 3 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia "cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
De asemenea, conform art. 13 din Legea nr. 138/1999, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Din aceste dispoziții legale rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili ai Ministerului Apărării.
Așadar, această indemnizație nu este acordată funcționarilor publici. Or, situația funcționarilor publici nu poate fi asimilată aceleia a personalului angajat în baza unui contract de muncă, existând diferențe evidente în privința regimului juridic aplicabil celor două categorii de personal.
Astfel, personalul contractual își desfășoară activitatea în temeiul contractului de muncă încheiat cu Ministerul Apărării, fiind, așadar, în derularea unor raporturi de muncă, în timp de funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, raporturi care, potrivit art. 4 alin. 1 din Statutul funcționarilor publici, "se și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii".
Or, administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor (respectiv a Ministerului Internelor și Reformei Administrative), iar primăria - ca și consiliul județean sau consiliul local - este o structură care funcționează în cadrul autorității publice locale.
În acest caz, refuzul organelor locale de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003.
Prevederile Legii nr.138/1999 se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii, respectiv în anul 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerul Apărării Naționale, și Ministerul Justiției.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări, în sensul că a devenit Ministerul Internelor și al Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context se emite Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt strict enumerate.
Pe de altă parte, stabilirea unor drepturi salariale ale funcționarilor publici printr-un ordin al ministrului (nr.496/2003) este ilegală.
În acest sens, art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, prevede că "funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii", iar alineatul al treilea din art. 31 stabilește, de asemenea, "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Date fiind aceste reglementări, este evident că stabilirea drepturilor salariale prin acte normative inferioare legii este nelegală, chiar și în ipoteza în care aceste acte normative extinde aplicarea unor drepturi salariale altor categorii de personal decât celor expres enumerate în textul legii.
Pentru aceste motive, nu se poate reține legalitatea acordării indemnizației de dispozitiv altor categorii de personal în afara celor menționate în cuprinsul Legii nr.138/1999 sau al unor acte normative de forță juridică egală acesteia.
În consecință, Curtea constatând că recursul reclamantului este nefondat, îl va respinge ca atare, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.574/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./18.03.2009
Tehnored./19.03.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
