Contestație act administrativ fiscal. Decizia 360/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA NR. 360/2009-
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ formulate de recurentele pârâteDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C- O, Str. - Române, Nr. 4, Județ B în nume propriu și în reprezentarea AUTORITATȚII NAȚIONALE A VĂMILOR - B, Str.- -, Nr. 13 și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE S - S M, P-ța -, nr. 3-5, Județ S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant - domiciliat în S M, Str. - -, Nr. 23, Județ S M, împotriva sentinței nr. 417/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul reclamant - avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru, recurenta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cad epus la dosar actele solicitate la termenul anterior, după care:
Reprezentanta intimatului reclamant precizează că nu au fost depuse toate actele solicitate, depune la dosar copia lizibilă a pașaportului intimatului. Solicită respingerea celor două recursuri ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și întemeiată. Documentele la care fac referire în declarația vamală recurentele, nu există, nu există acel mandat de reprezentare a Fundației, intimatul nu are nici o legătură cu Fundația, în acea perioadă, reclamatul nu a ieșit din țară, ori pentru a face un astfel de transport trebuia să tranziteze Ungaria, Austria și Germania, nefiind cetățean al comunității europene, avea nevoie de vize din aceste țări, astfel de vize nu se regăsesc în pașaportul intimatului reclamant. Mai mult avea restricție de a părăsi țara, fiind fotbalist de performanță. Conform actelor de la Poliție, nici domiciliul nu este cel indicat de recurente, nu a avut niciodată acel domiciliu. Direcția Generală a Finanțelor Publice S trebuia să soluționeze pe fond contestația formulată de intimat, ori această contestație nu a fost soluționată nici până în prezent. Cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanțele pe care le depune la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 417/01.10.2008 Tribunalul Satu Marea respins cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale contestate formulată de reclamant.
A admis acțiunea în contencios administrativ fiscal înaintată de reclamantul prin mandatar ambii domiciliați în S M- împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în SMP -ța - nr.3-5, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B cu sediul în B,- și DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C cu sediul în O Calea - Române nr.4 jud. B în reprezentarea BIROULUI VAMAL - desființat.
A anulat Decizia nr. 18617/09.05.2008 emisă de pârâta SMp rivind modul de soluționare a contestației nr. 18167/26.02.2008 formulată de reclamant, admite contestația reclamantului în sensul că, anulează Actul constatator nr. 215/01.12.2000 emis de Biroul Vamal și Procesul verbal nr. 4749/27.06.2006 emis de O ca nelegale.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 215 proc.fiscală, "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul<LLNK 12004 554 10 201 0 47>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
Întrucât reclamantului prin mandatar i s-a pus în vedere de către instanța de judecată obligația de a achita cauțiunea prevăzută de dispoziția legală anterior amintită, în cuantum de 1000 lei, iar reclamantul a declarat că nu înțelege să achite această cauțiune, constatând neîndeplinirea de către reclamant a unei condiții legale,formale, obligatorii și anterioare soluționării cererii, în temeiul art. 215 alin. 2 proc.fiscală, raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța urmează să respingă cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale contestate.
Având în vedere modul de soluționare a capătului de cerere subsidiar formulat de reclamant privind suspendarea executării actelor administrativ fiscale contestate, instanța va omite a analiza apărările de fond invocate de cele două pârâte față de acest capăt de cerere ca devenite fără obiect.
Pe fondul cererii, instanța a reținut că, prin Decizia nr. 18617/09.05.2008 emisă de S M, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de împotriva Actului Constatator nr. 215/01.12.2000 emis de Biroul Vamal pentru suma de 12.886 lei reprezentând taxe vamale.
Actul constatator nr. 215/01.12.2000 a fost emis "pentru nerespectarea prevederilor art. 97,98,99 din Legea nr. 141/1997" de către titularul Declarației vamale de călători nr. 6407/27.06.1998 emis pentru importul unui autoturism marca VW Passat.
La rubrica titularul operațiunii din acest act constatator figurează: ", adresa S M, str. -, pt. Fundația """.
Potrivit copiei pașaportului reclamantului, valabil la data de 27.06.1998 când s-a întocmit declarația vamală de călători (fila nr. 14,15 din dosar nr- al Tribunalului Satu Mare ), reclamantul nu a părăsit țara în cursul anului 1998, astfel că acesta nu a avut posibilitatea fizică de a introduce în țară un autoturism.
De asemenea din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă că reclamantul nu a avut domiciliul la adresa SMs tr. -, ci în S M-, precum și faptul că numele acestuia este " " și nu "" astfel cum titularul operațiunii este înscris în actul constatator.
Față de aceste constatări, instanța apreciază că între reclamant față de care organele vamale au emis titlurile executorii și formele de executare silită și persoana indicată în actul constatator ca titular al operațiunii vamale nu există identitate, fiind diferite numele și adresa acestora.
În plus, se constată că autoturismul în legătură cu care s-au stabilit taxele vamale contestate a fost introdus în țară pentru o fundație umanitară și pentru persoana fizică astfel că în speță se pune și problema dacă numitul " " indicat ca debitor fiscal este la rândul său titular al operațiunii de tranzit sau a acționat doar în calitate de mandatar al unei persoane juridice.
La data de 27.06.1998 data emiterii Declarației Vamale de tranzit călători, erau în vigoare dispozițiile Decretului nr. 337/1981, care la art. 31 prevedea: "declararea mărfurilor și prezentarea lor pentru vămuire se fac de către importatori, exportatori sau reprezentanții acestora, prin depunerea unei declarații vamale scrise. sau exportatorii pot declara și prezenta mărfurile pentru vămuire la unitățile vamale de la frontieră sau din interiorul țării", iar la art. 42 prevedea "Declarația vamală pe care organele vamale au acordat liber de vamă constituie titlu executor pentru urmărirea și încasarea taxelor vamale".
La data emiterii Actului Constatator nr. 215/01.12.2000 de Biroul Vamal prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului datoriile vamale contestate, erau în vigoare prevederile Legii nr. 141/1997 privind Codul vamal al României (publicat în Monitorul Oficial nr. 180/01.08.1997). Potrivit art. 3 lit. s din acest act normativ "declarația vamală este actul unilateral cu caracter public, prin care o persoană manifestă în formele și modalitățile prevăzute în reglementările vamale, voința de a plasa mărfurile sub un regim vamal determinat", iar potrivit art. 141 alin. 2 din acest act normativ "debitorul datoriei vamale este considerat titularul declarației vamale acceptate și înregistrate".
Față de dispozițiile legale amintite, instanța constată că declarația vamală este un act juridic sub semnătură privată prin care semnatarul acestuia recunoaște introducerea în țară a unei anumite mărfi și își exprimă acordul pentru plata taxelor vamale datorate în legătură cu aceasta, urmând ca, în cazul în care operațiunea vamală nu se încheie prin plata acestor taxe, aceasta să fie încheiată din oficiu de către organele vamale.
În speță însă, se constată că între persoana indicată în Declarația Vamală de Călători și Actul constatator ca titular al operațiunii vamale pe de o parte și persoana față de care organele vamale au pornit formele de executare silită ca debitor fiscal nu există identitate.
Chiar în situația în care datele de identitate din actele administrativ fiscale contestate ar coincide cu cele ale reclamantului, se constată că acesta nu poate fi titularul vreunei operațiuni de tranzit vamal din moment ce, în perioada în care autoturismul a fost introdus în țară, acesta nu ieșit din țară.
Astfel fiind, instanța constată că Actul Constatator nr. 215/30.12.2000 și Procesul verbal nr. 4749/27.06.2006 emise de O sunt netemeinice și nelegale, în mod eronat organul fiscal competent de soluționare a contestației formulată împotriva acestora respingând contestația formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen și scutit de plata taxei de timbru, pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în reprezentarea AUTORITATĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea recursului formulat de DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE se arată faptul că hotărârea atacată este netemeinică deoarece reclamantul intimat nu a contestat pe calea administrativ jurisdicțională și apoi pe calea contenciosului administrativ titlul de creanță emis în sarcina sa și nici nu a făcut plata voluntară a sumelor înscrise în acesta. Nici în momentul în care a primit somația nr. 1704/2002 nu a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite împotriva lui.
Prezumtiva plângere pe care reclamantul ar fi formulat-o împotriva înștiințării de plată emisă de către această recurentă nu a fost depusă la Biroul Vamal.
Declarația vamală de călători nr.6407/27.06.1998 emisă de Biroul Vamal este semnată de titularul operațiunii de tranzit, și cuprinde numărul pașaportului acestuia, fără să se constate printr-o expertiză grafoscopică faptul că semnătura nu aparține reclamantului. Simpla afirmație a acestuia că semnătura de pe nr.6407/1998 ar fi o plastografie, a fost luată în considerare de către prima instanță fără nici o probă.
Argumentul reclamantului că în copia pașaportului nu există o viză de intrare în țară pentru data la care a fost emisă declarația vamală de călător nu poate fi opusă autorității vamale deoarece verificarea documentelor de trecere a frontierei cade în sarcina poliției de frontieră, iar neaplicarea vizei nu poate fi decât o omisiune a acestei autorități.
În drept se invocă dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod Procedură Civilă.
În recursul declarat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M se invocă faptul că din starea de fapt reținută și actele normative incidente în cauză, respectiv art.97,98 și 99 din Legea nr. 141/1997, se poate constata că reclamantul intimat nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege întrucât nu s-a prezentat la biroul vamal de destinație pentru încheierea regimului vamal sub care a fost plasat autoturismul introdus în țară de către acesta.
În drept se invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către reclamant se solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, arătându-se că din probatoriul administrat în speță, din dosarul nr- al Tribunalului Satu Mare și din restul înscrisurilor ce se află la dosar, rezultă indubitabil că persoana care figurează în actele emise de organele vamale și persoana împotriva căreia s-a pornit executarea silită nu există identitate, deoarece numele și datele de identificare ale persoanelor nu coincid.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în temeiul dispozițiilor art.304 ind.1 Cod Procedură Civilă, instanța constată că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Prima instanță în mod legal și temeinic a apreciat că actul constatator nr.215/01.12.2000 privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului și procesul verbal nr.4749/27.06.2006, în baza cărora au fost stabilite obligații de plată în sarcina reclamantului intimat, reprezentând taxe vamale, accize, TVA și accesorii ale acestora, sunt nelegale întrucât acestea au la bază declarația vamală de călători nr. 6407/27.06.1998, înscris sub semnătură privată care a fost înlăturat de prima instanță, constatându-se faptul că între persoana indicată în declarația vamală și persoana față de care s-a pornit executarea silită nu există identitate.
Înlăturarea acestei probe de către prima instanță este legală întrucât s-a constatat existența unor nereguli în nr.6407/1998 cu privire la numele titularului operațiunii de tranzit, care nu este identic cu numele reclamantului, domiciliul înscris pe, care de asemenea, nu este domiciliul reclamantului.
Astfel, pe reclamantul intimat îl cheamă iar pe la rubrica "titularul operațiunii " figurează.
În declarația vamală pentru călători, domiciliul titularului operațiunii este în S M, str. -, în timp ce reclamantul, prin înscrisurile depuse la dosar, atât în primă instanță cât și în recurs, prin adresa emisă de Serviciul Public Comunitar de Evidență al Persoanelor SM( fila 19 ) a făcut dovada faptului că nu a avut niciodată domiciliul pe str. -.
De asemenea, prin copia xerox de pe pașaport, depusă atât în primă instanță cât și în recurs, reclamantul intimat a făcut dovada faptului că acesta nu a intrat în țară pe data de 27.06.1998, dată la care a fost emisă declarația vamală pentru călători, neavând nici o viză de intrare în țară pentru acea dată.
Faptul că nu a fost aplicată viza cu privire la intrarea în țară a reclamantului în data de 27 iunie 1998 pe pașaportul reclamantului, înscris care este un act oficial, trebuie avută în vedere de către instanță ca probă elocventă în cauză și nu poate fi apreciată ca și o omisiune din partea poliției de frontieră întrucât în perioada anilor 1998 - 1999 era cunoscută vigilența cu care poliția de frontieră efectua controalele și aplica vizele de intrare și ieșire din țară.
Mai mult, pe lângă viza de intrare în România ar fi trebuit să existe și viza organelor de control vamal ale Ungariei, Austriei sau Germaniei, respectiv ale statului în care a fost cumpărat autoturismul introdus în țară de către titularul operațiunii de tranzit.
În ceea ce privește contestarea titlului de creanță de către intimat, instanța constată că titlul de creanță îl reprezintă actul constatator nr. 215/01 decembrie 2000, care nu a fost comunicat în mod legal reclamantului intimat, aspect reținut și de către instanța de judecată prin Sentința civilă nr.238/2007, rămasă irevocabilă prin Decizia 297/08.11.2007, reținându-se totodată de către instanță că plângerea formulată de către reclamant împotriva înștiințării de plată nr. 16084/30.11.2001, cu privire la care recurentul DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE arată că nu a fost înregistrată la Biroul Vamal, a fost formulată în termen, motiv pentru care a obligat organul emitent la soluționarea pe fond a acestei plângeri.
Referitor la semnătura de pe, instanța de recurs constată că prima instanță nu a constatat că aceasta nu aparține reclamantului, prima instanță înlăturând proba reprezentând nr.6407/1998 pe baza altor argumente și în baza altor probe administrate în cauză. Fiind înlăturată această probă de către prima instanță, singura care a stat la baza emiterii actului administrativ atacat, acest act administrativ nu mai are nici un suport legal, situație în care în mod corect a fost anulat de prima instanță.
Pentru aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs invocate de către pârâți sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod Procedură Civilă, urmează a fi respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în reprezentarea AUTORITATĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S
În baza art. 274 Cod Procedură Civilă vor fi obligați pârâții la plata către intimat a sumei de 4350 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, conform nr. -/22.05.2009 și a chitanței nr. -/22.05.2009, depuse în copie la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - O, Str. - Române, Nr. 4, Județ B în nume propriu și în reprezentarea AUTORITATȚII NAȚIONALE A VĂMILOR - B, Str.- -, Nr. 13 șiDIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE S- S M, P-ța -, nr. 3-5, Județ S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant - domiciliat în S M, Str. - -, Nr. 23, Județ S M, împotriva sentinței nr. 417/CA/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă părțile recurente să plătească părții intimate suma de 4.350 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec./26.06.2009
Jud fond
Dact./29.06.2009
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Boța Marilena
