Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 357/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA NR. 357/2009-RCA
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului contencios administrativ formulat de recurentul reclamant -SINDICATUL CIVICA DIN PRIMĂRIAcu sediul în O, P-ța -, nr.1, etaj II, cam 218, jud. B în contradictoriu cu intimații pârâțiCONSILIUL LOCAL,PRIMĂRIA MUNICIPIULUI,ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂtoți cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, jud B,DIRECȚIA EVIDENTĂ A PERSOANELOR DIN MUNICIPIULcu sediul în O,-, jud. și ADMINISTRATIA SOCIAL COMUNITARĂ cu sediul în O,-, jud. B, intimații intervenienți: domiciliată în Tg.M,-,.5, jud. M, domiciliată în O, str. C-tin Notara,nr. 2, -.17,jud. B, cu sediul în O,-, - 35,.8 jud. B, domiciliată în O, str. -, nr. 4,. 2. jud. B, domiciliat în O, str. -, nr.27, jud. B,,și toți cu sediul în O, P-, nr. 1,. 2, jud. împotriva sentinței nr. 14/CA/12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul reclamant - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 3/2009 din 11.06.2009 emisă de Baroul Bihor, pentru toți intimații pârâți se prezintă avocat în baza împuternicirilor avocațiale nr. 38-1 - 38-5 emise de Baroul Bihor la data de 9.06.2009, lipsă fiind intimații intervenienți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimații pârâți au depus întâmpinare, după care:
Instanța comunică un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar cu reprezentanta recurentului reclamant.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită în principal admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței atacate ca fiind nelegală, fiind pronunțată de o instanță necompetentă, deoarece o parte din reclamanți au calitatea de funcționari publici, iar cealaltă parte sunt personal contractual. Invocă în recurs excepția necompetenței instanței de fond în soluționarea cereri, solicită admiterea acestei excepții și trimiterea cauzei spre rejudecare în sensul disjungerii cererii cu privire la personalul contractual.
Arată că ordinul Ministerul Administrației și Internelor 496/2003 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, acest ordin făcând parte din categoria actelor cu regim special, care potrivit articolului 27 alineat 3 din HG 555/2001 nu sunt supuse regimului de publicare, fiind exceptate de la prevederile Legii 24/2000.
Instanța de fond nu avea competența să se pronunțe asupra nelegalității hotărârilor care erau definitive și irevocabile și care au produs efecte. Hotărârea instanței de fond cuprinde mențiuni contradictorii, se respinge acțiunea însă în considerente se reține că reclamanți sunt îndreptățiți la indemnizația de spor de dispozitiv. Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimaților pârâți solicită respingerea recursului, ca nefondat,menținerea sentinței ca fiind legală și întemeiată.
Acțiunea a fost formulată în contencios administrativ de Sindicatul Civica în numele funcționarilor publici și a personalului contractual. Nu este vorba de necompetență materială ci este vorba de o redistribuire între secțiile aceleiași instanțe - Tribunalul.
Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003 nu a fost publicat în Monitorul Oficial fiind exceptat de la regimul de publicare conform articolului 27 alineat 3 din regulamentul privind procedurile pentru supunerea de acte normative Guvernului aprobat prin HG 555/2001, care reprezintă o normă derogatorie de la dispozițiile Legii 24/2000, așa cum susține recurenta, ori derogarea de la o lege trebuie să se facă tot printr-o lege, nu printr-un regulament. Conform articolului 27 alineat1 din același Regulament toate ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte cu caracter normativ . Se publică în Monitorul Oficial " aceasta fiind norma de principiu, iar alineatul 3 constituie excepția care se referă la reglementările dinsectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.Nici o lege nu instituie și nu justifică exceptarea unor astfel de acte în categoria cărora cade și ordinul Ministerul Administrației și Internelor 496/2003 de la regimul publicării în O.
Ordinul invocat, prin reglementările sale, nu include în sfera lui de aplicare funcționarii publici din Primării, instituții cu buget propriu. Prin acest ordin se acordă drepturi salariale și sporuri pentru personalul din structura Ministerului Administrației și Internelor,iar reclamanții nu fac parte din această structură, fiind salarizați pe baza unei legi speciale, dispozițiile acestui ordin nu se regăsesc în lege, el adaugă la lege. Mai mult o instanță de judecată nu poate fi obligată să se alinieze unei concepții greșite, instituită prin deciziile depuse cu titlu de practică judiciară. Cu cheltuieli de judecată conform facturii depusă la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 14/CA/12.01.2009 Tribunalul Bihora respins cererea formulată de reclamantul SINDICATUL CIVICA DIN PRIMĂRIA O, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL O, DIRECTIA DE EVIDENȚA A PERSOANELOR DIN MUNICIPIUL O, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ O, ADMINISTRAȚIA SOCIALĂ COMUNITARA
A respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, (), G, și.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții au calitatea de funcționari pubici, respectiv personal contractual în cadrul - O, Administrației Imobiliare O, Administrației Sociale Comunitare O și Direcției de Evidență a Persoanelor Municipiului O, aspecte ce rezultă din tabelele nominale, respectiv copiile carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei.
Prin cererea dedusă judecății, reclamanții și intervenienții solicită recunoașterea unor drepturi stabilite, în principal, prin 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii.
La art.1 din acest act normativ se prevede că "dispozitiile prezentei legi se aplica personalului militar si civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei".
Conform art. 13 cadrele militare în activitate, militarii angajati pe baza de contract si salariatii civili beneficiaza de o indemnizatie de dispozitiv lunara de 25% din solda de functie, solda de grad, solda de merit, indemnizatia de comanda si gradatii, respectiv din salariul de baza.
În executarea acestei dispoziții legale, în temeiul atribuțiilor conferite prin OUG 63/2003, Ministrul Administrației și Internelor a emis ORDINULUI nr.275/2002, modificat și completat ulterior prin ORDINUL nr.496/28.07.2003, prin care, la art.9.2 s-a stipulat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Profitând de împrejurarea că prin aceste dispoziții nu s-a făcut distincția între administrația publică centrală și administrația publică locală, o serie de angajați ai administrației locale, din țară și chiar din municipiul O, au dobândit, în instanță, recunoașterea acestor drepturi, aspect ce rezultă din hotărârile judecătorești depuse de către reclamanți și intervenienți la dosarul cauzei.
Trecând peste faptul, de necontestat, că, din interpretarea dispozițiilor 215/2001 a administrației publice locale, OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerul Administrației și Internelor și chiar ale Constituției, rezultă că structurile administrației publice locale funcționează după principiul autonomiei, beneficiind de personalitate juridică proprie, bugete proprii și nefiind subordonate Ministerului Administrației și Internelor, totuși, aceste aspecte, formulate ca apărări ale pârâților în cauză, sunt înfrânte de principiul "ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus", în condițiile în care, prin ordinul emis nu se face distincție între administrația publică centrală și administrația publică locală. Acesta este raționamentul care reiese din considerentele soluțiilor de admitere ale altor acțiuni similare.
Aspectul deosebit de relevant, însă, în susținerea netemeiniciei acțiunii reclamantului și a cererilor de intervenție este faptul că atât ORDINUL MAI nr.496/2003 cât și ORDINULUI nr.275/2002, nu au fost publicate în Monitorul Oficial. Deși reprezintă un fapt negativ, iar sarcina probei incumbă, în acest caz, părții opuse, reclamanții și intervenienții nu au făcut dovada faptului pozitiv, anume a publicării acestor acte normative în Monitorul Oficial al României.
În conformitate cu dispozițiile art.10 al.1 24/2000 privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative "în vederea intrarii lor în vigoare legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, ordonantele si hotarârile Guvernului, actele normative ale autoritatilor administrative autonome, precum si ordinele, instructiunile si alte acte normative emise de organele administratiei publice centrale de specialitate se publica în Monitorul Oficial al României, Partea".
Prin urmare, nefiind publicat în Monitorul Oficial, ORDINUL Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 este nesusceptibil de a produce efecte juridice.
Chiar dacă pe rolul instanțelor judecătorești s-au aflat procese similare care au fost admise, situație în care reclamantului și intervenienților li s-a creat legitimă că au dreptul de a beneficia de această indemnizație, totuși în dreptul românesc, practica judiciară nu constituie izvor de drept.
Pe de altă parte, pronunțarea unor astfel de soluții, în lipsa oricărui fundament legal, constituie, practic, o imixtiune nepermisă și regretabilă, a puterii judecătorești în activitatea de legiferare, care nu este conferită, prin Constituție, instanțelor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen, scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs reclamantul SINDICATUL CIVICA DIN PRIMĂRIA O, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând cauza să fie admisă cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului arată recurenta că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală deoarece a reținut că ORDINUL MAI nr.496/2003, nu a fost publicat în Monitorul Oficial deși la data emiterii ordinului era în vigoare HG 555/2001 potrivit căreia la art. 27 alin. 3 "nu sunt supuse regimului de publicare în partea dacă legea nu dispune altfel, ordinele,instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ, care au ca obiect reglemetări din sectorul de apărare, oridne publică și siguranță națională."Prin urmare actele de natura celui ]n discuie erau supuse unui regim juridic distinct, fiind exceptate de la prevederile Legii 24/2000.
Cu privire la practica judiciară depusă în susținerea cererii, instanța a făcut interpretare eronată a acesteia, reținând în mod greșit că nu constituie izvor de drept pe de o parte, iar pe de altă parte că hotărârile au fost pronunțate fără nici un fundament legal. Instanța de fond nu avea competența de a analiza legalitatea unor hotărâri judecătorești, care erau definitive și irevocabile și care deja au produs efecte. Pe de altă parte, aceste hotărâri nu au creat doar o speranță reclamanților ci au recunoscut niște drepturi legitime la care aceștia se consideră îndreptățiți.
Hotărârea pronunțată este contradictorie deoarece cu toate că s-a respins cererea, instanța de fond a reținut că pe fond reclamanți sunt îndreptățiți la indemnizația de dispozitiv în condițiile în care ordinul emis nu face distincția între administrația publică centrală și cea locală.
Mai arată recurenta că prin hotărârea pronunțată i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, fiind evident că prin ordinul analizat s-a urmărit egalitate de tratament salarial și nediscriminare pentru personalul din cadrul acelorași instituții, aceasta fiind rațiunea pentru care ordinul a fost contrasemnat și de ministrul delegat pentru administrație publică și nu doar de către emitent.
În drept a invocat prevederile articolului 304 punct 9 cod procedură civilă.
Prin înâmpinarea depusă la dosar, intimații pârâți CONSILIUL LOCAL O, ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ O, DIRECȚIA DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR O, ADMINISTRAȚIA SOCIALĂ COMUNITARĂ, au solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică pentru următoarele considerente.
Excepția prevăzută de disp.art.27 alin.3 din HG nr. 555/2001 este de strictă interpretare și se aplică exclusiv actelor normative ce reglementează domeniile respective și Ordinul MAI nr. 496/2003 nu face parte din actele normative exceptate de acest text de lege. Hotărârile judecătorești invocate de către reclamanți nu privesc părțile din prezenta cauză și nu produc nici un fel de efecte cu privire la acestea. Prima instanță a apreciat că principiul "ubi lex non ditinquit, nec nos distinquere debemus "ar avea prioritate față de reglementările din care se desprinde fără echivoc că structurile administrației publice locale funcționează pe baza principiului autonomiei locale, fără ca să existe o contradicție între argumentele reținute în motivare.
Cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil recurenții nu invocă nici încălcarea dreptului la apărare, nici refuzul de a li se admite probe sau nerespectare oricăror alte dispoziții procedurale ce se subsumează noțiunii de proces echitabil.
Prin concluziile scrise depuse la dosar de către reprezentanta recurenților se invocă aceleași aspecte reiterate ca și în cererea de recurs.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 304 raportat la art.304 ind.1 și art.306 Cod Procedură Civilă, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, se constată că recursul este neîntemeiat.
Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003, invocat de către recurenții reclamanți în susținerea acțiunii, nu este exceptat de la cerința publicării în deoarece disp. art.27 alin.3 din HG 555/2001 invocate în motivele de recurs se referă doar la acte normative care au ca obiect reglementări dinsectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, ori ordinul invocat nu cuprinde reglementări privitoare la sectorul de apărare, ordine publică sau siguranță națională ci doar reglementări prin care se modifică și se completează ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 privind prevederile legale referitoare lasalarizareapersonalului militar și civil din Ministerul Administrației și Internelor, fără ca aceste reglementări să aibă caracter de informații clasificate, caracter care să justifice exceptarea de la publicarea în
Prima instanță a reținut în mod corect că practica judiciară nu constituie izvor de drept în dreptul românesc, situație în care, doar în baza unei hotărâri judecătorești nu se poate admite acțiunea reclamanților în absența unei prevederi legale care să le recunoască în mod expres dreptul la plata indemnizației de dispozitiv solicitate.
De asemenea prima intanță a reținut în mod întemeiat că o astfel de practică judiciară, în lipsa oricărui fundament legal, reprezintă o imixtiune în activitatea de legiferare, atribut exclusiv al Parlamentului României, arătând astfel motivul pentru care nu a avut în vedere aceste hotărâri judecătorești în soluționarea acțiunii.
În ceea ce privește recunoașterea unor drepturi legitime prin hotărârile judecătorești invocate, instanța de recurs constată că aceste drepturi legitime sunt recunoscute exclusiv pentru părțile din procesele respective, situație în care aceste drepturi nu reprezintă un drept patrimonial în sensul prevăzut de art.1 din Protocol nr. 1, de natură a justifica "legitimă" deoarece, inclusiv CEDO în hotărârea Beian împotriva României, a arătat că drepturile solicitate de reclamanți sunt drepturi patrimoniale în sensul art. 1 din Protocol 1 doar în măsura în caresunt prevăzute de legislația națională,ceea ce nu e cazul în speță, dreptul la indemnizația de dispozitiv nefiind prevăzut în legislația națională pentru categoria de funcționari publici din care fac parte reclamanții.
Hotărârea atacată cu recurs nu cuprinde motive contradictorii, prima instanță afirmând în mod întemeiat faptul că prin Ordinul nr. 496/2003 nu se face distincție între administrația publică centrală și locală, dar arătând totodată motivele pentru care nu poate fi avut în vedere acest ordin, respectiv faptul că acesta nu produce efecte juridice nefiind publicat.
Referitor la disciminarea creată ca urmare unor diferențe salariale între salariații aflați în subordinea și coordonarea Ministerului Administrației și Internelor și cei din Administrația Publică, instanța de recurs constată că această discriminare nu subzistă în cauză, iar în ceea ce privește salarizarea ar putea fi reținută numai în măsura în care se constată existența unor condiții de egalitate în ceea ce privește natura activității prestate și obligațiile de serviciu ale acestor salariați, ori în cauză asemenea condiții de egalitate nu există, având în vedere statutul socio-profesional, îndatoririle de serviciu și răspunderea diferită a personalului din serviciul administrației publice față de personalul încadrat la Ministerul Administrației și Internelor
Pentru aceste considerente Curtea de Apel constată că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate și în baza disp. art.312 alin. 1 cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant - SINDICATUL CIVICA DIN PRIMĂRIA cu sediul în O, P-ța -, nr.1, etaj II, cam 218, jud. B în contradictoriu cu intimații pârâțiCONSILIUL LOCAL,PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ toți cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, jud B,DIRECȚIA EVIDENTĂ A PERSOANELOR DIN MUNICIPIULcu sediul în O,-, jud. șiADMINISTRATIA SOCIAL COMUNITARĂcu sediul în O,-, jud. B, intimații intervenienți: domiciliată în Tg.M,-,.5, jud. M, domiciliată în O, str. C-tin Notara,nr. 2, -.17,jud. B, cu sediul în O,-, - 35,.8 jud. B, domiciliată în O, str. -, nr. 4,. 2. jud. B, domiciliat în O, str. -, nr.27, jud. B,,și toți cu sediul în O, P-, nr. 1,. 2, jud. împotriva sentinței nr. 14/CA/12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate Consiliul Local suma de 3.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
În concediu, semnează
Președintele instanței
Red.dec./08.07.2009
Jud fond
Dact./08.07.2009
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Boța Marilena
