Contestație act administrativ fiscal. Decizia 5205/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5205
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE NR. 1, împotriva sentinței nr. 796 din 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE NR. 1 C și avocat pentru intimata reclamantă SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față;
Consilier juridic pentru recurenta pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE NR. 1 C solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Avocat pentru intimata reclamantă SC SRL, arată că își menține concluziile puse la termenul din data de 04 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 796 din 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- s-a admis contestația în contradictoriu cu pârât.
S-a anulat decizia nr. 6794/03.- emisă de DGFP D - AFPC 1 și menținută înlesnirea la plată acordată prin Convenția nr. 19/2002.
S-a anulat Nota 4132/22.02.2008 și nota de contabilitate privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 3993/21.02.2008.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 03.10.2008, reclamanta, chemat în judecată pârâta D, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care va pronunța să anuleze decizia 6794/03.04.2008 emisă de DGFP D - AFPC nr. 1 C, precum și menținerea înlesnirii la plata acordată prin convenția nr. 19 din 09.08.2002.
În motivare, reclamanta precizează că, pârâta acordat înlesnirea la plata obligațiilor către bugetul de stat sumei de 3282,1862 lei, amânarea la plată majorărilor de întârziere în sumă de 21077,1516 lei și penalităților de întârziere în sumă de 79,1409 lei, precum și reducerea cu 75 % majorărilor și penalităților de întârziere.
Mai arată, că prin adresa de înaintare se comunică nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 3993/21.02.2008, nota de contabilitate nr. 01 din 21.02.2008, precum și nota nr. 4132 din 22.02.2008, prin care se aduce la cunoștință pierderea înlesnirii de plată acordată prin convenția nr. 19/09.08.2002.
De asemenea, reclamanta precizează că constituit la data încheierii convenției garanție în sumă de 19.307,114 Rol, precum și faptul că această garanție putea fi folosită pentru stingerea diferențelor de majorări și penalități.
Totodată,arată că, potrivit convenției 19/2002 majorările și penalitățile de întârziere au fost amânate la plată pentru fi reduse cu 75 % după plata ultimei rate din eșalonare, astfel organul fiscal avea posibilitatea de se îndestula din garanția aflată la dispoziție și comunica societății eventuale diferențe de plată,având în vedere convenția încheiată.
În susținerea acțiunii depus decizia 6794/2008, convenția nr. 19/2002, nota 4132/2008, precum și nota de contabilitate din 31.01.2008.
În drept, întemeiat acțiunea pe prevederile Legii 554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, probele efectuate în cauză și dispozițiile legale în materie, instanța reține că acțiunea este întemeiată.
Astfel, prin Convenția nr. 19/19.08.2002, au fost stabilite rate privind plata obligațiilor fiscale, pentru care reclamantei s- acordat înlesnire de plată, acest rate fiind achitate în totalitate.
Facilitatea acordată constă în reducerea accesoriilor(penalități și majorări), calculate în cote de 25 %, în condițiile în care ratele au fost achitate.
Se reține faptul că la plata ultimei rate, organul fiscal nu mai întocmit notă de constatare, pentru verifica dacă s-au achitat ratele calculând facilitatea de 25 % reducerii majorărilor și penalităților aferente debitului eșalonat.
Totodată,se reține că organul fiscal nu prevăzut un termen de plată expres al majorărilor și penalităților, ci numai că acestea sunt datorate după plata ultimei rate de eșalonare, care, fost,de fapt,achitată în luna ianuarie 2007.
Instanța, reține că toate condițiile menționate în convenție au fost respectate, facilitatea acordată prin OG40 /2002 și 580/2002 fiind aceea de reducere cu 75% accesoriilor, după ultimul termen de plată.
Totodată, se constată că organul fiscal nu întocmit NOTĂ prin care să menționeze că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de OG 40/2002 și să facă reducerea de 75% accesoriilor.
De fapt, plata accesoriilor(pentru care s- acordat facilitatea) nu era condiție cu termen cert, care să facă parte din convenție.
Pentru aceste considerente, se va dispune admiterea contestației, în sensul că se va anula decizia nr. 6794/03.04.2008 emisă de pârâtă, cu menținerea înlesnirii la plată acordată prin Convenția nr. 19/2002.
Totodată, se va dispune anularea Notei nr. 4132/22.02.2008 și Notei nr. 3993/21.02.2008 privind compensarea obligațiilor fiscale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie și a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin motivele de recurs încadrate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9. Pr. Civ. s-a susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit prima instanță a admis cererea reclamantului față de Direcția Generală a Finanțelor Publice D, care nu avea calitate procesuală pasivă în ceea ce privea nota și nota contabilă, aceasta revenindu-i Administrației Finanțelor Publice nr. 1 C, deoarece raportul juridic de drept substanțial dedus judecății, s-a născut între reclamant și această din urmă autoritate, actele fiscale respective fiind emise de această autoritate.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că nu există vreun temei juridic al obligativității emiterii notei distincte din care să rezulte termenul expres de plată al diferenței de 25% din totalul accesoriilor, astfel că în mod corect a fost obligat la plata obligațiilor bugetare restante.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
Examinând motivele de recurs, legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, raportat la dispozițiile art. 3041.Proc.Civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 85 cod procedură civilă judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților.
În speță se reține că prin acțiunea introductivă reclamantul a înțeles să cheme în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice D, parte ce a fost conceptată și citată în cauză în calitate de pârât.
Deși acest cadru procesual stabilit prin acțiunea introductivă nu a fost pus în discuția părților și nu a suferit modificări pe parcursul judecării cauzei în primă instanță, din actele și lucrările dosarului se reține că Nota nr. 4132/22.02.2008 și Nota nr. 3993/21.02.2008 au fost emise de către nr. 1 C, și prin urmare raportul juridic de drept substanțial dedus judecății s-a născut între reclamant și această din urmă autoritate.
Reținând aceste împrejurări, prima instanță era datoare potrivit art. 129 cod procedură civilă să pună în discuția părților și în raport și de voința acestora să lămurească prioritar toate împrejurările privitoare la cadrul procesual al litigiului și numai ulterior să pășească la soluționarea în fond a acestuia.
În consecință, se reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 cod procedură civilă urmând a se admite recursul formulat, a se casa sentința recurată și a se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Dat fiind prioritatea în analiză a motivului de recurs mai sus prezentat, celelalte motive de recurs ce pun în discuție fondul cauzei nu vor mai fi analizate, urmând a fi avute în vedere de prima instanță în soluționarea fondului litigiului.
În rejudecare însă, prima instanță va avea în vedere cu prioritate dispozițiile art. 129 alin. 4 - 6 cod procedură civilă și va stabili cadrul procesual în care se va soluționa cauza, procedând ulterior la citarea legală a tuturor părților procesului și în aceste condiții, de natură a respecta tuturor părților drepturile lor procesuale, va trece la soluționarea fondului litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE NR. 1, împotriva sentinței nr. 796 din 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -/2ex.
Jud. Fond Gh.
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
