Contestație act administrativ fiscal. Decizia 546/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 546
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea PREȘEDINTE SECȚIE
- -- JUDECĂTOR
- --JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurent-reclamant DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.N împotriva sentinței civile nr. 25/CF/30.05.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic pentru recurent-reclamant DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.N, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Consilier juridic pentru recurent-reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului contencios administrativ - fiscal de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P și Direcția Generală a Finanțelor Publice P a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea actelor administrative fiscale cu nr. 88573 din 8.01.2008 și nr. 20471 din 03.03.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P și obligarea pârâtelor la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule achitată de societate în cuantum de 3.667, 20 RON.
În motivarea cererii reclamantul arată că în cursul lunii noiembrie 2007 a achiziționat un autoturism second-hand din Germania marca Audi, an de fabricație 2001. Pentru a-1 putea înmatricula reclamantul a fost obligat la achitarea sumei de 3.667,20 lei reprezentând taxa percepută în temeiul art. 214 -1, 214 - 3 din Codul Fiscal. La 13.12.2007 reclamantul a solicitat restituirea sumei actualizată în raport cu indicele de inflație la data plății, întrucât taxa era percepută ilegal, în raport cu dispozițiile art. 90 pct. 1 din Tratatul Comunității Europene și cu dispozițiile art. 148 2 și 4 din Constituția României. Pârâta a răspuns negativ solicitării de restituire formulată de reclamant.
În apărările formulate pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice P depus la dosar întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În acest sens, se arată că reclamantul se află în administrarea fiscal-teritorială a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului P și că adresele cu răspunsul dat cererii de restituire a taxei au fost emise de această autoritate, singura care poate sta în proces ca pârâta.
Pe fondul cauzei pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând legalitatea impunerii fiscale făcute în temeiul art. 214 1 din Legea nr. 571/2003, text de lege aflat în vigoare și care nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu. Se mai arată că textul de lege al art. 214 1 nu încalcă prevederile art. 90 din Tratatul și că taxa se aplică tuturor autoturismelor produse în România sau în alte state la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât nu poate fi vorba despre un regim fiscal discriminatoriu.
Prin sentința civilă nr. 25/CF din 30 mai 2008 pronunțată Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice N și s-a dispus scoaterea acesteia din cauză.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P
A fost obligată pârâta la plata sumei de 3.667,20 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare către reclamant, actualizată la zi conform indicelui de inflație la data plății efective.
În dovedire,au fost depuse înscrisuri: contestația reclamantului, răspunsul oferit de P în urma contestației, precum și chitanța de plată a taxei.
Examinînd materialul probator, actele și susținerile părților, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand din Germania pentru a cărui înmatriculare a trebuit să plătească taxa de 3.667, 20 lei RON. Considerând nelegală taxa impusă, reclamantul a cerut restituirea, iar pârâta P nu a dat curs favorabil cererii reclamantului arătând că nu există un act normativ care să îi permită restituirea și arătându-i reclamantului că se poate adresa instanței.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei,instanța constatat-o întemeiată și reținut în acest sens că raportul juridic fiscal dedus judecății este stabilit numai între reclamant și pârâta, autoritate cu personalitate juridică proprie, patrimoniu și buget propriu ce poate fi la nevoie executată și silit în mod direct, nefiind necesară introducerea vreunui ordonator de credite al acestei autorități. De asemenea, pentru actele emise de nu există vreo obligație de garanție a
Pe fondul cauzei acțiunea reclamantului este întemeiată în parte, pentru motivele care urmează:
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142li 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 214" și 214 din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin OUG nr.110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită "taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.2142A 2 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.214 - 214 din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 A 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.214 - 214 din Codul Fiscal și potrivit art.148 A 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Cu privire la capetele de cerere referitoare la anularea actelor administrativ fiscale cu nr. 88573 din 08.01.2008 și 20471 din 03.03.2008, se constată că acestea nu sunt acte susceptibile de anulare, ci reprezintă simple adrese emise de pârâtă. Cererea reclamantului este admisibilă numai în ce privește restituirea actualizată a sumei.
Împotriva sentinței 25/CF/30 mai 2008 a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI N arătând că s-au încălcat prevederile constituționale în vigoare, pornind de la principiul constituțional stabilit de art. 1 al. 5 din Constituție. Se arată că actul următor care a reglementat obligația taxei speciale este Legea 571/2003, respectiv art. 214 (1) Cap. 2 - 1, text ce era în vigoare la data plății taxei și nu a fost declarat neconstituțional. Se mai arată că taxa auto s- aplicat tuturor autoturismelor produse în România, nefiind vorba de un regim fiscal discriminatoriu, neputându-se invoca nerespectarea prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunii Europene.
Se mai invocă faptul că a fost publicată OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ care înlocuit începând cu 01 iulie 2008, taxa de înmatriculare. De altfel, apreciază recurenta că este nelegal ca reclamantului - intimat să-i fie restituită întreaga taxă achitată, fapt ce ar genera o situație discriminatorie și injustă față de ceilalți cumpărători de autoturisme care vor fi obligați prin efectul legii la plata noii taxe de poluare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu această instanță apreciază că este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Taxa specială pentru autoturisme fost reglementată prin art. 2141- 2143Cod fiscal, începând cu data de 01 ianuarie 2007. Astfel, persoanele care au înmatriculat autoturisme după 01 ianuarie 2007 au fost obligate la plata taxei de primă înmatriculare.
Apărările invocate de recurentă nu sunt de natură a duce la reformarea sentinței recurate, instanța de fond apreciind și interpretând corect dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Este adevărat că dispozițiile art. 214 Cod fiscal în temeiul cărora a perceput taxa specială nu au fost declarate neconstituționale, însă prin hotărârea pronunțată instanța de fond nu încălcat nici un principiu constituțional ci a constatat incompatibilitatea dispozițiilor naționale cu cele comunitare.
Esențială pentru rezolvarea problemei de drept deduse judecății este acceptarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 148 al. 2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din 2 menționat.
Între principiile dreptului comunitar, obligatoriu pentru instanțele române această instanță reține supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 par. l din Tratat și conchide că prin introducerea taxei speciale pentru autoturisme legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului. Ca urmare a efectului direct al art. 90 par. 1 din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art. 2141- 2143Cod fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi aplicabile în cauză.
Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia ca taxa specială achitată de intimatul - reclamant a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea art. 90 pct. l al Tratatului.
Cât privește intrarea în vigoare a OUG50/2008 care prin art. 14 abrogă art. 2141- 2143Cod fiscal, instanța reține că art. 11 din acest act normativ care stabilește că se va restitui contribuabilului diferența rezultată între suma achitată în perioada 01.01.2007 - 30.01.2008 cu titlu de taxă judiciară pentru autoturisme, nu este aplicabil litigiilor în curs de soluționare. Astfel,încasarea taxei speciale s- făcut fără temei legal în perioada 01.01.2007 - 30.01.2008, o reglementare contrară dreptului comunitar neputând produce vreun efect juridic fără se aduce atingere chiar fundamentelor Comunității Europene. Pe de altă parte, cei ce și-au înmatriculat autoturismul până la 30 iunie 2008 au procedat astfel în temeiul reglementărilor în vigoare în această perioadă, fiind îndreptățite la restituirea integrală a unei taxe încasate cu încălcarea dreptului comunitar.
Apărarea fundamentală pe dispozițiile OUG 50/2008 este de natură a aduce atingere principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție. Noua ordonanță nu se poate aplica situațiilor juridice născute anterior, așa încât contribuabilii care și-au înmatriculat autoturismele în perioada anterioară datei de 01 iunie 2008 nu pot fi obligați să achite o altă taxă în temeiul noii reglementări.
Pentru cele ce preced, în baza art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - intimată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P N, împotriva sentinței civile nr. 25/CF/30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 663/2008, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea | JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
29sept./06 oct. 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan
