Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 539/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 539
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea PREȘEDINTE SECȚIE
- -- JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurent-pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE B, împotriva sentinței civile nr.152/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare când de asemenea părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei judiciare de timbru. Cauza se află la primul termen de judecată.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr-/30 noiembrie 2007 reclamanții - funcționari publici din cadrul Casei Județene de Pensii - membri ai Sindicatului B în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse (S), Ministerul Finanțelor Publice (P), Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale (S) și Casa Județeană de Pensii (P) B, au solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță pentru anii 2001 - 2002 și anul 2006, sume actualizate în raport de rata inflației.
În motivarea cererii reclamanții arată că sunt funcționari publici și deși drepturile acestora la prima de vacanță recunoscute prin art. 34 al. 2 (33 al. 2) din Legea 188/1999, acestea nu le-au fost plătite, fiind suspendate succesiv pentru perioada 2001 - 2006. Se arată că art. 38 din Codul Muncii, tranzacțiile privind drepturile salariaților sunt nule iar potrivit art. 53 (1) din Constituție restrângerea unor drepturi se poate dispune în situațiile expres prevăzute de lege, ceea ce nu este cazul în speță. Susține că prima de concediu li se cuvenea, deoarece nici executivul și nici legiuitorul nu puteau înlătura acest drept. Se arată că suspendarea acordării acestui drept poate fi analizată de instanță, deoarece actele normative care au dispus-o nu mai sunt în vigoare.
Susțin reclamanții că dreptul la prima de vacanță pentru perioada 2003 - 2005 a fost acordat ca urmare a hotărârilor instanțelor de judecată.
La data de 30 noiembrie 2007 au formulat cerere de intervenție în nume propriu intervenienții, Latina, Rata HG, (), ,.
În cererea de intervenție intervenții invocă aceleași argumente expuse în cererea de chemare în judecată.
Pârâta Casa Județeană de Pensii B prin întâmpinare arată că dispozițiile legale care acordau prima de concediu au fost suspendate succesiv prin OUG 33/2001, Legea 743/2001, Legea 631/2002 și Legea 380/2005. Fiind astfel suspendate prima de concediu nu a fost acordată și solicită respingerea acțiunii.
Pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale invocă prin întâmpinare excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece reclamanții sunt salariații Casei Județene de Pensii B și nu poate pretinde drepturi salariale de la altă instituție.
Pe fond arată că dispozițiile legale care consacrau dreptul la prima de concediu au fost suspendate excesiv și pe perioada suspendării acestea nu pot fi acordate.
Pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare invocă excepțiile prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2002 și lipsa calității sale procesuale pasive.
Susține că termenul de prescripție este de 3 ani, potrivit art. 3 al. l din Decretul 167/1958 coroborat cu art. 166 (1) din Codul Muncii, termen împlinit la data formulării acțiunii. De asemenea între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nici un raport juridic care să nască în sarcina sa a unei obligații de plată a drepturilor bănești decurgând dintr-un raport de muncă.
La termenul din 21 februarie 2008 Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a invocat excepția lipsei procedurii prealabile precum și lipsa competenței materiale a instanței.
Prin sentința 152/13 martie 2008 pronunțată în materia contenciosului administrativ s-au respins excepțiile lipsei procedurii prealabile, a necompetenței materiale, a prescripției extensive și cele privind calitatea procesuală pasivă a pârâtelor Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Ministerul Economiei și Finanțelor. S-a admis acțiunea și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților și intervenienților sumele reprezentând prima de vacanță pentru perioada 2001 - 2002 și 2006 în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant actualizată cu indicele de inflație din momentul plății.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții au parcurs procedura prealabilă și în lipsa unui răspuns s-au adresat instanței de judecată.
Reclamanții și intervenienții au calitate de funcționari publici în cadrul Casei Județene de Pensii și prin prezenta acțiune au solicitat acordarea primelor de vacanță pentru anii 2001-2002 și 2006 egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, actualizată cu rata inflației la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Instanța constatat că pentru anii arătați mai sus suspendarea primelor de vacanță a fost dispusă prin legile bugetului de stat 631/2002, 507/2003 și 511/2004.
Aceste acte normative sunt prin esența lor temporare și cu efect numai pentru anul în care a fost aprobat bugetul de stat.
Ca atare la încetarea valabilității acestei legi respectiv la 01 ianuarie a anului următor sau în condiții de excepție la votarea următoarei legi a bugetului de stat, obligațiile de plată a primelor de vacanță devine exigibilă. Cu alte cuvinte, plata primei de vacanță pentru anul 2001 devenit exigibilă la data de 01.01.2002, pentru anul 2002 devenit exigibilă la data de 01.01.2003, iar pentru anul 2006 devenit exigibilă la data de 01.01.2007.
Față de cele expuse mai sus, cererea reclamanților și a intervenienților apare întemeiată aceștia având o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva intimatei echivalentă cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2001, 2002 și 2006.
În baza principiului reparării integrale a prejudiciului aceștia au dreptul la plata sumelor arătate mai sus actualizate cu indicele de inflație de la data exigibilității plății și până la data plății efective.
Referitor la excepțiile invocate instanța a reținut următoarele:
Astfel, față de excepția prescripției dreptului la acțiune instanța constată că acțiunea reclamanților nu este prescrisă deoarece drepturile prevăzute de art. 34 din Legea 188/1999 fiind suspendate prin acte normative succesive, devin aplicabile dispozițiile art. 15 alin.1 din Decretul 167/1958 potrivit căruia după încetarea suspendării prescripția reia cursul, socotindu-se și timpul curs înainte de suspendare.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și a pârâtei Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale instanța a reținut că aceste instituții sunt superioare pârâtei Casa Județeană de Pensii B alocând sumele necesare funcționării și administrării acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Prin recurs Ministerul Economiei și Finanțelor care critică hotărârea sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, reiterând argumentele invocate prin întâmpinare. Susține recurenta că între ea și reclamanți nu există raporturi juridice de natură a crea obligația reclamantei de a plăti drepturi bănești, aceasta având doar obligația de întocmi proiectul de buget. pe fond solicită respingerea acțiunii.
Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale arată că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece reclamanții nu sunt salariații săi și nu i se poate pretinde să achite drepturile salariale, această obligație revenind doar pârâtei Casa Județeană de Pensii
Pe fond arată că dispozițiile care acordau prima de concediu au fost suspendate succesiv și pe perioada suspendării neputând fi acordate drepturile solicitate.
Curtea, verificând în condițiile art. 3041Cod procedură civilă sentința recurată în limita cererilor și motivelor de recurs formulate, constată ca fiind fondate recursurile pentru considerentele următoare.
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție intimații - reclamanți și intimații sunt sau au fost funcționari publici în cadrul Casei Județene de Pensii
Pârâta Casa Județeană de Pensii B este, potrivit art. 2 alin. 1 din Statutul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale aprobat prin HG258/2001, dispoziție menținută și prin Statutul aprobat prin 771/2003 și 13/2004, un serviciu public descentralizat cu personalitate juridică.
Potrivit art. 20 alin. 4 din Statut (19 alin. 4 din Statutul 2003 și 22 al. 3 din Statutul 2004) personalul casei județene de pensii este numit și revocat de directorul general (executiv) al acestui serviciu.
Așadar intimații au fost numiți în funcție prin actele emise de pârâta Casa Județeană de Pensii - B, prin director.
Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea 188/1999 funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică, iar potrivit art. 4 din același act normativ raporturile de serviciu se și se exercită pe baza actului administrativ de numire emis în condițiile legii.
Așadar, raporturile de serviciu ale reclamanților și intervenienților s-au născut în baza actului de numire emis de Casa Județeană de Pensii B - prin director. În cadrul acestor raporturi juridice reclamanții au dreptul să pretindă de la pârâta Casa Județeană de Pensii B acordarea drepturilor recunoscute acestora de lege, iar pârâta obligația corelativă acestor drepturi.
Cum între reclamanți și intimați, pe de o parte, și recurenta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nu exista raporturi de serviciu, aceasta din urmă nu are obligația de a plăti drepturile salariale pretinse, raportul de drept procesual legându-se cu persoană fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește recurenta Ministerul Economiei și Finanțelor, între această instituție și intimații - reclamanți și intervenienți nu există raporturi juridice, recurenta având doar atribuțiile prevăzute de art. 19 din Legea 500/2002, atribuții care se referă la responsabilitățile în procesul bugetar, de utilizare a creditelor bugetare fiind responsabili ordonatorii bugetari, în speță pârâta Casa Județeană de Pensii B, în calitate de ordonator terțiar de credite (art. 21 alin. 3 din Legea 500/2002, art. 23 alin. 2 din Statut).
În consecință, nici Ministerul Economiei și Finanțelor nu are obligație care să-și aibă izvorul în raporturile de serviciu ale intimaților și care să justifice obligarea la plata drepturilor bănești prevăzute de Legea 188/1999, aceasta neavând calitate procesuală pasivă în cauză.
Constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3041, 304 pct. 9 și 312 Cod procedură civilă, instanța va admite recursurile și va modifica în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii față de cele două recurente ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Față de reținerea ca întemeiat a primului motiv de recurs, celelalte motive nu se mai impun a fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile promovate de recurenții - pârâțiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORprinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Bși CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE B, împotriva sentinței civile nr. 152/13 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - intervenienți în nume propriu, HG, -,intimații - reclamanți, B, -, -, -, ., MI, I, I, IO, -, A, (), Iși intimații - pârâțiCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BșiMINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,05 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea | JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan |
Grefier, |
Red. /
Red.
Tehnored. 3 ex.
23/24 sept. 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan
