Contestație act administrativ fiscal. Decizia 560/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.4200/111//CA/2008
DECIZIA NR.560/CA/2009 -
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- -- judecător
- - -judecător
- -- JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamantul domiciliat în O,-, -C 70,.4, jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O cu sediul în O, str. -, nr.2, jud. B și intimata chemată în garanțieADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIUcu sediul în B, nr.294, sector 6 împotriva sentinței nr.435/CA din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - contestația act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul reclamant - lipsă, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.201/04.11.2009 emisă de Baroul BUCUREȘTI -Cabinet Individual, pentru intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O - consilier juridic, în baza delegației depuse la dosar, lipsă fiind intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- BH/03.11.2009 plus 0,30 lei timbre judiciare, atât intimata pârâtă cât și intimata chemată în garanție au depus la dosar întâmpinări în cauză, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Instanța comunică câte un exemplar din întâmpinările depuse la dosar cu reprezentantul recurentului.
Reprezentantul recurentului depune la dosar copia minutei întâlnirii dintre membrii Comisiei " practicii judiciare" din 1 iulie 2009. Învederează că nu mai are alte cereri, solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxele de timbru la ambele instanțe. În esență învederează instanței că, taxa de poluare este discriminatorie și ilegală prin prisma prevederilor art.90 din Tratatul Comunității Europene, iar în ceea ce privește denumirea acesteia, respectiv taxă de poluare, învederează că este doar o schimbare de denumire, în fapt rămânând aceeași taxă de primă înmatriculare.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că, nu sunt încălcate în cauză prevederile art.90 din Tratatul Comunității Europene și totodată că, obiectul taxei de poluare este protejarea mediului, atât prin modul de utilizare cât și prin modul de impunere, ținându-se cont că elementele care stau la baza acestuia, sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon. Mai arată și că instanțele de judecată s-au pronunțat în sensul respingerii acțiunilor având ca obiect restituirea taxei de poluare, în acest sens invocând sentința nr.437/2009 a Tribunalului Cluj și decizia irevocabilă a Curții de Apel Cluj din 2 iunie 2009. În consecință, apreciază că se impune respingerea recursului.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.435/CA din 2 iunie 2009, Tribunalul Bihora respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în O,-, -.70,.4, jud.B,în contradictoriu cu pârâta B - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, str. - nr.2, jud.B, și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, nr.294, corp A, sector 6, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca BMW, fabricat în anul 2002. Pentru a-l înmatricula în România, pârâta Administrația Finanțelor Publice Oac ondiționat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzută de OUG 50/2008, stabilind prin decizia nr.88990/08.07.2008, în sarcina reclamantului, o taxă de poluare în cuantum de 3.486 lei, care a fost achitată prin chitanța seria - nr.-/ 09.07.2008.
Împotriva deciziei nr.88990/08.07.2008, reclamantul a formulat plângere prealabilă, care i-a fost respinsă ca nefondată prin adresa cu nr. -/ 12.08.2008, aflată la fila 6 dosar.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Conform art.4 din OUG 50/2008, "obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România".
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate disp. art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. Astfel, potrivit disp. OUG 50/2008, România, stat membru al Comunității Europene, nu supune direct sau indirect produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. Ori, taxa de poluare instituită de disp. OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzute de disp. OUG 50/2008, ca fiind unul de poluare, rezultă din dispozițiile art.1 al.2, care enumără categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează să fie finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită, prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare, cum era cea prevăzută de disp.art.214/1 fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul a apreciat că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a refuzat reclamantului restituirea taxei de poluare reglementată de disp. OUG 50/2008, dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a respins-
Ca o consecință a respingerii acțiunii introductive, pentru considerentele arătate mai sus, instanța a respins și cererea de chemare în garanție a chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, formulată de pârâta O, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal, a declarat recurs solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că, a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autovehicul second-hand marca BMW, an de fabricație 2002, cu cartea de identitate seria G nr.- și pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008.
Reclamantul arată că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la disp.art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că "nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare" coroborat cu prevederile Legii nr.157/2005 și ale art.148 al.2 din Constituție.
Totodată, reclamantul mai arată că taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale la import.
De asemenea, reclamantul mai arată că potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 CE trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Mai arată și că, reclamantul s-a adresat pârâtei de rând II, în temeiul art.7 din legea nr.554/2004, privind procedura prealabilă și în temeiul OUG nr.92/2003, însă contestația sa a fost respinsă ca nefondată.
Ca urmare a numeroaselor acțiuni judiciare și a unei practici judecătorești constante, autorității române au recunoscut nelegalitatea taxei de primă înmatriculare stabilită inițial prin codul fiscal - art.214 (1-3), au abrogat respectivele articole prin OUG nr-50/2008, însă această taxă rămâne în fapt aceeași, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxa specială de primă înmatriculare în taxa de mediu.
În drept, a invocat disp. Legii nr.554/2004, ale OUG 50/2008, Constituția României și Tratatul Comunității Europene.
Prin întâmpinare, intimata Administrația Fondului Pentru Mediu Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008, act normativ acceptat de Comisia Europeană, corespunde pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Ori, câtă vreme chiar Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 corespunde normelor comunitare, chemata în garanție apreciază că nu pot fi reținute susținerile reclamantului, potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Totodată, mai arată că art.90 din CE este încălcat doar atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc la un impozit mai mare aplicat produsului de import, situație diferită de taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008.
Se mai arată și că, practic, nici Curtea Europeană de Justiție a, nici Comisia Europeană nu au considerat vreodată că taxa de poluare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul și criteriile la care se raportează nivelul taxării. Apreciază că, reclamantul trebuia să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.
În drept, a invocat dispozițiile art.115 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, taxa de poluare a fost stabilită în conformitate cu OUG 50/2008, care, în art.4, instituie obligația de plată a acestei taxe cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sa (inclusiv autoturismelor noi din producția națională a României) sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Pârâta mai arată că, prin instituirea taxei de poluare, nu sunt încălcate dispozițiile art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului.
Mai mult, instituirea taxei de poluare a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate susține că ar contraveni legislației comunitare.
Examinând sentința atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurentul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementată de art.148 alin.2 și4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederileart.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În speță, OUG nr.50/21.04.2008stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituireataxei de poluarepentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Într-adevăr, determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective(tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4.
Este însă nefondată aprecierea instanței de fond în sensul că taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr.50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea cestora în România, înțeleg să utilizeze pe teritoriul României contribuind astfel la protejarea poluării mediului.
Această taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputaexclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este otaxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Potrivit normelor comunitare:
-art.25 E "între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal".
-art.28 E "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent".
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei de poluare,indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Sunt astfel nefondate susținerile intimatei Administrația Fondului Pentru Mediu B din întâmpinare, în sensul că taxa de poluare este neutră din punct de vedere fiscal și că este necesar pentru aplicabilitatea art.90 Tratatul E să se ia în considerarea nu numai valoare impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză.
Nu se impune ca reclamantul să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică Statul Român sunt superioare celor din statul din care reclamantul a achiziționat autoturismul,deoarece după cum s-a menționat mai sus,taxa de poluare se aplică discriminatoriu, exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea lor în țară.
Textul art.90 din Tratatul E se referă laprodusele provenind din alte state membreși supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România(second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
De asemenea, se reține și că prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeană a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto ( de primă înmatriculare), în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, iar afirmația intimatei Administrația Fondului pentru Mediu B cum că s-a recunoscut de către Comunitatea Europeană că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, este neîntemeiată.
Comisia Europeană (E) a solicitat în iunie 2009, României, informații în legătură cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislație românească (OUG nr.50/2008) are efecte protecționiste asupra industriei auto naționale.
Această solicitare a fost transmisă sub forma unei "scrisori de somare", prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul
În consecință, în baza considerentelor expuse, apreciind soluția instanței de fond ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de recurs, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.90 din Tratatul Comunității Europene, apreciază recursul declarat de recurentul împotriva sentinței nr.435/CA din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, ca fiind fondat și pe cale de consecință, sentința va fi modificată în totalitate, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O, dispunând anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr.88990 din 8 iulie 2008, emisă de pârâtă cu obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3486 lei.
De asemenea, va fi admisă, în temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție a Ministerului Fondului pentru Mediu B, formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O și obligată chemata în garanție, să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O suma de 3486 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O la plata sumei de 45,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurentului, în fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondatrecursul declarat de recurentul împotriva sentinței nr.435/CA din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Dispune anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr.88900 din 8 iulie 2008, emisă de pârâtă și în consecință, obligă pârâta la restituirea sumei de 3486 lei, achitată cu chitanța seria - nr.- din 29 aprilie 2008, reprezentând taxa de poluare.
Admite cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI FONDULUI PENTRU MEDIU formulată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNCIPIULUI
Obligă chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O suma de 3486 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare.
Obligă intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O la plata sumei de 45,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurentului, în fond și în recurs.
REVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.
- în concept, 13.11.2009
Jud. fond
Tehnoredact. -
5 ex./ 24.11.2009
3 com./
1. domiciliat în O,-, -C 70,.4, jud.
2. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI cu sediul în O, str. -, nr.2, jud.
3. ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, nr.294, sector 6
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
