Contestație act administrativ fiscal. Decizia 599/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 599/2009
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, împotriva sentinței nr. 34 CF din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut în pronunțare.
A:
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 34/CF/26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta C în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N, a fost anulată decizia nr. 58899/29.05.2008 emisă de pârâtă, a fost respinsă cererea de anulare a actului cu nr. 58639/26.05.2008 emisă de pârâtă, fiind obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 3616 lei, reprezentând taxa specială de primă înmatriculare, precum și dobânda fiscală prevăzută de art. 124 din nr.OG 92/2003, precum și suma de 39 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a cumpărat un autoturism second-hand provenit din Germania marca Audi A6 pentru a cărui primă înmatriculare în România a plătit la 21.05.2008 taxa prevăzută de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003. Considerând nelegală impunerea fiscală, reclamanta a cerut restituirea sumei. Prin adresa cu nr. 58639/26.05.2008, pârâta i-a răspuns că nu există act normativ care să reglementeze restituirea solicitată, iar prin Decizia cu nr. 58899 din 29.05.2008, pârâta a respins contestația reclamantei împotriva răspunsului primit.
Pe fondul cauzei, acțiunea reclamantei a fost apreciată ca fiind întemeiată în parte.
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142li 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin OUG nr.110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită " taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.2142alin 2 se plătește " cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român(în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Aceeași natură a unei taxe cu efect echivalent o are și taxa de poluare reglementată de G nr.50/2008. În acest sens, deși scopul declarat de legiuitor este cel al protecției mediului, nu rezultă pentru ce motiv un autoturism înmatriculat deja în România este mai puțin poluant decât un autoturism aflat la prima înmatriculare.
Astfel art.4 lit. a din G nr.50/2008, impune obligativitatea taxei cu ocazia primei înmatriculări în România. Nu intră sub incidența taxei autoturismele înmatriculate deja. Faptul că un autovehicul este înmatriculat în alt stat al Uniunii Europene, nu echivalează cu aceea că autovehiculul are emisii poluante mai grave decât emisiile poluante ale unui autovehicul înmatriculat în România, iar taxa astfel instituită are drept efect indirect crearea unei situații privilegiate cumpărătorilor de autoturisme second-hand înmatriculate în România, față de cumpărătorii de autoturisme second-hand înmatriculate în alte state ale Uniunii Europene, motiv pentru care se constată că și această reglementare încalcă prevederile art.90 part.1 din
- reținut, de asemenea, de instanță, că aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 unei impuneri fiscale făcute anterior intrării acesteia în vigoare încalcă principiul neretroactivității legii prevăzut de art. 15 (2) din Constituția României.
În ce privește cererea de anulare a actelor cu numerele 58639/26.05.2008 și 58899/29.05.2008, se constată că numai unul dintre cele două acte constituie act administrativ-fiscal, în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 și numai acesta este susceptibil de anulare.
Ceea ce este admisibil din cuprinsul cererii de chemare în judecată este cererea de anulare a deciziei și de restituire a sumei.
În ceea ce privește dobânda fiscală pretinsă de reclamantă și contestată de pârâtă, instanța a reținut:
Creanța pretinsă de reclamantă este într-adevăr de natură fiscală și urmează regimul fiscal. Termenul de la care va începe să curgă aplicarea acestei dobânzi nu este cel pretins de reclamantă ca fiind de la data plății taxei, ci va începe să curgă după momentul cererii de plată a sumei prevăzute în hotărâre și după rămânerea irevocabilă a hotărârii. Se rețin următoarele considerente ale instanței: Deși este o creanță fiscală, neplata taxei de primă înmatriculare de către reclamantă nu ar fi avut drept efect aplicarea față de reclamantă a penalităților de întârziere, ci efectul imposibilității înmatriculării autovehiculului. Creanța fiscală este atipică și impunerea nu este din culpa organului fiscal, ci este urmarea neconformității dreptului intern cu dreptul comunitar.
Temeiul restituirii sumei îl va constitui art. 117 lit. f din nr.OG 92/2003, iar scadența va fi ulterioară rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, motive pentru care instanța va obliga organul fiscal la plata dobânzii fiscale care va începe să curgă ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii și nu cu începere de la data plății taxei, așa cum a pretins reclamanta.
Totodată, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N, scutit de plata taxei de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului PNa arătat că potrivit dispozițiilor art. 1 al. 5 din Constituția României și ale art. 214 al. 1 Cod fiscal taxa specială este datorată, reglementarea acesteia nefiind declarată neconstituțională sau discriminatorie. Pe de altă parte, această reglementare nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, taxa auto aplicându-se tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România.
De asemenea, prin OUG50/2008, care înlocuiește începând cu data de 01 iulie 2008 taxa specială prevăzută de art. 214 Cod fiscal, se reglementează procedura de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 01 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea OUG50/2008.
Intimata C, legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a formulat cereri în cauză.
Examinând recursul promovat, pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reglementarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost realizată prin introducerea articolelor 2141- 2143în Codul fiscal, în baza Legii 343/2006, începând cu data de 01.01.2007. Astfel, cu ocazia primei înmatriculări în România se plătește taxa specială potrivit regulilor prevăzute de art. 2141, cu situațiile de excepție indicate de art. 2143Cod fiscal.
În baza acestor dispoziții, astfel cum au fost modificate de OUG110/2006, reclamanta a plătit la data de 21 mai 2008 suma de 3616 lei, reprezentând taxa specială, pentru autoturismul achiziționat din Germania.
Deși a solicitat restituirea taxei plătite, odată cu anularea ordinului de plată către trezorerie, N, prin decizia nr. 58899/29.05.2008 refuzat restituirea, susținând caracterul legal al obligației de plată a taxei și inexistența căii de atac a contestației în cadrul procedurii de plată a acesteia.
Cu privire la fondul cauzei, instanța apreciază că reglementarea obligației de plată a taxei speciale prin dispozițiile arătate, în vigoare până la data de 01 iulie 2008, este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, stabilind pentru autoturismele second-hand provenite din state membre ale Uniunii Europene un regim juridic fiscal distinct față de cel aplicabil produselor naționale similare în situația înmatriculării în România.
Astfel, pentru autoturismele provenite dintr-un alt stat membru este datorată la reînmatriculare în România taxa specială arătată, spre deosebire de autovehiculele naționale care nu sunt supuse acestui regim.
Efectul direct al incidenței dispozițiilor Codului fiscal este încălcarea principiului libertății circulației mărfurilor, prin dezavantajarea, directă sau indirectă, autovehiculelor din celelalte state membre în competiția cu produsele naționale similare. Pe de altă parte, relevanță din perspectiva respectării principiului libertății circulației mărfurilor prezintă și cuantumul ridicat al taxei speciale care reprezintă un alt impediment al libertății de circulație a mărfurilor, având în vedere de faptul că în situația neplății acesteia, nu este posibilă operațiunea tehnică de înmatriculare a autovehiculelor în România cu consecința reglementării unei forme de protecție a produselor naționale.
Constatând incompatibilitatea dispozițiilor naționale cu cele comunitare în această materie, având în vedere dispozițiile art. 148 al. 2, 4 din Constituția României, ale art. 2 din Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța, în aplicarea dispozițiilor art. 90 din Tratat, apreciază ca întemeiată cererea de restituire formulată de reclamantă.
Motivul de recurs privitor la intrarea în vigoare a OUG50/2008 la 01 iulie 2008 invocat de către pârâtă nu este fondat, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG50/2008 în prezenta cauză reprezintă încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, prin aplicarea prevederilor OUG50/2008 unei situații născute anterior.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P N, cu sediul în P N,- bis. județul N, împotriva sentinței nr. 34 CF din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C, cu domiciliul în P N,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
26 iunie 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
