Contestație la executare. Decizia 520/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 520/R-
Ședința publică din 16 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul formulat de recurenta - pârâtă PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în Pitești,-, împotriva sentinței civile nr.38/CF/07.02.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat - reclamant A, prin reprezentant CIMENT CÂMPULUNG, cu sediul în M, județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru intimata - reclamantă, în baza delegației de la dosar, recurentul fiind lipsă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă, prin biroul registratură, întâmpinare din partea intimatului reclamant.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei - reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. De asemenea, arată că în cauză depozitul de agregate și rampa de descărcare nu sunt clădiri în sensul definit de art. 249 alin.5 din Codul fiscal și nu pot fi supuse impozitări. Precizează că în cauză au formulat contestație la Primărie la Direcția Economică care a fost admisă în parte și la Tribunalul Argeș. Totodată, arată că referitor la aceste clădiri există autorizație de construcție pe care o depune la dosarul cauzei și precizează că această autorizație a fost depusă la Primărie cât și Inspecției Teritoriale pentru Construcții.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin contestația înregistrată la data de 30.10.2007, contestatoarea (Romania) SA Bac hemat în judecată pe intimatul Primarul Municipiului Pitești solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Dispoziției nr.4930/3.10.2007 emisă de acesta, prin care i-a fost respinsă plângerea pentru suma de 54.444 lei impozit pe clădiri.
În motivarea contestației, s-a arătat că, în data de 20.08.2007, i s-a comunicat titlul executoriu și somația din care rezultă că societatea are obligații bugetare restante în cuantum de 48.266 lei și majorări întârziere de 6.791 lei. În aceeași dată, prin Somația nr.-/20.08.2007 a fost atenționată că, în caz de neplată, se va trece la executarea silită.
Or, aceste sume nu sunt datorate, deoarece valoarea impozitată a clădirilor sale, după reevaluare, a fost justă și corect evidențiată și nu a existat o declarație fiscală ori o decizie de impunere privind o asemenea obligație bugetară.
Mai mult, titlul executoriu, conform art.137 OG nr.92/2003, constituie actul în temeiul căruia se efectuează urmărirea silită a creanțelor fiscale și este emis de organele de executare, ceea ce duce la concluzia că, în cazul său, organele de executare nu aveau competența să stabilească o obligație bugetară.
În final, s-a menționat că nu i-a fost comunicată decizia de impunere conform reglementărilor legale în vigoare.
Tribunalul Argeș - complet specializat în contencios administrativ și fiscal - prin sentința civilă nr.38/C/7.02.2008 a admis contestația și a dispus anularea dispoziției nr.4930/3.10.2007, emisă de intimat, titlul executor nr.99843/6-08.2007 și somația de plată din 14.08.2007, exonerând petenta de plata sumei de 54.444 lei, precum și refacerea controlului.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că reclamanta, în anul 2007, a depus declarația fiscală pentru stabilirea impozitului pe clădiri, înregistrată la Primăria Pitești sub nr. F/4602/30.01.2007 în care a declarat, în coloana 5,că ultima reevaluare a clădirilor a fost la 31.12.2006, iar valoarea din evidența contabilă a acestora este de 2.801.933,62 lei, pentru care a calculat impozit pe clădiri de 16.217,70 lei, prin aplicarea cotei de 1,2 % la suma de 1.351.474,70 lei, iar pentru diferența de 1.450.458,92 lei nu datorează impozit, aplicând cota de 0%.
La cererea organului fiscal nr.F/6402/28.03.2007, de a depune raportul de reevaluare, a depus declarația rectificativă din 29.03.2007, înregistrată sub nr. F/17.719/29.03.2007( 72-73), cu anexă prin care a declarat o valoare de inventar de 2.801.933,62 lei, valorile impozabile și impozitul datorat.
A fost emisă decizia de impunere nr. F/17.719/24.04.2007 ( 71), act prin care s-a stabilit că este datorat impozitul pe clădiri în sumă de 112.752 lei, cu plata în două tranșe egale de 56.376 lei fiecare, la data de 31.03. și 30.09.2007.
Impozitul a fost calculat la valoarea de inventar de 1.879.193,97 lei potrivit HCL nr. 464/2006.
Nu există dovezi cu privire la data comunicării acestei decizii, astfel că instanța va considera că reclamanta a luat cunoștință de cuantumul impozitului datorat odată cu emiterea titlului executoriu nr.99.843 /06.08.2007 și a somației de plată cu același număr( 21-22).
Pârâtul, pentru neachitarea la termenul din 31.03.2007 a impozitului pe clădiri datorat, a emis titlul executoriu nr. 99843/06.08.2007 și somația de plată nr. 99843 /06.08.20007 (21-22) pentru suma de 55.057 lei, din care 613 lei majorări pentru plata cu întârziere a impozitului pe mijloacele de transport, 48.266 lei impozit pe clădiri neachitat la 31.03.2007, restant la 06.08.2007 și 6178 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe clădiri, calculate pe perioada 31.03.- 06.09.2007.
Reclamanta, împotriva acestor acte, a formulat contestația nr.3117/23.08.2007, înregistrată la pârât sub nr. 44528/28.08.2007( 16-18).
Pârâtul cu adresa nr. F/44.528/04.09.2007 ( 19) a invitat reclamanta pentru a susține contestația.
Reclamanta a depus considerente la contestația, înregistrate la pârât sub nr. 48161 /18.09.2007 ( 20).
Pîrîtul prin decizia nr. 4930/03.10.2007( 29-34) a admis în parte contestația pentru suma de 613 lei și a menținut obligația de plată pentru suma de 54.444 lei impozit pe clădiri și majorări.
La baza emiterii acestei decizii a stat referatul nr. F/48.499/20.09.2007 întocmit de Direcția Economică din cadrul Primăriei Pitești ( 64-68).
Din concluziile acestui referat ( 66-67),rezultă că organul fiscal, urmare a verificării declarației rectificative, în raport de dispozițiile codului fiscal, HG nr.44/2004, OG nr. 92/2007 și HCL nr. 464/2006, pentru clădirile proprietatea reclamantei, Situate în- Pitești, a stabilit pentru anul 2007 un impozit pe clădiri de 112.752 lei calculat prin aplicarea cotei de 5% la care se aplică cota de majorare de 20% stabilită prin HCL nr. 464/2006, la valoarea de inventar a clădirilor de 1.879.193,97 lei, având în vedere prevederile art. 253 alin.6 din codul fiscal, modificat.
Pentru clădirile cu o valoare de inventar în sumă de 988.289,91 lei organul fiscal nu a stabilit impozit pentru anul 2007, având în vedere prevederile art. 250 alin. 2 din Codul fiscal, modificat.
Prin clădire, potrivit art. 249 alin.5 din Legea nr. 571/2003, astfel cum a fost modificat prin Legea 343/2006, se înțelege " construcția situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea sau de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea reprezintă spațiul din interiorul unei clădiri".
La art. 250 din Codul fiscal sunt reglementate scutirile privitoare la plata impozitului pe clădiri, fiind enumerate expres clădirile pentru care acestea nu este datorat.
La art. 256 din Codul fiscal este reglementat impozitul pe teren.
Instanța, verificând susținerile părților cu privire la cădirile pentru care este datorat impozitul și valoarea impozabilă, constată și reține următoarele:
Reclamanta cu declarația rectificativă ( 13-15), a declarat că are în evidența contabilă 25 de clădiri cu o valoare de inventar de 2.802.211,57 lei.
Din cele 24 de construcții, astfel cum sunt descrise la fila 15, declarat că datorează impozit pe clădiri pentru imobilele înscrise la pozițiile 1-10, cu o valoare contabilă de 1.351.474,70 lei, pentru care datorează un impozit de 16.217,70 lei.
Pentru restul construcțiilor, pozițiile 11-24, cu o valoare de 1.450.458,92 lei a declarat că nu datorează impozitul pe clădiri.
Reclamanta, la data de 31.12.2006, a întocmit raportul de reevaluare a mijloacelor fixe ( 23-25) pentru 25 obiective.
Potrivit acestui raport valoarea contabilă la 31.12.2006 a clădirilor și construcțiilor speciale din Pitești,-, a fost de 2.802.211,57 lei care, în urma reevaluării, s-a diminuat la suma de 2.434.344,39 lei.
Reclamanta, prin declarația rectificativă nr. 17719/29.03.2007 a declarat o valoare contabilă de 2.801.933, 62 lei, nu 2.802.211,57 lei valoare dinaintea reevaluării sau 2.434.344,39 lei valoare rezultată după reevaluare, precizând că impozitul este datorat pentru construcții în sumă de 1.351.474,70 lei și nu este datorat pentru construcții în sumă de 1.450.458,92 lei ( 72-73).
Organul fiscal prin decizia de impunere nr. F /17.719/24.04.2007(71) a stabilit impozitul pe clădiri prin luarea în calcul a unei valori de 1.879.193,97 lei și a acordat drept de scutire pentru construcție în sumă de 988.289,91 lei.
Organul fiscal nu a precizat clădirile pentru care nu a acordat dreptul de scutire de plata impozitului valoarea acestora și motivul pentru care nu s-a acordat scutirea, făcând o simplă trimitere la textul de lege care o reglementează.
Ca atare, instanța nu poate verifica temeinica și legalitatea neacordării dreptului de scutire la plata impozitului pe clădiri și dacă suma de 54.444 lei este datorată sau nu de către reclamantă.
Se impune ca organul fiscal să facă o nouă analiză a situației de fapt și de drept invocate, să stabilească concret clădirile pentru care este datorat impozitul pe clădiri și care sunt clădirile exceptate de la plata acestuia, valoarea clădirilor pentru care se datorează sau nu se datorează impozitul pe clădiri, să facă încadrarea în drept a ambelor ipoteze și să stabilească care este impozitul real datorat de reclamantă.
Împotriva aceste hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către Primarul Municipiului Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe următoarele considerente:
- în mod greșit, instanța de fond a interpretat atât probatoriul administrat în cauză cât și rubricile ce dovedeau modalitatea de stabilire a impozitului pe clădirile contestatoarei;
- instanța de fond, nu a avut în vedere nici anexa la declarația fiscală, completată de însăși contestatoare, înregistrată sub nr. F/17710/29.03.2007, poz.3, unde menționează valoarea de impunere pentru centrala termică și camera compresoare;
- nu s-a observat că n-au fost prezentate autorizații de construire pentru anumite lucrări, după cum nici documente justificative a valorii rezultate în urma reevaluării, conform art.253 alin.5 din Legea 571/2003.
- nici motivarea hotărârii, nu corespunde probatoriului administrat în cauză, sens în care aceasta trebuia să se ocupe de calculul sumelor datorate de intimata - contestatoare, natura acestora ori cauzele de nelegalitate a modalității de impunere.
Prin urmare, s-a solicitat, admiterea recursului, modificarea hotărârii și menținerea dispoziției ca temeinică și legală.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, încadrate de curte pe temeiul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, dar și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, se reține că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, din conținutul probatorului administrat, necontestat de părți, rezultă că, pentru anul 2007, intimata contestatoare a depus declarația fiscală pentru stabilirea impozitului pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice, înregistrate la recurenta - intimată sub nr.F/6402/30.01.2007, care la coloana 5 menționează ca dată a ultimei reevaluări a clădirii 31.12.2006.
Întrucât s-au constatat elemente lipsă în conținutul acesteia, ce făceau imposibilă stabilirea creanței bugetare, s-a solicitat agentului economic, prezentarea unui raport de reevaluare și balanța de verificare a lunii în care s-a înregistrat în contabilitate reevaluarea clădirii.
Ulterior, la data de 29.03.2007, aceasta a depus la Primărie declarația fiscală rectificativă, sub nr.F/17719/29.03.2007, din care rezultă că mijloacele fixe rămân la valoarea existentă în contabilitate.
Urmare a acestei declarații rectificative, organul fiscal a emis Decizia de impunere nr.F/17719/24.04.2007, trimisă acesteia prin poștă, conform reglementărilor legale fiscale în vigoare (respectiv art.44 lit.c) OG nr.92/2003, împotriva căreia nu s-a formulat cale de atac.
De asemenea, se reține că despre obligațiile fiscale scadente la 31.03.2007 și neachitate, contestatoarea a luat cunoștință în data de 8.06.2007, prin reprezentantul său, care a ridicat adresa nr. F /29482, fără a face vreo obiecție.
Întrucât sumele nu au fost achitate, s-a emis Titlul executoriu nr.99893/6.08.2007 și Somația nr.99843/14.08.2007, comunicate contestatoarei (69-70).
Împotriva acestor înscrisuri contestatoarea a înțeles să formuleze contestație la organul fiscal, și nu a deciziei de impunere (71), conform recunoașterii reprezentantului său.
Or, potrivit definiției date de OG nr. 92/2003 - se reglementează materia fiscală, titlul de creanță împotriva cărora se poate formula contestație, pe acest temei legal, este decizia de impunere, textul art.205, stipulând, clar că, baza de impunere și impozitare, taxa sau contribuția stabilite prin decizii de impunere se contestă numai împreună, precum și că bazele de impunere constatate separat, printr-o decizie referitoare la baza de impozitare, cazul în speță, pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.
În speță, titlul de creanță, respectiv decizia de impunere nr.F/17719/24.04.2007, nefiind contestată, ea își produce consecințe juridice, materializate prin actele de executare întocmite, legal, de către recurenta - intimată, astfel că, în mod greșit, instanța de fond dispus anularea unor acte de executare silită, în procedura administrativ - fiscală, deși, actul administrativ fiscal ce a stat la baza acestora nu a fost anulat.
Faptul că organul fiscal a exonerat de la plată o parte din obligațiile fiscale stabilite în sarcina contestatoarei, nu poate conduce la analiza situației de fapt schimbând natura acesteia, decât prin înfrângerea dispozițiilor legale aplicabile materiei fiscale, cu referire la modalitățile de contestare a obligațiilor bugetului.
Având în vedere dezlegarea dată pricinii, celelalte critici ale prezentei căi de atac nu se mai impune a fi analizate.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă coroborat cu dispozițiile OG nr.92/2003, urmează să admită recursul, să modifice în tot sentința și pe fond să respingă contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în Pitești,-, împotriva sentinței civile nr.38/CF/07.02.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat - reclamant A, prin reprezentant CIMENT CÂMPULUNG, cu sediul în M, județ
Modifică sentința de mai sus, iar pe fond respinge contestația.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
26.05.2008
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Ioana Bătrînu
