Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1023/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 1023
Ședința publică de la 06 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Vasilică
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-reclamant SINDICATUL C M al angajaților din administrație publică locală N, împotriva sentinței civile nr. 159/CA din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat în termen, scutit de plata taxelor de timbru. De asemenea, constată că nu s-a solicitat judecata în lipsă de către recurent.
La dosarul cauzei s-a formulat întâmpinare de intimata Comuna, în 29 octombrie 2009, care nu aduce elemente noi cauzei. Prin întâmpinare s-a solicitat și judecata în lipsă, situație față de care, instanța, după verificarea actelor și lucrărilor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub numărul - Sindicatul " C M" al din Administrația Publică Locală N, în numele și pentru reclamanții:, și a chemat în judecată pârâții Primarul comunei și Comuna solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata următoarele drepturi bănești pentru perioadele mai jos arătate, sume ce se solicită a fi actualizate în raport de rata inflației calculată de la data nașterii dreptului și până la data plății efective:
- sporul de stabilitate și fidelitate, în procent de 20% din salariul de bază brut al funcționarilor publici, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective invocând în drept art.3 lit. f din Legea nr.188/1999, art.31 alin.2 din aceeași lege, art.41, art.48 și pct. D anexa 3 din OG nr.6/2007 aprobată prin Legea nr.232/2007 și modificată prin OG nr.9/2008;
- sporul de confidențialitate, în procent de 15% din salariul de bază brut al funcționarilor publici, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, invocând art.46 din Legea nr.188/1999, art.7 alin.(2) lit. c și d și alin 3 din Legea nr.-, art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999, art.41, art.46 din Legea nr.232/2007 modificată prin OG nr.9/2008, art.39 alin.2 lit.f din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, precum și art.7 alin.2 lit. c și d și alin.3 din Legea nr.477/2004;
- sporul de suprasolicitare neuropsihică și de stres de 10% din salariul de bază brut al funcționarilor publici, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, invocând art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999, art.41, art.48 și punctul D anexa 3 din OG nr.6/2007, aprobată prin Legea nr.232/2007 și modificată prin OG nr.9/2008 precum și art.8 lit.h din HG nr.281/1993;
- sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, începând cu luna octombrie 2005 și a tichetelor cadou, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.193/2006, 26.05.2006, până la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, invocând art.1 din Legea nr.142/1998, art.5 din HG nr.5/1999 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr.142/1998, art.1 din Legea nr.193/2006, art.41 alin.2 din Constituția României și art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale;
- indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, invocând art.13 din Legea nr.138/1999 și Ordinul nr.496/28.07.2003 al Ministerului Administrației și Internelor. Conform susținerii reclamanților de indemnizația de dispozitiv beneficiază și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, motivat de necesitatea egalității de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că au calitatea de funcționari publici și că nu au beneficiat de drepturile pe care le pretind deși au fost solicitate autorității pârâte.
Prin sentința 159/02.04.2009 s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Stabilitatea și fidelitatea constituie principii ce stau la baza exercitării funcției publice, însă legiuitorul nu prevede nici un drept pecuniar corelativ respectării acestor obligații de către funcționarii publici, iar în lipsa un ei prevederi legale care să confere reclamanților dreptul la acordarea acestui spor, capătul de cerere astfel formulat apare ca neîntemeiat. De asemenea confidențialitatea este o obligație impusă funcționarilor publici, iar nerespectarea acestei obligații poate angaja răspunderea civilă administrativă sau penală și nici în acest caz legea nu prevede vreo bonificație materială sau spor la salariu pentru respectarea obligației legale. În ceea ce privește sporul de suprasolicitare neuropsihică și de stres acesta se acordă în cazurile expres și limitativ prevăzute de actele administrativ-normative în vigoare, iar pentru funcționarii publici din administrația publică locală nu există act administrativ normativ care să le confere dreptul la acest spor.
Referitor la dreptul la tichete de masă și tichete cadou instanța a reținut că acestea au un caracter facultativ iar în lipsa unei prevederi legale care să oblige autoritatea publică locală la plata acestor drepturi către funcționarii publici, și acest capăt de cerere să fie neîntemeiat.
Cu privire la indemnizația de dispozitiv instanța de fond reține că este un drept cuvenit potrivit Legii nr.138/1999 personalului din unitățile aparținând Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției. Deși în prezent funcționarii publici reclamanți aparțin ca și polițiști aceluiași minister respectiv Ministerului Internelor și Reformei Administrative, dreptul la indemnizația de dispozitiv nu se extinde asupra tuturor funcționarilor publici din cadrul ministerului, ci se limitează la cei cărora li s-a adresat inițial prin Ordinul nr.275/2002 și celor cărora au fost avuți în vedere la emiterea ordinului. Lipsa unei prevederi care să extindă acordarea acestui drept în favoarea altor beneficiari decât cei care au fost avuți în vedere inițial și cărora li s-a adresat acest ordin face ca și acest capăt de cerere să fie neîntemeiat. S-a avut de asemenea în vedere că deși în prezent fac parte din același minister, funcționarii publici nu au statute socio-profesionale identice, statutul socioprofesional și obligațiile acestora fiind diferit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reprezentantul reclamanților, Sindicatul, cel M" pentru reclamanți susținând că soluționarea acțiunii s-a făcut cu aplicarea greșită a legii prin cererea de chemare în judecată indicând temeiul legal al drepturilor solicitate. În ceea ce privește indemnizația de dispozitiv aceasta se cuvine recurenților, deoarece Ordinul 275/2002 a fost modificat prin ordinul 496/2003 și extins și la personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Arată că alți funcționari publici beneficiază de sporul de dispozitiv iar Ordinul 406/2003 nu distinge cu privire la categorii de personal civil. Susține, de asemenea, că instituția au surse proprii de finanțare.
Curtea,verificând sentința recurată sub aspectul motivelor invocate, constată nefondat recursul pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Reclamanții față de care s-a pronunțat hotărârea recurată sunt funcționari publici a căror salarizare, până la intrarea în vigoare a legii unice de salarizare, se realizează în baza unor legi speciale.
Pentru anul 2005 salarizarea funcționarilor publici s-a realizat prin OUG 92/2004 modificată și aprobată prin Legea 76/2005, pentru anul 2006 prin OG 2/2006 aprobată prin Legea 417/2006, pentru anul 2007 prin OG6/2007 aprobată prin Legea 232/2007, iar pentru anul 2008 prin OG6/2007 modificată prin OG9/2008.
Aceste acte normative cu caracter special reglementează toate drepturile salariale ale funcționarilor publici, iar dispozițiile acestora sunt de strictă interpretare.
Recurenții au evocat dispozițiile legale care consacră principiile exercitării funcției publice, interdicțiile și obligațiile funcționarilor consacrate prin legea 188/1999. legislativă a acestora a avut drept consecință stabilirea drepturilor funcționarilor publici în limitele apreciate de legiuitor prin dispozițiile legale care reglementează statutul acestei categorii de personal. Împrejurarea că legiuitorul a păstrat sau nu un just echilibru între drepturile și obligațiile stabilite pentru orice categorie de personal excede controlului instanței de judecată și astfel nu pot fi invocate interdicții, obligații sau principii singulare ale exercitării funcției publice în raport cu care, în afara unor dispoziții legale, judecătorul să le stabilească drepturi, fie cuantificate judiciar, fie prin aplicarea unor norme juridice cu caracter special emise pentru categorii de personal expres nominalizate.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin deciziile 818/2008, 819/2008, 820/2008, 821/2008 reținând că este o încălcare a principiului constituțional al separației puterilor în stat substituirea de către instanța judecătorească a unor norme cu alte norme cuprinse în alte acte normative.
În consecință instanța de fond a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale în ceea ce privește sporul de stabilite și fidelitate, sporul de confidențialitate, sporul de suprasolicitare neuropsihică și de stres, aceste sporuri fiind recunoscute unor categorii de personal expres prevăzute de lege (Legea 433/2004 referitoare la statistica oficială, art. 15 al. l din OG6/2007) din care nu fac parte și reclamanții.
În ceea ce privește tichetele de masă și tichetele cadou, acestea se acordă, în condițiile prevăzute de Legea 142/1998, respectiv Legea 193/2006 acelor categorii de personal care își desfășoară activitatea în baza unui contract de muncă. Or, funcționarii publici nu au raporturi de muncă contractuale, fiind persoane numite în funcția publică potrivit statutului funcționarului public.
În acest sens s-a pronunțat și Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia 14/2008 prin care, într-o analiză interpretării dispozițiilor art. 1 din legea 142/1998, a statuat că de tichetele de masă, alături de alte categorii de personal, nu beneficiază nici funcționarii publici.
În ceea ce privește critica formulată, raportat la sporul de dispozitiv, nici aceasta nu este fondată.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea 138/1999 dispozitivul acestei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Special și Ministerului Justiției.
Personalul prevăzut la art.1 în activitate beneficiază de o indemnizație de dispozitiv de 25 %.
Potrivit art. 47 din Legea 138/1999 personalul civil din instituțiile prevăzute în art. l beneficiază, pe lângă drepturile prevăzute în legislația aplicabilă sectorului bugetar și"de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege dacă desfășoară activități în condițiile similare cu cele ale cadrelor militare"(art. 49 din lege).
Prin OUG63/2003 s-a reglementat organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, stabilindu-se instituțiile publice și organele de specialitate ce fac parte din acest minister și cărora le erau aplicabile dispozițiile art. 1, 13, 47 și 49 din Legea 138/1999 cu distincțiile prevăzute în acest act normativ.
Reclamanții sunt funcționari publici la Unitatea Administrativ - Teritorială, autoritate publică cu autonomie locală (art. 20, 21 din Legea 215/2001) care nu face parte din instituțiile și autoritățile enumerate limitativ prin OUG63/2003 și care se găsește cu Ministerul Administrației și Internelor în relații de colaborare (art. 2 din OUG65/2003).
Așadar, nu există nici o relație de subordonare a autorității pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor sau alt minister sau autoritate enumerată în art. l din Legea 138/1999 care să justifice luarea unor măsuri cu caracter salarial față de pârâtă.
Chiar dacă reclamanții ar face parte, potrivit susținerilor primei instanțe din autoritățile ori ministerele enumerate la art. l din Legea 138/1999, indemnizația de dispozitiv este acordată doar acelui personal civil care desfășoară activitate în condiții similare celui militar, o astfel de dovadă nefiind făcută de reclamanții din prezenta cauză.
În ceea ce privește Ordinul 496/2003 invocat de reclamanți acesta este un act normativ emis de Ministerul Administrației și Internelor iar pentru intrarea în vigoare a acestuia, art. 10 alin. l din Legea 24/2000, în forma în vigoare la data emiterii ordinului, impune obligativitatea publicării în Monitorul Oficial al României, partea
Cum ordinul nu a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, acesta nu a intrat în vigoare și, în consecință, nu poate produce efecte.
În consecință, față de considerentele ce preced, Curtea constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul declarat de recurentul- reclamant SINDICATUL C M AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N, împotriva sentinței civile nr.159/CA din 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr.- în contradictoriu cu intimații-pârâți: PRIMARUL COMUNEI și COMUNA, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier șef secție comercială, Red. Red. A 5 ex. Tehnored.ȘD 5 ex. 30 nov.2009 | ||
Red. Red. |
Judecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Vasilică
