Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1024/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 1024
Ședința publică de la 06 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Vasilică
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-reclamant SINDICATUL C M al angajaților din administrație publică locală N, împotriva sentinței civile nr. 133/CA din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat în termen, scutit de plata taxelor de timbru. De asemenea, constată că recurentul a solicitat judecata în lipsă, situație față de care, instanța, după verificarea actelor și lucrărilor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Neamț Sindicatul " cel M" al din Administrația Publică Locală N în numele reclamanților funcționari publici solicitat obligarea pârâtei Primăriei comunei și Primarului comunei, la acordarea de drepturi salariale ce constau în:
- sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază începând cu oct 2005 actualizat cu indicele de inflație;
- sporul de stabilitate și fidelitate diferențiat de 20 % din salariul de bază brut începând cu oct 2005;
- spor de suprasolicitare neuropshică și stres de 10 %;
- contravaloarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou.
În motivarea cererii astfel formulate, cu privire acordarea sporului de confidențialitate, reclamanții au menționat prevederile art. 46 din Legea 188/1999 prin care li s-a stabilit obligația de a păstra confidențialitatea datelor, caz în care drepturile corelative acesteia sunt cele prevăzute la art. 26 din Legea 53/2003.Reclamanții au semnalat că unele categorii de funcționari publici au primit aceste sporuri, încălcându-se principiul legalității, imparțialității și obiectivității prevăzute de art. 3 din Legea 188/1999. Reclamanții au precizat că pentru funcționarii publici care desfășoară activități cu publicul, în cadrul instituției se impune acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres, determinând astfel ridicarea calității serviciilor prestate în favoarea cetățenilor.
Cu privire la tichetele de masă și cadou reclamanții au invocat dispozițiile art. 1 din Legea 142/1998 și art. 1 din Protocolul adițional la CEDO.
Reclamanții au depus în sprijinul cererii practică judiciară relevantă în materie.
La termenul de judecată din data de 26.02.2009 reclamanții au precizat acțiunea în sensul că înțeleg să se judece cu comuna și Primarul comunei - fila 99. Primarul comunei a depus întâmpinare prin care a arătat că se opune solicitării reclamanților.
În temeiul art. 3 din Decretul 167/1958, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile salariale din perioada 01/10.2005 - 21.01.2006.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond reținut următoarele: reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Primăriei comunei. În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâților la plata unor drepturi bănești constând în diferite sporuri salariale.
- în legătură cu sporul de confidențialitate: art. 15 alin. (1) din nr.OG 6/2007, prevede categoriile de funcționari publici care beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază și anume: funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului, funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului Legislativ. Așadar, reclamanții nu se încadrează printre funcționarii publici care pot beneficia de acest spor de confidențialitate.
- Pentru celelalte sporuri (sporul de stabilitate și fidelitate de până la 20%, sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres) reclamanții au invocat argumente privind natura muncă prestate, principiile ce stau la baza exercitării funcției publice precum și faptul că alte categorii de funcționari publici beneficiază de dispoziții legale în acest sens, precum: 84/2003 privind auditul public și de contor financiar, Legea 433/2004 privind organizarea și completarea statisticii oficiale.
S-a reținut însă că salarizarea funcționarilor publici este stabilită prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, act normativ care nu prevede sporurile salariale solicitate de către reclamanți. Mai mult, aceste sporuri nu sunt nici aplicabile, pentru că nu există un suport legal în privința cuantumului sporului. Deci, creanța pretinsă de reclamanți, nu are valoare certă, atâta timp cât legea nu o determină precis ca întindere. Așa fiind, reclamanții - funcționari publici nu pot pretinde alte sporuri și drepturi salariale, decât cele prevăzute de lege, ele neputând forma obiectul unor negocieri cu autoritatea publică unde-și desfășoară activitatea
Actele normative care reglementează salarizarea doar a unei anumite categorii de personal, cum ar fi cele invocate de către reclamanți sunt de strictă interpretare, dispozițiile lor sunt aplicabile numai categoriei de personal la care se referă și nu tuturor funcționarilor publici astfel încât, în lipsa unei prevederi exprese, nu pot fi extinse și la alte categorii de personal din cadrul autorității sau instituției publice.
- În ceea ce privește acordarea tichetelor de masă, reține decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 14/18.02.2008 în care s- admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget aceste sume.
Pentru acesta s-a avut în vedere că potrivit dispozițiilor Legii 142/1998, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă se acordă, în toate cazurile, numai dacă:
- există un contract individual de muncă (persoana are calitatea de angajat);
- angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă;
- există clauze stabilite pentru contracte colective de muncă referitoare la acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă.
Reclamanții - funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998. Referitor la practica existentă la nivelul instanțelor judecătorești din țară, instanța constată, pe de o parte, că în sistemul judiciar român, practica instanțelor nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, că prin Hotărârea Curții Europene a drepturilor Omului - Secția a III-a din 06 decembrie 2007, publicată în Monitorul oficial al României nr. 616/21 august 2008, în cauza Beian contra României, în ceea ce privește încălcarea art. 14 din convenție, s-a reținut neîndeplinirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a rolului acesteia de regulator al divergențelor de jurisprudență, iar nu existența unor simple conflicte de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instanțe de fond.
Pentru cele mai sus arătate, apreciază că cererea reclamanților este neîntemeiată urmând astfel a fi respinsă.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea civilă pentru drepturi salariale pentru perioada 1.01.2005-21.01.2006 formulată reclamantul Sindicatul cel al din Administrația Publică locală N în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și Comuna.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă precizată pentru drepturi salariale formulată de reclamantul SINDICATUL C AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL COMUNEI și COMUNA, județul
Împotriva sentinței 163/CA din 02 aprilie 2009 a declarat recurs SINDICATUL CMa preciind că este rezultatul greșitei aplicări a legii. Astfel, se arată că în mod nejustificat a fost respinsă cererea privind acordarea indemnizației de dispozitiv, întrucât modificările aduse Ordinului Ministrului de Interne nr. 275/2002 prin dispozițiile art. II pct. 1 din Ordinul 496/2003 extinde acordarea acestui drept și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Se mai arată că reclamanții sunt funcționari publici, fiind subordonați F, instituție ce este subordonată
Apreciază recurenta că sunt îndreptățiți la acordarea sporului de dispozitiv.
Curtea reține că recursul nu cuprinde critici referitoare la celelalte sporuri solicitate prin cererea de chemare în judecată și respinse de instanța de fond.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate (încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă) și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea constată nefondat recursul, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Indemnizația de dispozitiv este una dintre componentele soldei lunare reglementată de art. 3 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Potrivit textului, cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv. Totodată, această indemnizație este prevăzută și de art. 13 din aceeași lege; potrivit acestui articol, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de oindemnizație de dispozitiv lunară de 25%din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției) beneficiază, potrivit art. 47 din Legea nr. 138/1999, de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de Legea nr. 138/1999.
În executarea și pentru aplicarea (între altele) a prevederilor acestei legi, ministrul de interne a emis Ordinul nr. 275/2002. Astfel, prin art. 1 al ordinului au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, norme prevăzute în anexa nr. 1, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999; potrivit art. 64 ministerele și instituțiile prevăzute la art. 1 - respectiv, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției -, în aplicarea legii, emit norme metodologice în termen de 30 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României.
În ceea ce privește aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 normele prevăd, la pct. 9.1, că de indemnizația de dispozitiv beneficiază și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior.
Ordinul nr. 275/2002 a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003. În ceea ce privește art. 13 din Legea nr. 138/1999, în norme a fost introdus, după pct. 9.1, pct. 9.2 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Pct. 31.1 din norme - dat în aplicarea art. 47 din Legea nr. 138/1999 - definește personalul civil, în sensul prevederilor ordinului, ca fiindfuncționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor(alin. 1); la alin. 2 se prevede că personalul civil din acest din urmă minister beneficiază de drepturile stabilite de Legea nr. 138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Dacă s-ar avea în vedere doar prevederile normelor metodologice date în aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 ar rezulta că normele adaugă la dispozițiile legii, în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă - pe lângă categoriile prevăzute de lege: cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili - și altor două categorii: studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior, respectiv personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. O astfel de concluzie nu ar putea fi reținută întrucât nu pot căpăta eficiență juridică prevederi ale unor norme date în aplicarea unei legi, care adaugă prevederilor legii. Pe de altă parte, autoritatea emitentă nu putea edicta norme care să privească personalul altor autorități întrucât s-ar fi încălcat dispozițiile art. 4 alin. 3, art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000; potrivit acestor texte actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă (art. 4 alin. 3), iar ordinele cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului (art. 75), fiind necesar a se limita strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora (art. 76).
Însă, dispozițiile din normele metodologice date în aplicarea art. 13, astfel cum a fost modificate prin Ordinul nr. 496/2003, trebuie interpretate ținându-se seama de definiția conținută de pct. 31.1. alin. 1, personalul civil la care se referă normele fiind doar funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. O asemenea definiție poate fi folosită doar în interpretarea Legii nr. 138/1999 și a normelor sale de aplicare, neputând fi extinsă la alte categorii de personal civil, indiferent că este vorba de funcționari publici ori de personal contractual. Atunci când cel care edictează o normă juridică recurge la definirea unor termeni o face pentru a le conferi un înțeles diferit de cel comun și, prin urmare, definițiile nu pot fi extinse de la actul normativ care le conține la altul, în afara cazului în care legea permite acest lucru. Ori, Legea nr. 138/1999, prin art. 64, nu conține o astfel de îngăduire. În context trebuie reținută sfera persoanelor care intră în categoria personalului civil prevăzută de art. 47 din Legea nr. 138/1999.
Așadar, rezultă cu claritate că indemnizația de dispozitiv se acordă doar cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 138/1999 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției), pct. 31.1. din normele modificate prin Ordinul nr. 496/2003 referind-se expres la personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Eliminarea deosebirilor existente cu privire la salarizarea personalului din serviciile administrației publice locale nu poate fi atinsă pe cale judiciară, căci judecătorului nu îi este permis să extindă, peste ceea ce legea îi îngăduie, dispoziții dintr-o lege specială aplicabile anumitor subiecte de drept, considerându-le aplicabile și altor subiecte de drept care se consideră discriminate. O asemenea conduită a judecătorului ar fi contrară principiului constituțional al separației puterilor în stat (art. 1) și dispozițiilor art. 61 din Constituție potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818 - 821/2008, prin care s- stabilit că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în consacrarea principiului constituțional al separației puterilor în stat.
Pe lângă aspectele susmenționate, curtea mai reține că nici Ordinul 496/2003, nici cel anterior - nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel că nu au putere de lege (ce le este conferită numai ca urmare a publicării).
În conformitate cu art. 10 din Legea 24/2000 - privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative - actele normative, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României, partea
Față de cele ce preced, constatând că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor legale aplicabile în cauză și că nu sunt motive de modificare a sentinței, în temeiul art. 312 al. (1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ formulat de recurentul-reclamant SINDICATUL C M al angajaților din administrație publică locală N, împotriva sentinței civile nr. 133/CA din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți PRIMARUL COMUNEI și COMUNA, prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier șef secție comercială, |
Red.
Red.
tehnored. 5 ex.
25 nov. 2009
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Vasilică
