Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1265/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 18.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1265
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr.501/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad -secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții-intimați DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, având ca obiect
litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea pârâților intimați consilier juridic, lipsă fiind reclamantul recurent
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare din partea pârâților intimați.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a B și asupra recursului.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a B, iar pe fond respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, costată că:
Prin acțiunea în contencios administrativ precizată, înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 11 12 2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, conform art.31 alin.1 lit. c-d din Legea nr.188/1999 republicată, actualizate cu rata inflației până la data plății efective, începând cu luna aprilie 2004 până la zi, respectiv, suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază: suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 republicată, privind statutul funcționarilor publici.
A solicitat totodată obligarea pârâtei la înscrierea în cartea de muncă a acestor sporuri potrivit dispozițiilor Decretului nr.92/1976.
Prin precizarea de acțiune reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a Autorității Naționale a Vămilor
Prin sentința civilă nr. 501/23.03.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arad a respins acțiunea în contencios administrativ precizată, formulată de reclamantul împotriva pârâților Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, pentru obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, actualizate începând cu luna aprilie 2004 până la zi cu indicele de inflație până la data plății efective și înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului a acestor sporuri.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul este funcționar public în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și a formulat prezenta acțiune întrucât începând cu 01.04.2004 până în prezent nu a beneficiat de drepturile salariale la care avea dreptul potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța a respins excepția invocata de către parata ca neîntemeiată având în vedere că în cazul litigiilor de muncă promovate de funcționarii publici întemeiate pe dispozițiile Legii nr.188/1999, nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile. Cum Legea nr.188/1999 este o lege specială față de Legea nr. 554/2004, în cauză se aplică legea specială și ca atare, nu sunt incidente prevederile art.7 alin.1 din legea contenciosului administrativ.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a constat că potrivit art.29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art.31 alin.1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Se retine în considerentele sentinței că aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Se arată că prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Reglementarea din art.29 a Legii nr.118/1999 reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici,dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici,în concret,procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Deși reclamantul solicită acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment al postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici acest procent și nici vreun alt procent. Reglementarea din art.29 a Legii nr.118/1999 reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Potrivit art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicată, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitare de salarizare pentru funcționarii publici iar în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii reprezintă o nesocotire a deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut că " instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative " astfel că, nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege dar care în prezent nu este pasibil de exercitare, nefiind reglementat.
Se menționează că reclamantul în calitate de funcționar public este salarizat conform Legii nr.188/1999 care constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici în cazul lor numirea în funcție realizându-se printr-un contract de drept public sau de drept administrativ astfel cum a fost definit în doctrină, libertatea contractuală a, părților fiind suplinită în cea mai mare parte de legiuitor și neexistând posibilitatea negocierii individuale a drepturilor salariale că în cazul personalului angajat cu contract individual de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul recurent solicitând admiterea recursului și în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că instanța a învederat că reglementarea din art.31 a Legii nr. 188/1999, reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Se arată că instanța a mai reținut că, deoarece nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporurile solicitate, acțiunea s-a respins atât în ceea ce privește existența celor două stimulente cât și procentul invocat. Cu privire la baza legală a celor doua stimulente se arătă ca potrivit art.29 alin. 1 din Legea nr.188/1999(după republicarea legii devenind art.31 alin. l)" pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a)salariul de baza; b)sporul pentru vechime în muncă; c)suplimentul postului; d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Se menționează că aplicarea disp.art.29 alin. l lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art.44 din OUG nr.92/2004 și art.48 din OG nr.2/2006 aprobata cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Prin Legea nr.251/2006, art.13,pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, prevederile art.29 alin. l lit. c si d au reintrat in vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Se susține că succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci să se rețină că dreptul la plata celor două suplimente a fost introdus prin art.29 alin. l lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004 iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2004-2007. Este neîndoielnic ca prin art.29 din Legea nr. 188/1999, legiuitorul a reglementat mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici compus din cele 4 elemente enumerate limitativ iar reclamantul are un drept subiectiv recunoscut și ocrotit de această lege.
Astfel, se arată că pentru că un drept sa nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2004-31.12.2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existenta este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Ca atare, este evident și de necontestat faptul că legiuitorul prin norma legală pe care și-a întemeiat cererea, a recunoscut funcționarilor publici un astfel de drept salarial precum suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Recurentul învederează că pornind de la izvorul însuși al dreptului invocat este incontestabil că ceea ce legea a reglementat este corect și obligatoriu a fi respectat și de către angajator, acesta având obligația legală de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, "Orice persoană fizica sau juridica are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica și in condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantului la suplimentele salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanța și prin urmare, un bun in sens art. 1 din Protocolul adițional la convenția menționată.
Ca atare dreptul subiectiv al reclamantului este recunoscut de legiuitor printr-o norma legala dincolo de competenta constatatoare a instanței de judecata, si ca atare reclamantul are dreptul la aceste stimulente salariale reglementate in art.29 din Legea nr. 188/1999 alături de celelalte sporuri si drepturi salariale.
În ceea ce privește procentul de 25% fiecare supliment din salariul de baza, a avut în vedere practica Tribunalului Arad în cauze identice(Sentința Civilă nr.919/18.11.2008 pronunțata în dosarul nr-).
Legal citata, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu și ca reprezentant al Autorității Naționale a Vămilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței Civile nr. 501/23.03.2009 pronunțata de Tribunalul Arad prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios formulată de către acesta, având în vedere următoarele considerente:
Se arată că sistemul de salarizarea al funcționarilor publici din România este construit pe categorii, clase și trepte, clasele ținând cont de nivelul studiilor absolvite de funcționarii publici. trepte îi corespunde un salariu de bază.
Pe lângă acest salariu de baza, Legea nr. 188/1999, republicată și legislația în domeniul salarizării funcționarilor publici stipulează că funcționari publici pot primi stimulente, sporuri și indemnizații speciale.
Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza,sporul pentru vechime în munca, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Se menționează că în completarea acestuia, legiuitorul a stabilit, la art. 31 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, ca "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.".Față de modul cum a fost reglementat textul legal mai sus menționat, rezultă că acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare se face în condițiile prevăzute de lege privind stabilirea sistemului de salarizare pentru funcționarii publici, act normativ aflat în prezent în faza de proiect.
Prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate în mod expres prin nr.OUG 92/2004,aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005,și prin nr.OG2/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, acte normative cu aplicarea stric delimitată în timp, respectiv pe perioada anului 2004 - 2006.Voința legiuitorului fiind foarte clară, de a nu se aplica în această perioadă având în vedere că nu existau posibilități bugetare pentru plata acestor sporuri, în bugetele instituțiilor publice nefiind prevăzute sume pentru plata acestora. Ori, o astfel de aplicarea în prezent, pentru anul 2004, 2005, 2006, unor prevederii legale care în anii respectivi erau suspendate, ar însemna de fapt aplicarea retroactiva a dispozițiilor prevăzute de legea funcționarilor publici, ceea ce ar fi neconstituțional.
Se susține că pe motivul neretroactivității legii civile, la expirarea perioadei de suspendare a aplicării unui act normativ, acesta nu poate fi aplicat retroactiv pe perioada suspendării, ci numai pentru viitor, pentru anii în care aplicarea lui nu este suspendată. In consecință nu exista temei legal pentru acordarea suplimentelor prevăzute de art. 31.alin lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
In condițiile în care această lege nu a fost adoptata pana in prezent de către legiuitorul român, salarizarea funcționarilor publici se realizează in conformitate cu, prevederile din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările ulterioare, act normativ care, astfel cum rezultă chiar din titlul acestuia își regăsește aplicabilitatea pana la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007,actul normativ " reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare -
Se arată că este evident faptul ca Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 este un act normativ distinct de Legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, la care se face trimitere în cuprinsul art. 31 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, prin care a fost reglementat un sistem de salarizare distinct (provizoriu)fapt pentru care funcționarii publici nu pot solicita, în limitele normative ale Ordonanței Guvernului nr. 6/2007, plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute la art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999.
In concluzie, consideră că interpretarea corectă este cea potrivit căreia suplimentele salariale, prevăzute la art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, ar putea fi acordate numai sub condiția apariției Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici începând cu data de 01.01.2007.
Se arată că în ceea ce privește"cuantificarea suplimentelorsolicitate în procent de 25% precizează faptul că, pe de-o parte,în cazul funcționarilor publici ne aflăm în prezența unui contract de drept public sau de drept administrativ, în cazul căruia libertatea contractuala a pârtilor este suplinita de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală privind sporurile salariale și, pe de altă parte, nici un act normativ în vigoare nu prevede un procent corespunzător pentru suplimentele solicitate.
Astfel, se solicită autorității administrative și, ulterior, instanțelor judecătorești să reglementeze o omisiune legislativă ceea ce ar echivala cu transformarea Ministerului Economiei și Finanțelor sau puterii judecătorești într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 61 din Constituție, care prevede ca Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
In drept au fost invocate dispozițiile art.ll5-118 Cod procedură civilă.; Legea nr.188/1999; Legea nr.76/2005; Legea nr.417/2006; nr.OUG92/2004; nr.OUG6/2007.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt precum și actele normative aplicabile speței, insa a făcut o interpretare eronata a dispozițiilor legale incidente in cauza.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că reclamantul este funcționar public în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și a formulat prezenta acțiune întrucât nu a beneficiat de drepturile salariale potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Se arată totodată în sentința atacată că în acord cu art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:" a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Cu toate acestea, deși instanța a făcut trimitere la dispozițiile legale care reglementează drepturile solicitate de către reclamanta, totuși aceasta a respins acțiunea, din acest punct de vedere hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus dinsuplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile cuvenite reclamantului, in calitate de funcționar public, nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv OG nr.6/2007 care, la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, iar la Anexa 2 lit. D prevede că personalul menționat în cadrul acestei anexe beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
In ceea ce privește autoritatea sau instituția publica care ar putea fi obligata sa acorde reclamantei drepturile solicitate aceasta este cea in raport de care reclamanta are raporturi de serviciu, si anume in speța de fata DIRECTIA GENERALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE T.Prin urmare, obligația instituita de a plați drepturile bănești solicitate nu revine Autorității Naționale a Vămilor.
Curtea constată că este atributul exclusiv al paratei T, în calitate de angajator, de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, instanța neavând, în lipsa unui act emis sau adoptat de către autoritatea administrativă care să stabilească cuantumul celor două suplimente, puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui puterii executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamanta sunt întemeiate în parte, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul acesteia și va modifica sentința tribunalului în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului și obligării pârâtei DIRECTIA GENERALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE T la plata către reclamantul-recurent a drepturilor bănești constând in suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare începând cu luna aprilie 2004 si pana la data de 05.11.2009, actualizate cu rata inflației până la data plății efective. Totodată va obliga parata DIRECTIA GENERALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE T la înscrierea acestor drepturi in carnetul de munca al reclamantului-recurent.
Curtea va respinge acțiunea față de pârâta AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR, pentru lipsa calității procesuale pasive, precum și solicitarea reclamantei-recurente de stabilire a cuantumului de 25% al drepturilor solicitate.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de reclamantul în contradictoriu cu pârâții-intimați DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR împotriva sentinței civile nr.501/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad -secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Modifica sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului și obligă pârâta DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T la plata către reclamantul-recurent a drepturilor bănești constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare începând cu luna aprilie 2004 și până la data de 05.11.2009 și obligă pârâta DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T la înscrierea acestor drepturi în carnetul de munca al reclamantului-recurent.
Respinge acțiunea față de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, pentru lipsa calității procesuale pasive, precum și solicitarea reclamantului-recurent de stabilire a cuantumului de 25% al drepturilor solicitate.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Red.DD-10.11.2009
Tehnore 10.11. 2009
2 expl/SM
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
