Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1268/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 15.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1268
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 423/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții - intimați AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă în reprezentarea pârâților intimați consilier juridic, lipsă fiind reclamanta recurentă Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a B și asupra recursului.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a B, iar pe fond respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, costată că:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la data de 19 decembrie 2008 reclamanta chemat în judecată pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, solicitând obligarea pârâtei să îi plătească drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea 188/1999, republicată, de câte 25% din salariul de bază fiecare spor, actualizat cu rata inflației până la data plății efective, începând cu luna aprilie 2004 până la zi, precum și obligarea pârâtei la înscrierea în cartea de muncă a acestor sporuri.
Prin înscrisul depus la data de 17 februarie 2009 ( fila 29 dosar) reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâtă și a Autorității Naționale a Vămilor.
Prin sentința civilă nr.423/09.03.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ precizată, exercitată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, și Autoritatea Națională a Vămilor, cu sediul în B, str. - - 13 sector 1 pentru obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% lunar, din salariul de bază, precum și înscrierea în carnetul de muncă a acestor sporuri.
In motivarea sentinței s-a reținut că reclamanta este funcționar public în cadrul Biroului Vamal A și a formulat prezenta acțiune întrucât nu a beneficiat de drepturile salariale potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Se arata ca in acord cu art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:" a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Se menționează ca aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și daf ost suspendată în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006, aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c) și d) au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Reglementarea din art.31 a Legii nr.188/1999, reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
In considerentele sentinței se arată că din interpretarea aliniatului 3 al art. 31 din Legea nr. 188/1999, care dispune că salarizarea funcționarilor publice se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare,rezulta că acordarea celor două suplimente, condițiile de acordare și cuantificarea lor trebuie reglementate fie prin lege sau printr-un act normativ cu forță juridică de lege, fie de Guvernul României, în cazul promovării unei hotărâri date în promovarea executării legilor și că instanța judecătoreasă nu se poate substitui ea pentru a stabili cuantumul acestor suplimente.
Deși reclamanta solicită acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment al postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici acest și nici vreun alt procent.
Se arata ca reclamanta nu a indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Se învederează ca având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporurile solicitate de reclamantă, instanța va respinge acțiunea, ca fiind lipsita de temei legal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul recurenta solicitând admiterea recursului și în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că instanța a învederat că reglementarea din art.31 a Legii nr. 188/1999, reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Instanța a mai reținut că, deoarece nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporurile solicitate, acțiunea s-a respins atât în ceea ce privește existența celor două stimulente cât și procentul invocat. Cu privire la baza legală a celor doua stimulente se arătă ca potrivit art.29 alin. 1 din Legea nr.188/1999(după republicarea legii devenind art.31 alin. l)" pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a)salariul de baza; b)sporul pentru vechime în muncă; c)suplimentul postului; d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Se menționează ca aplicarea disp.art.29 alin. l lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art.44 din OUG nr.92/2004 și art.48 din OG nr.2/2006 aprobata cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Prin Legea nr.251/2006, art.13,pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, prevederile art.29 alin. l lit. c si d au reintrat in vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Recurenta a menționat că succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci să se rețină că dreptul la plata celor două suplimente a fost introdus prin art.29 alin. l lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004 iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2004-2007. Este neîndoielnic ca prin art.29 din Legea nr. 188/1999, legiuitorul a reglementat mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici compus din cele 4 elemente enumerate limitativ iar reclamantul are un drept subiectiv recunoscut și ocrotit de această lege.
Astfel, se arată că pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2004-31.12.2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existenta este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Ca atare, este evident și de necontestat faptul că legiuitorul prin norma legală pe care și-a întemeiat cererea, a recunoscut funcționarilor publici un astfel de drept salarial precum suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pornind de la izvorul însuși al dreptului invocat este incontestabil că ceea ce legea a reglementat este corect și obligatoriu a fi respectat și de către angajator, acesta având obligația legală de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, "Orice persoană fizica sau juridica are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica și in condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, se învederează ca dreptul reclamantului la suplimentele salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanța și prin urmare, un bun in sens art. 1 din Protocolul adițional la convenția menționată.
Ca atare dreptul subiectiv al reclamantului este recunoscut de legiuitor printr-o norma legala dincolo de competenta constatatoare a instanței de judecata, si ca atare reclamantul are dreptul la aceste stimulente salariale reglementate in art.29 din Legea nr. 188/1999 alături de celelalte sporuri si drepturi salariale.
Având în vedere prevederile art.93 din Legea nr. 188/1999 republicată potrivit cărora prevederile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale după caz în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice și prevederile art.161 alin.4, art.292 alin. l și art.295 alin.2 din Legea nr.53/2002 Codul Muncii și art.1082 Cod Civil, reclamantul se consideră îndreptățit la daune interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale în perioada scursă de la nașterea dreptului până la data plății efective.
În ceea ce privește procentul de 25% fiecare supliment din salariul de baza, a avut în vedere practica Tribunalului Arad în cauze identice(Sentința Civilă nr.919/18.11.2008 pronunțata în dosarul nr-).
Legal citata, parata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu și ca reprezentant al Autorității Naționale a Vămilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței Civile nr. 423/09.03.2009 pronunțata de Tribunalul Arad prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios formulată de către acesta, având în vedere următoarele considerente:
Sistemul de salarizarea al funcționarilor publici din România este construit pe categorii, clase și trepte, clasele ținând cont de nivelul studiilor absolvite de funcționarii publici. trepte îi corespunde un salariu de bază.
Se arată că pe lângă acest salariu de baza, Legea nr. 188/1999, republicată și legislația în domeniul salarizării funcționarilor publici stipulează că funcționari publici pot primi stimulente, sporuri și indemnizații speciale.
Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza,sporul pentru vechime în munca, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În completarea acestuia, legiuitorul a stabilit, la art. 31 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, ca "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.".Față de modul cum a fost reglementat textul legal mai sus menționat, rezultă că acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare se face în condițiile prevăzute de lege privind stabilirea sistemului de salarizare pentru funcționarii publici, act normativ aflat în prezent în faza de proiect.
In considerentele întâmpinării se mai precizează că prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate în mod expres prin nr.OUG 92/2004,aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005,și prin nr.OG2/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, acte normative cu aplicarea stric delimitată în timp, respectiv pe perioada anului 2004 - 2006.Voința legiuitorului fiind foarte clară, de a nu se aplica în această perioadă având în vedere că nu existau posibilități bugetare pentru plata acestor sporuri, în bugetele instituțiilor publice nefiind prevăzute sume pentru plata acestora. Ori, o astfel de aplicarea în prezent, pentru anul 2004, 2005, 2006, unor prevederii legale care în anii respectivi erau suspendate, ar însemna de fapt aplicarea retroactiva a dispozițiilor prevăzute de legea funcționarilor publici, ceea ce ar fi neconstituțional.
Pe motivul neretroactivității legii civile, la expirarea perioadei de suspendare a aplicării unui act normativ, acesta nu poate fi aplicat retroactiv pe perioada suspendării, ci numai pentru viitor, pentru anii în care aplicarea lui nu este suspendată. In consecință nu exista temei legal pentru acordarea suplimentelor prevăzute de art. 31.alini lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
In condițiile în care aceasta lege nu a fost adoptata până în prezent de către legiuitorul român, salarizarea funcționarilor publici se realizează in conformitate cu, prevederile din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările ulterioare, act normativ care, astfel cum rezultă chiar din titlul acestuia își regăsește aplicabilitatea pana la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007,actul normativ " reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare -
Se arată că este evident faptul ca Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 este un act normativ distinct de Legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, la care se face trimitere în cuprinsul art. 31 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, prin care a fost reglementat un sistem de salarizare distinct (provizoriu)fapt pentru care funcționarii publici nu pot solicita, în limitele normative ale Ordonanței Guvernului nr. 6/2007, plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute la art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999.
In concluzie, se consideră că interpretarea corectă este cea potrivit căreia suplimentele salariale, prevăzute la art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, ar putea fi acordate numai sub condiția apariției Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici începând cu data de 01.01.2007.
Se precizează că în ceea ce privește"cuantificarea suplimentelorsolicitate in procent de 25% precizează faptul că, pe de-o parte,în cazul funcționarilor publici ne aflăm în prezența unui contract de drept public sau de drept administrativ, în cazul căruia libertatea contractuala a pârtilor este suplinita de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală privind sporurile salariale și, pe de altă parte, nici un act normativ în vigoare nu prevede un procent corespunzător pentru suplimentele solicitate.
Astfel, se solicită autorității administrative și, ulterior, instanțelor judecătorești să reglementeze o omisiune legislativă ceea ce ar echivala cu transformarea Ministerului Economiei și Finanțelor sau puterii judecătorești într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 61 din Constituție, care prevede ca Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
In drept au fost invocate dispozițiile art.ll5-118 Cod procedură civilă.; Legea nr.188/1999; Legea nr.76/2005; Legea nr.417/2006; nr.OUG92/2004; nr.OUG6/2007.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt precum și actele normative aplicabile speței, insa a făcut o interpretare eronata a dispozițiilor legale incidente in cauza.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că reclamanta este funcționar public în cadrul Biroului Vamal A și a formulat prezenta acțiune întrucât nu a beneficiat de drepturile salariale potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Se arată totodată în sentința atacată că în acord cu art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:" a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Cu toate acestea, deși instanța a făcut trimitere la dispozițiile legale care reglementează drepturile solicitate de către reclamanta, totuși aceasta a respins acțiunea, din acest punct de vedere hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus dinsuplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile cuvenite reclamantei, in calitate de funcționar public, nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv OG nr.6/2007 care, la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, iar la Anexa 2 lit.D prevede că personalul menționat în cadrul acestei anexe beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
In ceea ce privește autoritatea sau instituția publica care ar putea fi obligata sa acorde reclamantei drepturile solicitate aceasta este cea in raport de care reclamanta are raporturi de serviciu, si anume in speța de fata DIRECTIA GENERALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE T.Prin urmare, obligația instituita de a plați drepturile bănești solicitate nu revine Autoritatii Naționale a Vămilor.
Curtea constată că este atributul exclusiv al paratei T, în calitate de angajator, de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, instanța neavând, în lipsa unui act emis sau adoptat de către autoritatea administrativă care să stabilească cuantumul celor două suplimente, puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui puterii executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamanta sunt întemeiate în parte, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul acesteia și va modifica sentința tribunalului în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei și obligării pârâtei DIRECTIA GENERALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE T la plata către reclamanta-recurenta a drepturilor bănești constând in suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare începând cu luna aprilie 2004 si pana la data de 05.11.2009, actualizate cu rata inflației până la data plății efective. Totodată va obliga parata DIRECTIA GENERALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE T la înscrierea acestor drepturi in carnetul de munca al reclamantei-recurente.
Curtea va respinge acțiunea față de pârâta AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR, pentru lipsa calității procesuale pasive, precum și solicitarea reclamantei-recurente de stabilire a cuantumului de 25% al drepturilor solicitate.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de reclamanta în contradictoriu cu pârâții-intimați DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T ȘI AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR împotriva sentinței civile nr.423/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad -secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Modifica sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei și obligă pârâta DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T la plata către reclamanta-recurentă a drepturilor bănești constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare începând cu luna aprilie 2004 și până la data de 05.11.2009 și obligă pârâta DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T la înscrierea acestor drepturi în carnetul de muncă al reclamantei-recurente.
Respinge acțiunea fata de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, pentru lipsa calității procesuale pasive, precum și solicitarea reclamantei-recurente de stabilire a cuantumului de 25% al drepturilor solicitate.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică azi, 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător - G
Red.DD-09.11.2009
Tehnore 09.11.2009
2 expl/SM
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
