Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 139/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 139/R-
Ședința publică din 08 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, - moștenitoare a lui, cu domiciliul ales în D, str - -, - B, 9, județul V, împotriva sentinței nr. 1159/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul PRIMARUL COMUNEI, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 31.01.2008, chitanța nr. 26630/31.01.2008 reprezentând dovada achitării de către reclamanți a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr-, la data de 12.10.2007, reclamanții, - moștenitoare a lui -decedat, G, și C, au chemat în judecată pe pârâtul Primarul comuna, județul V, solicitând:
- obligarea pârâtului la plata indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 pentru reclamanții, - moștenitoare a lui -decedat, G, și C, începând cu data de 01.02.2007 pentru reclamanții și, și respectiv începând cu data de 08.03.2007 pentru reclamanții, și;
- plata respectivelor sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
- obligarea pârâtului să includă în bugetul local pe anul 2007, prin rectificare bugetară, sumele cerute la pct.1;
- obligarea pârâtului să plătească lunar sporul de dispozitiv începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt salariați ai Primăriei și că personalul din administrația publică beneficiază de o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază, drept care este reglementat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28 iulie 2003. În prezent, potrivit ordinului menționat, de indemnizația de dispozitiv beneficiază toți angajații prefecturilor, precum și angajații din domeniul evidenței informatizate a persoanei subordonate consiliilor județene și locale.
Începând cu anul 2003, conform prevederilor legale în materie de salarizare (OUG nr. 192/2002) privind reglementarea drepturilor de natură salarială a funcționarilor publici, Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2002 modificat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28 iulie 2003, personalul civil (funcționari publici și personal contractual), care funcționează în subordinea Ministerului Administrației și Internelor beneficiază în afara salariului de bază de o serie de sporuri și indemnizații, printre care și indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Pârâtul nu a acordat indemnizația de dispozitiv de 25 % din salariul de bază așa cum prevăd dispozițiile legale menționate, motiv pentru care se impune obligarea acestuia pe cale judecătorească, eliminându-se astfel discriminarea creată între diferite categorii de funcționari publici și personal contractual, deoarece art. 1 alin. 2 din Legea nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare consacră principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, fiind garantate și în exercitarea drepturilor economice.
Prin sentința nr.1159/27.11.2007 Tribunalul Vâlcea - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, - moștenitoare a lui -decedat, și, și a luat act că reclamanții, G, și C au renunțat la judecată.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că reclamanții -, în calitate de moștenitoare a lui, decedat, sunt funcționari publici în cadrul aparatului propriu de specialitate al Primăriei comunei, jud. V, calitate în care beneficiază de drepturile și obligațiile prev. de Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public și nu de dispozițiile legale derogatorii cu caracter special care se aplică altor categorii de funcționari publici cu statut special, la care se referă Legea nr. 138/1999.
Prin Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003 se fac unele precizări privind aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, ca urmare a faptului că Ministerul Internelor și Ministerul Administrației Publice s-au reunit într-un singur minister.
Prin ordinul menționat nu se putea modifica o dispoziție legală dintr-o lege și ca atare sporul de dispozitiv nu se acordă decât categoriilor de personal la care face referire expres Legea nr. 138/1999.
Nu se poate susține că reclamanții sunt supuși unor forme de discriminare și că ar fi nesocotit principiul egalității între cetățeni și excluderea privilegiilor și discriminărilor, deoarece funcționarul public beneficiază de drepturile și obligațiile pe care le prevede Legea nr. 188/1999.
Față de atribuțiile pe care le are funcționarul public așa cum sunt ele prevăzute în Legea nr. 188/1999 nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea indemnizației de dispozitiv din moment ce acesta nu este asimilat personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională sau personalului civil din aceste instituții.
Faptul că de indemnizația de dispozitiv beneficiază unii angajați din cadrul prefecturilor care-și desfășoară activitatea în domeniul evidenței informatizate a persoanei sau în cadrul autorităților publice locale ca urmare a reorganizării aparatului primăriilor nu poate fi un argument hotărâtor pentru justificarea dreptului solicitat, din moment ce persoanele respective au fost preluate din cadrul Ministerului Internelor ca funcționari publici cu statut special și nu puteau pierde un drept deja câștigat.
Din prevederile art. 14 ale OUG nr. 192/2002, rezultă elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcționarilor publici care cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi, iar sporul de dispozitiv solicitat de reclamanți nu face parte din categoria acestor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda funcționarilor publici și personalului contractual.
Neacordarea sporului de dispozitiv la care se referă reclamanții nu creează o situație discriminatorie în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 137/2000, întrucât atribuțiile funcționarilor publici și atribuțiile funcționarilor publici cu statut special nu sunt identice și ca atare nici sistemul de salarizare și acordarea altor drepturi nu poate fi uniform.
Împotriva sentinței au formulat recurs, în termenul legal, reclamanții, - moștenitoare a lui -decedat, și care, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art. 312 Cod pr.civilă, au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reluând în parte motivele acțiunii de fond.
Se susține că soluția primei instanțe este greșită deoarece dispozițiile Legii nr.138/1999 și ale. nr. 496/2003 se aplică și funcționarilor publici din cadrul fostului Minister al Administrației Publice ca urmare a reunirii acestuia cu Ministerului Internelor prin formarea noului minister, respectiv Ministerul Administrației și Internelor. Ordinul MAI a apărut după reunirea celor doua ministere, în anul 2003, și nu face distincție între funcționarii publici care beneficiază de aceste drepturi. Respectivele drepturi bănești sunt unele speciale, care se adaugă celor din Legea nr. 188/1999. Ordinul reașează salarizarea funcționarilor publici și a personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice după norme ce anterior îi vizau doar pe salariații din domeniul internelor.
Reclamanții mai susțin că dreptul reclamat este prev. prin pct.9.2 și 31.1 din Ordinul nr.496/2003: " Indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil ce-și desfășoară activitatea in domeniul administrației publice", fiind singurul drept de care se bucură personalul civil din domeniul administrației publice.
Conform art. 1 alin. 2 din OUG 63/2003, MAI are competențe în domeniul funcției și funcționarului public, al evidenței informatizate a persoanei. Este astfel fără echivoc faptul că, în cadrul competențelor MAI, nu se face distincție între autoritățile centrale și cele locale. Dimpotrivă, există reglementări legale în baza cărora MAI are competența de a lua măsuri pentru desfășurarea activității administrației publice locale într-un cadru unitar.
Potrivit art. 13 și 47 din Legea nr. 138/1999 sporul de dispozitiv se acordă și personalului din domeniul administrației publice. Cum activitatea de evidență a populației prev. de OUG 63/2003 ca aparținând MAI a fost preluată de autoritățile publice locale (consilii locale și județene), personalul care exercită atribuțiile de evidență a populației primind spor de dispozitiv.
Art. 1 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare consacră principiul egalității între cetățeni, cu excluderea oricăror privilegii și discriminări.
Ordinul nr. 496/2003 creează un sistem unitar de acordare a unor drepturi salariale și în domeniul administrației publice, tuturor categoriilor de personal, și nu doar celor care își desfășoară activitatea la evidența populației.
Sporul de dispozitiv reglementat prin Ordinul nr. 496/2003 se încadrează în categoria "alte drepturi" prev. de art. 14 din OUG nr. 192/2002, act normativ care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs, ce vor fi analizate grupat, în raport și de dispoz. art. 3041.proc.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Legea nr. 138/199 stabilește modalitatea de salarizare si acordare a altor drepturi personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Potrivit art. 1, "Dispozițiile prezentei legi se aplica personalului militar și civildin cadrulMinisterului Apărării Naționale,Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit art. 3, "Cadrele militare in activitate și militarii angajați pe baza de contract au dreptul la o solda lunara, compusa din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
Potrivit art. 13, "Cadrele militare in activitate, militarii angajați pe baza de contract si salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunara de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Potrivit art. 47, "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege".
Potrivit art. 49, "Personalul civil din ministerele si instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități in condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile si indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare in activitate".
Potrivit art. 51, "Funcțiile specifice pentru personalul civil din structurile de apărare națională, ordine publica și siguranță națională sunt prevăzute în anexa nr. 6".
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 s-au emis dispoziții de aplicare a Legii nr. 138/1999.
Prin OUG nr. 63/28.06.2003 Ministerul d e Interne si Ministerul Administrației Publice au fost organizate într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003. ministrul Administrației si Internelor a modificat și completat Ordinul nr. 275/2002 sus amintit, prevăzând în art. II introducerea pct. 9.2 cu următorul conținut: "Indemnizația de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-si desfășoară activitatea in domeniul administrației publice".
De asemenea, pct. 31.1 fost modificat astfel: "Prin personal civil, in sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici si personalul contractual din Ministerul Administrației si Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației si Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum si de cele prevăzute in reglementările in vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar ".
Aceste dispoziții stau la baza pretențiilor reclamanților din cauza de față.
Din succesiunea actelor juridice sus expuse, este evidentă concluzia ca Ordinul nr. 496/2003 de care se prevalează reclamanții este dat în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999 care reglementează anumite drepturi salarialepentru personalul civil care își desfășoară activitatea incadrulMinisterului Apărării Naționale,Ministerului d e Interne (devenit, devenit ), Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție si, Serviciului de Telecomunicații Speciale si Ministerului Justiției.
În urma reorganizării Ministerului d e Interne si a celui al Administrației Publice în Ministerul Administrației și Internelor, o astfel de precizare ca cea sus expusa cuprinsă în Ordinul nr. 496/2003 era necesar a fi prevăzută, având în vedere că Ministerul nou creat avea atribuții și în domeniul administrației publice, nu doar în cel al ordinii și siguranței publice. Prin urmare, era necesar a se dispune și cu privire la personalul salarizat în baza Legii nr. 138/1999, dar care - în baza unor acte normative ulterioare legii respective - își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice (de ex. serviciul de eliberare și evidență a pașapoartelor, permiselor și certificatelor de înmatriculare, cel de evidență informatizată a persoanei).
Ceea ce nu înseamnă că tot personalul bugetar - funcționari publici sau contractuali- care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice - și care sunt salarizați după norme specifice funcției lor - vor beneficia de indemnizația de dispozitiv.
Reclamanții nu au fost și nu sunt salarizați conform Legii nr. 138/1999 de către Ca atare, nu sunt vizați de Ordinul nr. 496/2003.
Aprecierea aplicării respectivului Ordin la toate categoriile de personal care funcționează în administrația publică este greșită și din alta perspectivă.
În interpretarea dată de reclamanți Ordinului 496/2003, acesta ar aduce completări la Legea nr. 138/1999 și la actele normative cu putere de lege prin care sunt salarizați funcționarii publici, ceea ce este inadmisibil pentru un act destinat creării cadrului legal și procedurii de aplicare a legii, pentru un act dat în executarea legii.
De asemenea, în cazul funcționarilor contractuali, Ordinul nr. 496/2002 ar contraveni dispoz. art. 157 din Codul Muncii, ministrul Administrației și Internelor nefiind angajatorul reclamanților, iar Ordinul nr. 496/2003 nefiind lege stricto sensu.
În acest mod nu se poate elimina o eventuala discriminare salarială existentă între categorii similare de salariați.
În plus, discriminarea de care vorbesc reclamanții nu este reală, întrucât aceștia nu au același statut cu cei salarizați în baza Legii nr. 138/1999, nu ocupă aceleași funcții și nu îndeplinesc aceleași atribuții de serviciu.
În concluzie, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a decis că reclamanților nu li se aplică Legea nr.138/1999 și că, în consecință, aceștia nu au dreptul la sporul de dispozitiv prevăzut de această lege.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, - moștenitoare a lui, cu domiciliul ales în D, str - -, - B, 9, județul V, împotriva sentinței nr. 1159/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul PRIMARUL COMUNEI, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
2 ex/03.03.2008
Jud. fond: Gh.;.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Dumitru
