Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 161/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia civilă nr. 161/2008
Ședința publică de la 21 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier:
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, împotriva sentinței civile nr. 529/AD. din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se prezintă în instanță intimatul-reclamant, care se legitimează cu seria nr. -, eliberată de B la data de 23.01.2007.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 114 alin. 5 Cod procedură civilă, aplicabil în temeiul art. 316 Cod procedură civilă, dispune ca reprezentarea intimaților-reclamanți să se facă prin numitul.
În continuare, cu privire la recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, instanța constată că a fost declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, cu privire la cele două excepții invocate în cauză, solicită respingerea acestora ca nefondate.
Astfel, referitor la excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile, arată că, notificarea poate fi făcută către unitatea angajatoare sau către organul ierarhic superior, în cauză, aceasta a fost îndeplinită cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B, care este ordonator secundar de credite și care avea obligația de a transmite ordonatorului principal de credite notificarea primită.
De asemenea, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, arată că aceasta are calitate procesuală pasivă deoarece este ordonatorul principal de credite.
În concluzie, cu privire la cele două excepții invocate, solicită respingerea acestora ca nefondate.
Pe fondul cauzei, arată că reclamanții își mențin concluziile și punctul de vedere exprimat în fața instanței de fond, respectiv faptul că suspendarea acestor drepturi a fost nelegală.
Mai mult, în prezent, prin nr.OUG 146/1997 Guvernul a recunoscut drepturile funcționarilor publici cu privire la prima de vacanță, acesta fiind un argument în plus că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
În concluzie, față de acestea, solicită respingerea recursului ca nefondat.
S-au declarat dezbaterile închise.
A:
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 529/22 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, s-a respins excepția necompetenței materiale invocate de pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate
S-a respins excepția prematurității acțiunii invocate de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate
S-a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
S-a respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocate de pârâta și pe fond s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, numai față de pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B și s-a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor
Au fost obligate Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând primele de concediu pentru perioada 2003 - 2005, reactualizate cu rata inflației până la data plății efective, pentru fiecare reclamant proporțional cu perioada lucrată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În speță s-au solicitat drepturi salariale de către funcționari publici. Conform prevederilor art. 109 din legea 188/1999 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrative, situație față de care s-a respins excepția necomptenței materiale a tribunalului.
În temeiul prevederilor art.13 lit. a din Decretul nr.167/58 cursul prescripției se suspendă cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere. Prin suspendările periodice ale dreptului pretins prin acțiune, cursul prescripției a fost suspendat, motiv pentru care excepția prescripției a fost respinsă.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a S instanța de fond a reținut că este instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor și programelor Guvernului în domeniul sanitar. S are ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România și are în subordine casele de asigurări de sănătate județene (art.286 din Legea nr.95/2006). Având în vedere această structură organizatorică, deși reclamanții sunt în raporturi de serviciu cu S B, s-a apreciat că și are calitate procesuală pasivă. În schimb, pentru aceleași considerente, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă. În consecință, s- respins excepția invocată de CNAS și s-a respins acțiunea și cererea de chenare în garanție față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Reclamanții și sunt funcționari publici și lucrează în cadrul S
Potrivit art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, s-a prevăzut că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat. Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv neafectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept nu echivalează cu stingerea dreptului. Dreptul în sine a existat și există putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. O interpretare contrară ar duce la concluzia că dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată. În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, o asemenea situație nefiind în spiritul apărării drepturilor omului. Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Dreptul la prima de vacanță, face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu. Astfel art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context și pentru aplicarea corectă a dispozițiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, instanța a admis acțiunea și obligat pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând primele de concediu pentru perioada 2003-2006, reactualizate cu rata inflației până la data plății efective, pentru fiecare reclamant proporțional cu perioada lucrată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care a criticat hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte:
- în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește, având în vedere că deși există un raport juridic de subordonare a caselor județene de asigurări față de, acest lucru nu presupune preluarea de către dreptului și obligațiilor caselor județene;
- greșit s-a respins și excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile, reclamanții având obligația de a se adresa anterior autorității administrative pentru a solicita plata primelor de concediu, conform dispozițiilor art. 7 al. 1 din Legea 554/2004;
- pe fond, acțiunea reclamanților este neîntemeiată întrucât - susține recurenta - dispozițiile art. 34 al. 1 din Legea 188/1999, ce prevedeau dreptul la prima de concediu, au fost suspendate legal, dispozițiile de suspendare fiind imperative.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată întemeiat recursul de față, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a, reținându-se - în principal - că în subordinea sa funcționează casele județene de asigurări de sănătate.
Acest aspect însă, deși este real, nu poate conduce la ideea că s-ar justifica astfel calitatea procesuală pasivă a în prezentul litigiu, aprecierea primei instanțe fiind greșită.
Este de principiu faptul că în orice cauză dedusă judecății calitatea procesuală a părților trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului subiectiv reclamat.
În speță, prin acțiune reclamanții au solicitat obligarea Casei Județene de Asigurări de Sănătate B, a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a Ministerului Finanțelor Publice la plata unor drepturi bănești pe care autoritatea în subordinea cărora se află a refuzat să le plătească.
Este adevărat că există o ierarhie autorităților publice, în speță - B funcționând în subordinea S, însă drepturile și obligațiile aferente raporturilor de serviciu se în baza actului de numire a funcționarului public (potrivit art. 4 din Legea 188/1999. Așa fiind, obligația de plată a acestor drepturi este doar a autorității care a emis actul de numire în funcție, aceasta având și sursele de finanțare necesare plății drepturilor bănești ale funcționarilor publici cu care are raporturi de serviciu, precum și obligația obținerii acestora, conform dispozițiilor Legii 110/2007.
Față de aceste considerente, pârâta - recurentă - S, care are doar calitate de ordonator principal de credite, nu poate avea calitate procesuală în cauză, neavând un raport juridic direct cu reclamanții.
Potrivit art. 2 din Legea 110/2007, "dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată".
În raport de aceste dispoziții legale, debitoarea, respectiv autoritatea cu care funcționarii se află în raporturi de serviciu, are obligația de a-și asigura fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești cuvenite reclamanților, fără a se putea reține obligație a S, ca ordonator principal de credite, decât în măsura în care acesta repartizează creditele bugetare către instituției subordonate,în raport de cererile formulate(în conformitate cu dispozițiile Legii 500/2002).
În considerarea argumentelor de mai sus, instanța, în temeiul art. 312 al. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul de față și va modifica sentința recurată în parte, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
Celelalte motive de recurs nu se mai impun a fi examinate, având în vedere că s-a reținut excepția absolută a lipsei de calitate procesuală pasivă a S în raport de care celelalte apărări erau subsidiare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtăCASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B,împotriva sentinței civile nr. 529/Ad./22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR Bși intimații - reclamanți,.
Modifică în parte sentința civilă nr. 529/AD/22.11.2007 a Tribunalului Bacău.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate și în consecință, respinge acțiunea față de această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2008.
PREȘEDINTE, A | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red. /
Red.
Tehnored. 3 ex. 11/12 martie 2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
