Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1626/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.1626
Ședința publică din15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice a județuluiîmpotriva sentinței nr.822 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta-intimată, lipsă fiind reprezentantul pârâtei-recurente.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurenta, prin însăși cererea de recurs, a solicitat inclusiv suspendarea judecării până la soluționarea recursului în interesul legii ce ar fi fost promovat în vederea unificării practicii judiciare, precum și a se da eficiență dispozițiilor art.244 al.1 din Codul d e procedură civilă.
Instanța respinge cererea de suspendare întrucât promovarea unui recurs în interesul legii de către Ministerul Public nu se circumscrie prevederilor art.244 pct.1 din Codul d e procedură civilă, și, apreciind că recursul de față este în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamanta-intimată solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, apreciind că drepturile bănești pe care ea le-a solicitat sunt prevăzute de lege și îi sunt datorate.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Comerciale și Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 13.05.2009reclamantaa chemat în judecată pepârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană,pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.11.2008 și până la data pronunțării hotărârii, sumă reactualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că are calitatea de funcționar publicîncepând cu data de 01.11.2008și până în prezent și a solicitat pârâtei acordarea acestor drepturi bănești însă i s-a comunicat că sporurile solicitate nu pot fi acordate deoarece nu există un act normativ care să reglementeze cuantumul și criteriile în funcție de care se acordă.
Învederează reclamanta că drepturile solicitate sunt prev. expres la art. 31 din Legea 188/1999, că aceste drepturi au fost suspendate până la data de 31.12.2006.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.822 din 25 iunie 2009, a admis acțiunea formulată dereclamantași a obligat pârâta să-i acorde suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.11.2008 și până la data pronunțării hotărârii, sumă reactualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta are calitatea de funcționar public laDirecția Generalăa Finanțelor Publice Județeanăîncepând cu data de 01.11.2008 și până în prezent.
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care- în forma actuală- prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzutdata aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
Prin urmare, având în vedere că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat acordarea acestor sporuri începând cu data de 01.11.2008 și până la data pronunțării hotărârii, instanța a obligat pârâta să plătească aceste sporuri prevăzute de lege pentru perioada solicitată, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, iar din acel moment nu pot fi lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța de fond a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 aliniat 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Lipsirea reclamantei de aceste componente ale salariului reprezintă un prejudiciu cert atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare. Actualizarea sumelor solicitate pentru sumele neîncasate are natura juridică a despăgubirilor pe un criteriu unic și exact de actualizare calculat pe baze științifice, și anume rata inflației.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că, deși Legea nr. 188/1999 prevede la art. 31 alin. 1. lit. c) și d) că aceste suplimente au fost incluse în salariul funcționarului public, nici o prevedere legală nu specifică care este cuantumul acestor drepturi.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta-recurentă admite, reclamanta nu a primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâta corect a fost obligată la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială.
Este adevărat că art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 a fost suspendat prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, însă corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice a județuluiîmpotriva sentinței nr.822 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.11.2009
jud.fond
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Grosu Cristinel
