Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4833/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4833
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D împotriva sentinței nr. 1292 din 06 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic pentru recurentul contestator INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D și consilier juridic pentru intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, lipsind intimații, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal.
Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurentul contestator INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.
Consilier juridic pentru intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, având în vedere calitatea reclamantului.
CURTEA
Prin sentința nr. 1292 din 06 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul Inspectoratul de Politie al Județului D împotriva sentinței nr.603 din 06.03.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Ministerul Internelor și Reformei și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru ase pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința nr. 603 din 06.03.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul față de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și D și au fost obligați pârâții și D să plătească reclamantei prima de concediu pe perioada 2004- 2006, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective și s-a admis cererea de chemare în garanție a formulată de pârâtul I, fiind obligat chematul în garanție să asigure și să vireze pârâților fondurile necesare pentru plata sumelor cuvenite reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.37(2) din OG 38/2003, polițiștii beneficiază de primă de concediu de odihnă, iar conform art.60 acesta a intrat în vigoare la 01.01.2004, data cu care polițiștii trebuie să beneficieze de primă de concediu.
Prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi (507/2003 și 511/2004), până la finele anului 2004 și 2005.
Cele două legi bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de concediu, dau nu au abrogat aceste drepturi.
Dreptul polițistului de a i se plăti prima de concediu a rămas în vigoare, nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost investit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut la art.1(5) din Constituție.
De altfel, OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în MO, efecte ce se produs pe toată perioada cât e în vigoare.
De aceea, suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă căt emporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Potrivit art.64 din 24/2000 - privind tehnica legislativă - suspendarea are durată determinată, iar la expirarea acesteia, dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Cu privire la pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.2 din OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul, acestuia incumbându-i obligația legală de a depune diligențele necesare la în vederea obținerii creditelor bugetare necesare pentru asigurarea plății drepturilor bănești aferente perioadei solicitate, utilizând și procedurile specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat.
Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Potrivit art.317 alin.1 pct.2 civ.Cod Penal, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare numai dacă motivul nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului atunci când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Întrucât sentința a cărei anulare se solicită pe calea contestației era supusă recursului, cale de atac de care contestatorul nu a uzat, sentința rămânând irevocabilă prin nerecurare, se constată că este inadmisibilă contestația în anulare formulată, având în vedere că acesta avea posibilitatea să invoce excepția de necompetență materială pe calea recursului. Altfel spus, nu există opțiune între căile de atac de reformare comune, în speță recurs, și contestația în anulare.
În raport de aceste considerente, a fost respinsă contestația în anulare ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul IPJ D criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că deși nu s-a utilizat calea de atac a recursului nu se poate reține inadmisibilitatea contestației în anulare fiind incidente dispoz. art. 317 alin. 2 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, legiuitorul dorind să înlăture prin textul de lege invocat pronunțarea unor hotărâri de către instanțe cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competență.
S-a mai arătat că hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competență, având în vedere că în raport de calitatea de salariat a reclamantei, instanța competentă să soluționeze acțiunea fiind Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Dolj.
Analizând legalitatea și temeinicia instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurentul contestator și a dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept:
Potrivit art.317 alin.1 Cod pr. civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol contestația poate fi primită pentru motivele prevăzute la alin.1 pct.1 și 2, în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
În raport de aceste dispoziții legale, se constată că în mod corect instanța de fond, reținând că prin neexercitarea căii de atac a sentinței de către pârât, contestatoarea nu mai poate invoca această excepție pe calea contestației în anulare, această cale extraordinară de atac fiind astfel inadmisibilă.
Pe de altă parte însă, contestația în anulare este și nefondată pentru următoarele aspecte:
În conformitate cu art.1-4 Cod pr.civilă, instanțele judecătorești sunt Judecătoriile, Tribunalele, Curtea de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Din examinarea textelor enunțate, rezultă că în stabilirea competenței după materie se au în vedere instanțele, așa cum sunt ele precizate în textele respective.
Organizarea internă a fiecărei instanțe, prin împărțirea în secții specializate, nu conduce la apariția unor noi instanțe, respectiv a secțiilor care funcționează în cadrul unei instanțe.
Față de aceste aspecte, susținerea recurentului contestator în sensul că în cauză competența de soluționare aparținea Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și nu Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a aceluiași Tribunal, nu poate reprezenta o încălcare a normelor de ordine publică privitoare la competență în sensul dispoz. art. 317 din Codul d e procedură civilă.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea constată nefundat recursul declarat de contestatorul IPJ D, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de contestatorul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D împotriva sentinței nr. 1292 din 06 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. /2ex/17.12.2009
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Costinel Moțîrlichie, Gabriel Viziru
