Obligația de a face. Decizia 4829/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 4829

Ședința publică de la 18 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Carmen Ilie

JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie

JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru

Grefier - -

xxxxxxxxxxx

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 1110 din 02 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA COM., INSTITUȚIA PRIMARULUI.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat recurentul reclamant lipsind intimații pârâți PRIMĂRIA COM., INSTITUȚIA PRIMARULUI.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Curtea procedează la comunicare unui exemplar după întâmpinare depusă la dosar de către intimatul pârât Primarul comunei către recurentul reclamant față de care acesta arată că nu solicită termen pentru observare.

Apreciindu-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul asupra recursului.

Recurentul reclamant arată că prin cererea adresată Primăriei la data de 10.09.2008 a cerut să fie apărat domeniul public fiind o sesizare cu privire la faptul că numitul a împrejmuit o suprafață de teren aparținând domeniului public al comunei.

Arată că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății întrucât prin acțiune s-a arătat că prin nesoluționarea cererii adresată Primăriei la data de 10.09.2008 se încalcă drepturile sale legitime și nu îngrădirea de către numitul a suprafeței de teren ce aparține domeniului public

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr. 1110 din 02 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul.

Pentru pronunțarea hotărârii tribunalul a reținut faptul că potrivit disp. art. 8 alin. 11din Legea nr. 554/2004 ersoanele p. fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

S-a reținut că reclamantul prin acțiunea formulată a arătat că i s-a încălcat un interes legitim privat ca urmare a încălcării unui interes public legitim invocând faptul că domnul domiciliat în satul comuna a împrejmuit o suprafață de cca. 500. aparținând domeniului public, suprafață care este străbătută de un drum de acces fiind împiedicat accesul către proprietatea reclamantului.

A mai reținut prima instanță că, reclamantul nu a probat nici încălcarea interesul public legitim public privind îngrădirea unui teren aflat în domeniul public al comunei și nici încălcarea interesul legitim privat privind împiedicarea accesului către proprietatea sa.

Ori, potrivit disp. art. 1169.civil cine face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Având în vedere că în cauză nu au fost probate nici încălcarea interesul legitim privat și nici încălcarea interesul public instanța de judecată a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinței a formulat recurs reclamantul în termen și motivat.

În motivarea recursului s-a susținut că sentința atacată cuprinde motive contradictorii în sensul că, eși în conținutul acesteia deși s-a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul a considerat ca nesolutionarea cererii sale reprezintă o încălcare gravă a drepturilor legitime ale sale, ulterior s-a considerat că trebuia să facă proba vătămării unui interes legitim privat prin îngrădirea de către numitul a unei suprafețe de 500 mp aparținând domeniului public al comunei.

Reclamantul a susținut că, în realitate, prin acțiunea formulată a solicitat instanței să constate că încălcarea dreptului său legitim se datorează nesolutionarii cererii cu numărul 2051/10.09.2008 de către Primăria comunei, și nu cum greșit a interpretat instanța de fond, îngrădirii unei suprafețe de 500 mp din domeniul public de către.

De asemenea a arătat că doar în mod subsecvent, se poate interpreta că prin acțiunea sa a invocat o încălcare a drepturilor insa cererea pa care a supus-o judecații nu se întemeia pe aceasta situație de fapt ci pe nesolutionarea cererii nr. 2051/10.09.2008 de către primăria localității.

Din același punct de vedere s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia iar sentința atacată se întemeiază pe o gravă greșeală.

În drept, a invocat dispozițiile art. 303 pct. 7, 8 si 11 din Codul d e procedură civilă.

La data de 05.10.2009 intimata Primăria comunei întâmpinare prin care a susținut legalitatea și temeinicia sentinței recurate deoarece nu este afectat nici un drept legitim al recurentului reclamant sau al altui cetățean, sau un interes legitim conf. art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 iar invocarea apărării unui interes public nu decurge din încălcarea dreptului subiectiv a interesului legitim privat.

În recurs nu s-au administrat probe.

Analizându-se recursul dedus judecății în raport de actele și lucrările dosarului se reține că acesta este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a invocat, cel puțin din punct de vedere formal nesoluționarea unei cereri ale sale de către Primarul comunei.

În aceste condiții pentru a se putea analiza interesul reclamantului în promovarea acțiunii trebuia în prealabil stabilit cu precizie obiectul acțiunii și subsecvent acestuia cadrul procesual.

Respectiv instanța era chemată ca, punând în discuția părților această împrejurare potrivit art. 129 alin. 4 cod procedură civilă, să distingă dacă acțiunea cu care fusese investită se referea la refuzul primarului de a răspunde cererii adresate acestuia de reclamant sau prin aceasta se urmărea înlăturarea unei împrejmuiri făcută de o altă persoană, care nu este parte potrivit actualului cadru procesual în litigiu, pe domeniul public, care însă îngrădește accesul reclamantului la proprietatea sa.

Numai după stabilirea în mod clar a obiectului acțiunii instanța putea să rețină dacă reclamantul prezintă interes în promovarea acesteia.

Mai mult, în situația în care s-ar reține, așa cum de fapt a reținut prima instanță, că reclamantul prin acțiunea promovată invocă îngrădirea accesului la proprietatea sa prin efectuarea unei împrejmuiri de către o altă persoană fizică pe domeniul public, este evident că reclamantul invocă un interes privat, respectiv îngrădirea prerogativelor sale în exercitarea dreptului de proprietate iar nu un interes public.

Acest interes privat, în condițiile în care se stabilea obiectul acțiunii în sensul mai sus precizat, trebuia analizat de către instanța de fond, însă o astfel de analiză nu putea fi făcută în lipsa unui probatoriu concludent din care să rezulte cu claritate existența faptului invocat de reclamant, respectiv realizarea unei împrejmuiri și încălcarea dreptului de proprietate privată al reclamantului prin efectuarea acestei împrejmuiri.

În aceste condiții era imperios necesar ca instanța de fond să pună în discuția părților probatoriul necesar unei juste soluționări a cauzei, iar în situația în care acestea se împotriveau administrării probatoriului necesar să-l ordone din oficiu potrivit art. 129 alin. 5 cod procedură civilă.

Aceasta deoarece în sistemul nostru procesual, ca urmare a aplicării dispozițiilor legale mai sus precizate o acțiune nu poate fi respinsă ca nedovedită ci doar ca neîntemaiată.

În raport de aceste considerente, întrucât instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea formulată în cauză pe cale de excepție, fără a intra în analiza fondului cauzei potrivit art. 312 alin. 1 - 3 și 5 cod procedură civilă urmează a se admite recursul declarat de reclamant casându-se sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Dolj.

În rejudecare, instanța de fond va proceda cu prioritate la stabilirea obiectului cauzei, urmând ca în raport de acesta să procedeze în consecință, având în vedere și considerentele prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 1110 din 02 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA COM., INSTITUȚIA PRIMARULUI.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 2009

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red. Jud.

2 ex.

Președinte:Carmen Ilie
Judecători:Carmen Ilie, Costinel Moțîrlichie, Gabriel Viziru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 4829/2009. Curtea de Apel Craiova