Obligația de a face. Decizia 4830/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4830
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta prin PROCURATOR împotriva sentinței nr. 1283 din 02 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA COM. PRIN PRIMAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat procurator pentru recurenta reclamantă lipsind intimata pârâtă PRIMĂRIA COM. PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal, s-a timbrat cu taxa de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0.15 lei iar recurenta a depus concluzii scrise.
Procurator pentru recurenta reclamantă depune acte emise de intimată și încheierea nr.14294 de la OCPI Arată că nu se impune comunicarea acestora.
Curtea, având în vedere că recurenta reclamantă este reprezentată de procurator, în raport de dispozițiile art.68 alin.4 a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1283 din 02 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta prin PROCURATOR în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA COM. PRIN PRIMAR în favoarea Judecătoriei Strehaia, jud.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut întemeiată excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, pentru următoarele aspecte:
Prin acțiunea promovată, reclamanta - prin procurator - a invocat faptul că pârâta refuză să-i elibereze un certificat de atestare ca proprietar și procesul-verbal de identificare a imobilului (anexa 6), situat în comuna sat, jud.
Din întâmpinarea depusă de intimată, s-a reținut că, în cauză, există un contract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 200 mp, iar în urma măsurătorilor efectuate a reieșit o diferență de 643 mp, pentru care reclamanta în mod greșit a solicitat constatarea dreptului de proprietate.
S-a reținut că reclamanta având schița cadastrală, pentru clarificarea diferenței de 643 mp, putea promova o acțiune în constatare, care să constate (art.111 ) dreptul de proprietate asupra acestei diferențe, însă aceasta refuză.
Instanța de fond a reținut că reclamanta, chiar dacă a invocat ca temei de drept dispozițiile Legii 554/2004, obiectul cauzei nu îl constituie o vătămare conform art.1 din lege, produsă de către pârâtă ca autoritate publică, ci constatarea că o diferență de suprafață de teren (care a făcut obiectul unei tranzacții), îi aparține, lucru ce poate fi soluționat numai de către instanța competentă material de la sediul imobilului în litigiu, respectiv Judecătoria Strehaia, Județul
La această instanță, respectiv Judecătoria Strehaia, reclamantul poate preciza acțiunea, în sensul ca litigiul să fie soluționat în contradictoriu cu intimata, dar și față de moștenitorii respectivi.
S-a concluzionat că obiectul acțiunii nu este de competența instanței de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, prin procurator, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat că obiectul acțiunii promovate la instanța de fond îl constituie obligația de a face, respectiv obligarea Primăriei com. să elibereze două înscrisuri oficiale administrative (certificat de atestare a calității de reclamantului de proprietar și procesul verbal de identificare a imobilului) având ca temei juridic dispozițiile art. 8 din legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și că acțiunile în contencios administrativ nu sunt în competența materială a judecătoriei.
S-a mai criticat soluția instanței de fond prin prisma motivelor de casare prev. de art. 304 alin. 1 pct. 7-9 din Codul d e procedură civilă.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamant și a dispozițiilor art.3041proc. civilă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta prin procurator chemat în judecată pârâta PRIMĂRIA COM. PRIN PRIMAR, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care va pronunța să oblige pârâta la eliberarea unui certificat pentru atestarea faptului că petentul este proprietar și la eliberarea procesului verbal de identificare imobilului, în temeiul art. 1, art. 5, art. 6 și art. 11 din Legea nr. 29/1990, Legea contenciosului administrativ.
Prin concluziile scrise formulate de reclamantă la data de 02.07.2009 reclamanta a precizat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, respectiv art. 1, art. 7, art. 8, art. 11, art. 12, art. 13 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că autoritatea publică pârâtă a refuzat nejustificat eliberarea celor două înscrisuri oficiale.
Față de conținutul cererii de chemare în judecată, Curtea constată că reclamantul a învestit instanța de fond cu o acțiune în contencios administrativ întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 având în vedere că obiectul acesteia îl constituie refuzul nejustificat al autorității publice pârâte de a soluționa cererea de eliberare a celor două înscrisuri, potrivit art. 8 din aceeași lege, motivele de fapt invocate de reclamantă, precum și temeiul de drept invocat în cuprinsul acesteia, respectiv art. 1, art. 5, art. 6 și art. 11 din Legea nr. 29/1990, Legea contenciosului administrativ și respectiv art. 1, art. 7, art. 8, art. 11, art. 12, art. 13 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Față de aceste aspecte se constată că, în mod greșit, instanța de fond, în absența unui act de dispoziție al reclamantei, a calificat acțiunea formulată de reclamantă ca fiind o acțiune în constatarea dreptului de proprietate având ca temei dispoz. art. 111 din Codul d e procedură civilă, încălcând astfel principiul disponibilității prin schimbarea obiectului și temeiului de drept al acțiunii reclamantei.
Procedând în acest mod, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate potrivit art.105 alin.2 din Codul procedură civilă fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 din Codul procedură civilă.
Față de aceste aspecte, se constată că în mod greșit instanța de fond a reținut întemeiată excepția necompetenței materiale, în condițiile în care instanța de fond, Tribunalul Dolj, are competența materială de soluționare a acțiunii în contencios administrativ potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel încât în temeiul art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, urmează a casa sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de reclamanta prin PROCURATOR împotriva sentinței nr. 1283 din 02 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA COM. PRIN PRIMAR.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2ex/16.12.2009
Jud. fond Gh.
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Costinel Moțîrlichie, Gabriel Viziru
