Contestație act administrativ fiscal. Decizia 4832/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4832
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr. 1994 din data de 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și DGFP
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta reclamantă - SRL lipsind intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal iar recurenta a depus dovada achitării taxei de timbru și, în copie xerox, traducerea din limba ăac ertificatului de conformitate a autoturismului emis de producătorul.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta reclamantă - SRL pune concluzii de admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, admiterea contestației și anularea adresei nr. 2626/23.02.2009, ca act administrativ și restituirea sumei de 11.836,00 lei. Susține taxa de poluare pentru autovehicule se percepe numai pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană și reânmatriculate pentru prima dată în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare această taxă de poluare nu mai este percepută.
La interpelarea instanței cu privire la cadrul procesual arată că nu se impunea introducerea în cauză a Ministerului Mediului, destinatarul taxei, însă lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1994 din data de 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea reclamantei - SRL.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, la data de 16 martie 2009, reclamantul - SRL DTSa formulat contestație împotriva adresei nr. 2626/23.02.2009 emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice M, prin care i s-a respins cererea privind restituirea sumei de 11836,00 lei reprezentând taxa de poluare achitată la Trezoreria DTS, conform chitanței seria - nr.- din 30.10.2008, solicitând restituirea acestei sume.
În motivarea acțiunii a susținut că a achiziționat la data de 13.10.2008 autoturismul M1 marca BMW din ia, achitând taxa de poluare în sumă de 11836,00 lei, întrucât fără această taxă funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii.
Arată că plata acestei taxe de poluare este obligația legală derivată din reglementările OUG nr.50/2008 și care contravine Tratatului Comunității Europene care în art.90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.
Consideră că este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, din analiza aplicării taxei rezultând că, aceasta este percepută pentru autoturismele înmatriculate în comunitatea europeană și reînmatriculate în România în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare, taxa nu mai este percepută.
A depus la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile nr.2626/23.02.2009, copie carte de identitate, chitanța seria - nr.- din 30.10.2008 privind plata taxei pe poluare.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii pentru restituirea taxei pe poluare întrucât nu are temei legal, deoarece această taxă reprezintă finalitatea conformării legislației interne cu principiile de drept comunitar. A invocat și excepția lipsei competenței materiale a instanței în condițiile în care taxa nu mai este supusă regimului juridic de drept fiscal, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP M în condițiile în care sumele se depun în contul administrației fondului pentru mediu și nu constituie venit la bugetul general, fiind gestionată de instituția sus menționată.
Din actele dosarului instanța constată și reține că la 13.10.2008 reclamantul a achiziționat din ia un autoturism BMW care a fost înmatriculat pentru prima dată în ia la 23.04.2004.
Pentru înmatricularea în România a plătit cu chitanța - nr.- din 30.12.2008 taxa pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008.
Cu adresa nr.2626/18.02.2009 reclamantul a solicitat restituirea taxei, fapt refuzat de DGFP M cu adresa nr.2626/23.02.2009.
Potrivit art.4 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9. În raport de art.5 taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă; pentru stabilirea taxei, persoana fizică sau persoana juridică, care intenționează să efectueze înmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezultă elementele de calcul al taxei, prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență; valoarea în lei a taxei se determină pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent și publicat în Oficial al Uniunii Europene; taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu.
În aceste condiții, actul normativ care reglementează taxa de poluare reprezintă în fapt o conformare a legislației interne cu principiile de drept comunitare, urmare a controverselor determinate de aplicarea prevederilor art.214 ind.1-3 privind taxa de primă înmatriculare aprobate prin OUG nr.50/2008.
Potrivit art.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În raport de dispozițiile menționate actul a cărei anulare se solicită are caracterul unui act administrativ, situație în care nu pot fi primite excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare, astfel că urmează a se respinge acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul, reluând motivele de fapt și de drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, a susținut că în conformitate cu prev. art. 23 (9) din Tratatul UE, cuprins în Titlul I privind libera circulație a mărfurilor, comunitatea se bazează pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea între statele membre a tarifelor vamale la import și la export și a tuturor taxelor cu un efect echivalent.
S-a mai criticat soluția instanței de fond susținându-se că art. 2141Cod fiscal, prin care s-a instituit taxa de primă înmatriculare a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, adică odată cu aderarea României la UE, până la această dată Codul fiscal necunoscând taxa specială de primă înmatriculare, și că prin introducerea taxei de primă înmatriculare, România a încălcat prevederile art. 90 (86) din Tratatul UE, întrucât statele membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
S-a mai susținut că în baza art. 148 alin. 2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare cuprinse în legile interne, situație în care prevederile art. 90 din Tratatul Comunitar se aplică cu precădere.
Recursul este fondat și va fi admis, Curtea reținând următoarele aspecte:
Reclamantul a sesizat instanța de fond cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei DTS la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare.
OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este actul normativ care reglementează acest tip de taxă și care în art. 5 alin.4 prevede că "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu".
Totodată Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008 aprobate prin HG nr.686/24.06.2008 dispun în art.3 alin.6 că, în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu" deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF (art.3 alin.1 lit. a din Normele Metodologice), se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent dar se virează în contul Administrației Fondului pentru Mediu.
În consecință, Administrația Fondului pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Față de obiectul acțiunii cu care reclamantul a investit instanța de fond, respectiv obligarea pârâtei C la restituirea taxei de poluare, dispozițiile art.129 care reglementează rolul activ al judecătorului impuneau instanței de judecată obligația de a pune în discuția părților, completarea sub aspect subiectiv a cadrului procesual, prin introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu având în vedere că, deși taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent, sumele percepute sunt colectate în contul acestei autorități publice.
Mai mult, potrivit art.161din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate saupoate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora precum și a altor subiecte de drept.
Neprocedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate potrivit art.105 alin.2 ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct.5
Față de aceste considerente, Curtea constatând întemeiat recursul declarat, în temeiul disp. art. 312 alin.5 urmează a casa sentința cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va avea obligația de a pune în discuția părților introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr. 1994 din data de 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și DGFP
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe Tribunalul Mehedinți.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -/2ex
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Costinel Moțîrlichie, Gabriel Viziru
