Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 583/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 31.08.2006
DECIZIA CIVILĂ Nr. 583
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S împotriva sentinței civile nr. 237/5.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- privind pe intimații reclamanți, Chele, Roșie, G, escu G, G, T, T, G, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul reclamant, d-ul cu procură judiciară, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin serviciul de registratură al instanței, la data de 15.05.2008, prin fax, concluzii scrise din partea intimatului reclamant.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-Ssub nr.5851/2006, la data de 31.08.2006, și precizată ulterior, reclamanții, Roșie, Gță, T, T, G, Chele, și au chemat în judecată pe pârâtul spectoratul udețean al Poliției de Frontieră C-S, solicitând ca prin tărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtului la:- plata către reclamanți sumelor de bani constând in drepturi salariale cuvenite și neachitate ca urmare a.ereducerii impozitului pe venit din salariu cu 30%, 40% și, respectiv 50%;- în temeiul legii obligarea pârâților la calcularea și restituirea acestor sume actualizate la data efectuării plății, prin aplicarea coeficientului de inflație la sumele neachitate lunar reclamantilor în funcție de dreptul ce revine fiecăruia potrivit semnului onorific deținut de la data nașterii dreptului și până în luna corespunzătoare depunerii acțiunii.
În cauză au formulat cerere de interventie in interes propriu:, cu recizarea p. că trebuia să beneficieze de reducerea impozitului pe venit cu 30% pe perioada octombrie 2003-octombrie 2006, cu precizarea că trebuie că beneficieze de reducerea impozitului pe venit cu 30% pe perioada octombrie 2004-octombrie 2006, cu precizarea că trebuia să beneficieze de-reucerea impozitului pe venit cu 50% în perioada octombrie 2003-octombrie 2006, cu precizarea că trebuia să beneficieze de reducerea impozitului pe venit cu 30 % pe perioada octombrie 2005-octombrie 2006.
Se arată că deși sunt beneficiari au unor distincții militare care le dădea dreptul la reducerea impozitului, nu au benefieiat de acest drept din cauza aplicării abuzive a G nr 73/1999, act care a fost respins.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantilor ca neîntemeiată, cu motivarea că prin Codul fiscal au fost abrogate actele normative care prevăd scutiri.
Prin sentința civilă nr2724 pronunțată la 31 octombrie 2006, Tribunalul C-S a admis în parte acțiunea principală, a admis în parte cererile de intervenție, a obligat ârâtul p. să calculeze și să achite reclamanților drepturile bănești reținute ca urmare a nereducerii impozitului pe venitul din salariul cu procentul corespunzător distincției acordate pentru perioada 2003-august 2006, cu actualizarea sumei la,data plătii efectie, a obligat pârâtul să calculeze și să achite intervenientei în interes propriu, cu actualizarea sumei la data plății efective, drepturile bănești reținute ca urmare a nereducerii impozitului pe venitul din salariul cu procentul orespunzător distincției acordate, astfel: pentru pe perioada ctombrie 2003-octombrie 2006, pentru pe perioada octombrie 2004ctombrie 2006, pentru pe perioada octombrie 2003-octombrie 2006, pentru pe perioada nov. 2005-oct.2006, a respins restul pretențiilor reclamanților și intervenienților ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanții și intervenienții au fost angajații pârâtei în perioada invocată și sunt beneficiari al Distincțiilor Ordinul" Meritul Militar" respectiv Semnul Onorific" in Sericiul rmatei", acordarea acestor brevete având ca efect reducerea impozitului pe salariu.
A mai reținut ca art. 10 din Legea nr 80/1995 conferea reclamantilor dreptul la reducerea impozitului pe salariu, iar legiuitorului nu a prevăzut nici o normă de anulare a facilităților fiscale deja acordate.
Actualizarea sumelor a fost dispusă in baza art. 161 alin.4 Codul muncii.
Pretențiile viitoare au fost respinse cu motivarea ca reclamanții nu au creață certă,lichidă și exigibilă.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr 5851/-/2007.
Prin decizia civilă nr185/07.03.2007, Curtea de APEL TIMIȘOARA a dispus admiterea recur uluideclarat de către pârât, casarea sentintei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - Secția Comercială, completul de contencios administrativ.
În considerentele hotărârii de casare s-au reținut următoarele:,
În mod greșit cauza a fost soluționată în prima instanță de către completul de litigii de muncă.
Reclamanții au calitatea de funcționari publici cu statut special, art. 78 din Lg.nr. 360/2002 privind statutul polițistului prevăzând că acestora le sunt aplicabile dispozițiile Lg. 188/1999.
Potrivit art.91 din Legea 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lee competența altor instanțe.
Față de această dispoziție legală, având în vedere că prin lege nu este prevăzută o altă competență de soluționare a acțiunilor având ca obiect plat drepturilor bănești născute din raportul dintre functionarul public și autoritatea publică, competența de soluționare a cauzei revenea instanței de contencios administrativ.
Cauza s-a înregistrat din noula Tribunalul C- sub nr 1622/115/2.05.2007.
Pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C S a depus întâmpinare, prin care a solicitat instantei respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată având în vedere că prin Codul fiscal au fost abrogate actele normative care prevăd scutiri.
Prin sentința civilă nr.237 din 5.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-a fost admisă n parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanții, Roșie, Gță, T, T, G, Chele, escu G, - și .
Au fost admise în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenientii, și.
A obligat pârâtul să calculeze și să achite reclamanților drepturile bănești reținute ca urmare a nereducerii impozitului pe venitul din salariu cu procentul corespunzător distincției acordate, pentru perioada august 2003-august 2006, cu actualizarea sumei la data plății efective.
A obligat pârâtul să calculeze și să achite intervenienților în interes propriu, cu actualizarea sumei la data plății efective, drepturile bănești reținute ca urmare a nereducerii impozitului pe venitul din salariu cu procentul corespunzător distincției acordate, astfel: pentru pe perioada octombrie 2003-octombrie 2006, pentru pe perioada octombrie 2004-octombrie 2006, pentru pe perioada octombrie 2003-octombrie 2006, pentru pe perioada noiembrie 2005-octombrie 2006, respingând celelalte pretenții ale reclamanților, respectiv interavenienților în nume propriu.
In rejudecare, în fond după casare instanța a constatat următoarele:
Reclamanții și intervenienții au fost angajații Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră C S in perioada reclamată prin acțiune, respectiv cererile de intervenție în interes propriu, pârâtul fiind cel care le-a calculat și plătit salariile în respectiva perioadă.
Instanța a constatat că reclamanților și intervenienților li s-au conferit distincții Ordinul "Meritul Militar", respectiv Semnul Onorific,In Serviciuq Armatei" pentru anii de activitate și rezultate meritorii în îndeplinirea atribuțiilor și în pregătirea profesională. Acordarea respectivelor brevete au avut ca efect reducerea impozitului pe salariu.
Tribunalul a constatat că prevederile Legii nr. 80/1995, în legătură cu reducerea impozitului pe salarii cadrelor militare, au fost abrogate parțial în baza art. 86, liniuța 9 din OG nr 73/1999 privind impozitul pe venit care dispunea "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă:." -prevederile art. 9, lit. c referitoare la reduceri sau scutiri de impozit pe venit și ale art. 10 referitoare la reducerea impozitului pe venit din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995", însă acest act normativ a fost și respins, in tot, prin Legea nr 206 din 19.04.2002, publicată in Partea I, nr. 275 din 24 aprilie 2002.
Pe de altă parte. nr.OG 73/1999 a fost abrogată, anterior respingerii, pri nr.OG 7/2001 privind impozitul pe venit, context în care respingerea ulterioară a OG nr. 73/1999 prin lege, chiar dacă profită reclamanților și intervenienților apare ca fără efect din moment ce anterior respingerii prin lege, ordonanța a fost abrogată printr-o altă ordonanță.
Văzând disp. art. 4, alin. 1 din L 24/27.03.2000 republicată în nr.777 din 25 august 2004, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, rezultă că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar potrivit art. 62 alin. 3 din aceeași lege, rezultă că abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună in vigoare actul normativ inițial.
excepție prevederile din ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament", deci se poate oncluziona că în cazul în speță intenția finală a legiuitorului a fost aceea de a epune în vigoare dispozițiile favorabile reclamanților, care se regăsesc și în actele ormative emise ulterior, iar cum prin abrogarea unei ordonanțe de către altă ordonanță acest efect nu era produs, ordonanța abrogatoare a dreptului a fost espinsă prin lege.
În fine, Tribunalul a constatat că potrivit prevederilor art. 10 din Legea 80/1995 privind Statutul cadrelor militare reclamanții aveau dreptul la reducerea impozitului pe salariu și constată că legiuitorul nu a prevăzut nici o ormă de anulare a facilităților fiscale deja acordate.
Față de actele normative invocate, instanța văzând și prevederile art.257 din Codul muncii, potrivit căruia "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului", constată că pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S nu și-a îndeplinit obligațiile bănești legale față de reclamanți, respectiv intervenienții.
Potrivit dispozițiilor art. 156 Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.
In temeiul art.1 b 1 alin 4 din Codul muncii, unitatea a fost obligată la daune de actualizare a drepturilor bănești, până 1a data plății efective.
Instanța a respins pretențiile reclamanților, respectiv intervenienților în nume propriu privitoare la plata in viitor a drepturilor salariale cuvenite reclamanților ca urmare a nereducerii impozitului pe venitul din salariu, întrucât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, dreptul la acțiune nefiind născut la data pronunțării hotărârii de față.
Împotriva sentinței civile nr.237 din 5.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S a formulat recurspârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretargre3șit textul de lege invocat deoarece succesiunea în timp a actelor normative arată clar că Ordonanța 73/1999 a fost abrogată definitiv înainte de respingerea acesteia prin lege de către parlament și prin urmare, nu se puteau repune în vigoare dispozițiile art.10, abrogate prin această ordonanță.
Într-adevăr, potrivit reglementării instituite prin art. 10 din legea nr.80/1995," cadrele militare în activitate decorate cu ordinul "meritul Militar" clasele a III-a, a II-a și I beneficiază de reducere a impozitului cu 30%,40% și, respectiv, 50%.
Este de observat că Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 a fost mai întâi abrogată prin art. 85 din ordonanța Guvernului nr.7/2001,intrată în vigoare la 1 ianuarie 2002, fiind ulterior respinsă de Parlamentul României prin legea nr. 206/2002.
Ulterior, la data de3 1 aprilie 2004, ordonanța Guvernului nr. 7/2001 a fost abrogată ca urmare a intrării în vigoare a legii 571/2003 privind Codul fiscal.
Cu toate că ordonanța Guvernului nr. 73/1999 a fost respinsă, ulterior, prin legea nr. 206/2002, o atare situație nu poate înlătura caracterul definitiv al abrogării art. 120 din legea nr.80/1995, dispusă prin art. 86 alin.(9) din această ordonanță, câtă vreme aceeași ordonanță a fost mai întâi abrogată printr-un alt act normativ de egal,respectiv prin art. 85 din Ordonanța Guvernului nr.7/2001.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.55/04.06.2007publicată în Monitorul Oficial nr. 138/22.02.2008 a admis recursul în interesul legii și a stabilit:" art. 10 din legea 80/1995,potrivit căreia cadrele militare decorate cu ordinul "Meritul Militar" Clasele a III - a, a II-a și I beneficiază de reducere a impozitului pe venit cu 30%, 40% sau 50%, a fost abrogat, cu caracter definitiv, prin Ordonanța Guvernului nr.73/1999".
Prin concluzii scrise,reclamantul a solicitat respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală, arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, OG nr. 73/1999privind impozitul pe venit, OG nr.7/2001pribind impozitul pe venit și legii nr. 206/2002 pentru respingerea OG nr.73/1999 privind impozitul pe venit.
Reclamantul solicită să se constate că prevederile art. 10 din Legea nr.80/1995, conform cărora " cadrele militare în activitate decorate cu ordinul"meritul Militar" clasele a III-a, a II-a și I beneficiază de reducere a impozitului pe venit cu 30%, 40% și,respectiv,50%, au fost abrogate în baza art.86 liniuță 9 din OG nr.73/1999,privind impozitul pe venit, acest act normativ, abrogat prin OG nr.7/2001, fiind și respins, în tot, prin Legea nr.206 din 19.04.2002, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 275 din 24 aprilie 2002.
De asemenea solicită să se constate că în susținerea argumentelor sale, pledează și textul art. 62, alin 1 din legea nr. 24/2000 care dispune în mod imperativ că"Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totală sau parțială", deci rezultă că pot fi abrogate numai prevederile contrare care se regăsesc într-un act normativ de același nivel cu actul normativ abrogator sau de un nivel superior acestuia,ori, în cazul în speță,actul normativ abrogator(OG nr. 73/1999) este de nivel inferior Legii nr. 80/1005.
Învederează și faptul că în speță sunt incidente prevederile art. 20, alin 2 din Constituție, în sensul că în caz de neconcordanță între reglementările internaționale și cele interne, au prioritate cele dintâi.
Evenimentul normativ creat de OG nr. 7/2001nu are nici o relevanță juridică, întrucât abrogarea dictată de acest act normativ cu privire la OG nr.73/1999 a rămas fără obiect. Drept urmare, abrogarea pretinsă de OG nr. 73/1999 printr-o normă respinsă de Parlament, nu are ca efect crearea unor situații juridice definitive, ci, dimpotrivă, are consecința repunerii în vigoare a textelor normative pe care nu a reușit să le abroge.
Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamanții au solicitat instanței obligarea Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră C-S la plata drepturilor salariale cuvenite domniilor lor în temeiul art. 10 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, care prevedea reducerea impozitului pe salariu pentru persoanele decorate cu ordinul "Meritul Militar".
Instanța constată că stabilirea temeiniciei cererii reclamanților este determinată de stabilirea efectelor dispozițiilor art. 10 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, respectiv de determinarea momentului ieșirii din vigoare a acestei norme juridice.
În măsura în care această normă era în vigoare în perioada la care se referă acțiunea, reclamantul este îndreptățit să primească sumele respective.
În privința momentului ieșirii din vigoare a dispozițiile art. 10 din Legea nr.80/1995, instanța constată că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat pe calea unui recurs în interesul legii, respectiv prin Decizia nr. 55/4 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 138 din 22 februarie 2008.
Conform dispozitivului deciziei respective, "art.10 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, potrivit căruia cadrele militare în activitate decorate cu ordinul "Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a și I beneficiază de reducere a impozitului pe venit cu 30%, 40% și, respectiv, 50%,a fost abrogat, cu caracter definitiv, prin nr.OG73/1999 privind impozitul pe venit".
Instanța observă că decizia respectivă a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție"pentru a se asigura"- potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă -"interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
În consecință, în prezenta cauză Curtea va da eficiență acestor dispoziții legale și va respecta interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin urmare, ținând seama de dispozițiile deciziei nr. 55/4.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea reține că art. 10 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare a fost abrogat, cu caracter definitiv, prin dispozițiile art. 86 din nr.OG73/1999 privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999.
Conform dispozițiilor art. 70 din nr.OG73/1999, acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1.01.2000, aceasta fiind data de la care a încetat să producă efecte art. 10 din Legea nr.80/1995.
Drept urmare, temeiul legal al cererii reclamanților nu mai era în vigoare în perioada pentru care domniile lor pretind reducerea impozitului pe venit determinată de acordarea ordinului "Meritul militar", respectiv în perioada iunie 2003-august 2006.
În raport cu această concluzie, Curtea reține că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, astfel cum aceasta a fost interpretată oficial și obligatoriu de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind incidente dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
În consecință, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că recursul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră C-S este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus, Curtea îl va admite și va dispune modificarea sentinței civile nr. 237/5.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în sensul că va respinge acțiunea reclamanților, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S împotriva sentinței civile nr. 237/5.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr. 237/5.10.2007 a Tribunalului C-S în sensul că respinge acțiunea reclamanților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Prima instanță - Tribunalul C-S - Judecător -,
Red.RP/23.05.2008
Tehnored LM /26.05.2008
2 expl./SM
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Răzvan Pătru, Mircea Ionel
