Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 81/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr.81/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 12 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, împotriva sentinței civile nr.1297/8.11.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2008, când părțile au lipsit.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 12 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 1297/08.11.2007, pronunțată de Tribunalul Covasnas -au respins excepțiile de necompetență a Tribunalului Covasna, lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și prescripției dreptului la acțiune. S-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa Județeană de Pensii Pârâtele au fost obligate să aloce fondurile necesare și să plătească reclamantei suma de 4.311 lei reprezentând prime de concediu pentru perioada 2001, 2002 și 2006, precum și dobânda legală aferentă sumei sus menționate, calculată de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția de necompetență a Tribunalului Covasna, instanța a reținut că pretențiile reclamantei izvorăsc din raporturile de serviciu ale acesteia cu cele două pârâte iar, potrivit art.103 din Legea nr.188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
Având în vedere cele expuse mai sus, precum și împrejurarea că reclamanta, în calitate de funcționar public, își desfășoară activitatea în cadrul Casei Județene de Pensii C, instanța a constat că Tribunalul Covasna este competent să judece această cauză, motiv pentru care a respins excepția invocată ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a, Tribunalul a reținut că, pe de o parte, această pârâtă are calitatea de ordonator de credite potrivit nr.HG13/2004, iar, pe de altă parte, reclamanta are raporturi de serviciu cu (fiind numită de această pârâtă în funcția publică de conducere prin Decizia nr.224/2003), motive pentru care a respins, ca nefondată, excepția invocată.
Privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune instanța a reținut că prevederile art.34 alin.(2) din Legea nr.188/1999 (referitoare la primele cuvenite funcționarilor publici cu prilejul plecării în concediu de odihnă) au fost suspendate prin legile bugetului de stat până la data de 31 decembrie 2006.
Prin urmare, instanța a constatat că dispozițiile nr.OUG 33/2001 precum și ale celorlalte legi ale bugetului de stat au întrerupt cursul prescripției (dreptul la acțiune născându-se la 1 ianuarie 2007), motiv pentru care a respins excepția invocată.
Pe fond, examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În perioada de referință reclamanta a fost funcționar public.
Conform art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Dreptul s-a născut din lege ca drept subiectiv și conferă titularului, în speță reclamantei, prerogative în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aplicarea prevederilor legale care confereau dreptul la prima de vacanță fost suspendată prin dispozițiile art.3 alin.1 din nr.OUG33/2001, art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004, art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005, ultima lege dispunând suspendarea până la 31.12.2006.
Suspendarea acordării primei de concediu prin actele normative susmenționate contravine însa prevederilor art.41 alin.2 din Constituția României, care garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială printre care "concediul de odihnă plătit - și alte situații specifice stabilite prin lege", precum și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care, de altfel, prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Totodată, normele de suspendare contravin și prevederilor art.16 din Constituția României care consacră principiul nediscriminării cetățenilor în fața legii, astfel că reclamanții nu pot fi discriminați în raport de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă.
Trebuie precizat că prevederile art.15 alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la prime de concediu, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
În fine, se mai reține că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art.34 alin.(2) din Legea nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
În plus, instanța reține și dispozițiile art.38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
În consecință, instanța reține că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării primelor de concediu sunt contrare Constituției, astfel că reclamanta își poate valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și drepturilor reprezentând prima de vacanță pentru anii 2003-2004, precum și plata dobânzii legale pana la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale și Casa Județeană de Pensii C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta pârâtă Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale B nu a timbrat recursul formulat în cauză, astfel încât urmează a fi anulat ca netimbrat, potrivit art. 20 alin.3 din Legea nr.146/1997 modificată privind taxele judiciare de timbru. Recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii Caf ost legal timbrat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta Casa Județeană de Pensii C arată că primele de vacanță au fost suspendate succesiv pentru perioada 2001-2006 prin acte normative cu putere de lege - prin Legile bugetului de stat succesiv prin nr.OUG 33/2001, Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003 și respectiv Legea nr. 511/2004 -, așa încât recurenta Casa Județeană de Pensii C nu se face vinovată pentru neacordarea acestor drepturi, iar pe de altă parte dreptul la prima de vacanță nu ar fi un drept constituțional, ci un drept complementar, instituit prin lege organică specială, fundamentul său regăsindu-se în disponibilitatea legiuitorului de a acorda sau nu ceva destinatarilor legii, deci pârâta nu putea proceda la plata primelor de concediu. câtă vreme nu au fost deschise credite necesare efectuării unor astfel de plăți.
Recurenta pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și să dispună casarea cu reținere a sentinței atacate, întemeindu-și în drept cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9, art.304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare, preluând din considerentele sentinței atacate pentru a combate motivele de recurs invocate de recurenții- pârâți, solicitând instanței de recurs să respingă recursurile pârâtelor și să mențină sentința atacată.
Analizând actele și lucrările din dosar, precum și sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii C este nefondat, iar recursul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale B va fi respins ca netimbrat.
Reclamanta are calitatea de funcționar public și își desfășoară activitatea în cadrul Casei Județene de Pensii Potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată (art.33 alin.2 în numerotarea din forma legii în vigoare în perioada 2001-2003, "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu". Plata primelor de vacanță a fost suspendată succesiv prin mai multe acte normative, în principal prin legile bugetului de stat pentru anii 2001-2006, anume: nr.OUG33/2001, respectiv prin legile bugetului de stat din anii ulteriori: Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002, Legea nr.507/2003, Legea nr.511/2004, Legea nr.379/2005 și Legea nr.380/ 2005.
Cu toate acestea, dreptul la prima de vacanță nu a fost desființat, textul de lege care a consacrat acest drept nefiind abrogat între timp, ci doar a fost suspendat exercițiul acestuia. Prin ea însăși, suspendarea nu înlătură existența dreptului, ci amână pentru un timp exercițiul acestuia, determinând concluzia că acel drept ar naște o obligație lipsită de conținut. Această concluzie nu poate fi, însă, primită, deoarece un drept prevăzut de un act normativ cu putere de lege nu poate deveni o obligație lipsită de conținut. Existența acestui drept patrimonial este recunoscută, dreptul recunoscut neputând fi vidat de substanța sa, întrucât ar fi golit de conținut, de valoare practică, de o manieră contrară literei și spiritului constituțional, în special dispozițiilor art.41 alin.2 și art.53 din Constituția revizuită. Mai mult, prevederea legală care consacră, recunoaște dreptul la prima de vacanță nu a fost abrogată, așadar dreptul a existat și există în continuare, iar în aplicarea principiului instituit prin art.3 din Codul civil, judecătorii au posibilitatea să extindă interpretarea legii și la situații pe care aceasta nu le mai reglementează. Mai mult, dreptul la prima de vacanță este un drept subsecvent unui drept constituțional, acela cuprins în art.15 alin.1 din Constituție, prin care constituantul a statuat că orice cetățean trebuie să beneficieze de drepturile consacrate prin legi, legi care trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de legiuitor la momentul adoptării acestora.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune al reclamanților, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au statuat în spețe similare, prin Decizia nr. XXIII / 12.12.2005, Decizia nr. XII din 05.02.2007 și Decizia nr. LXXVII din 05 noiembrie 2007, că, fiind vorba despre un drept afectat de termene legale suspensive, pe perioada acestor termene legale suspensive prescripția extinctivă a dreptului la acțiune al beneficiarilor dreptului la prima de vacanță a fost întreruptă. De altfel, prin Ordonanța de Urgență nr.146 din 19 decembrie 2007, Guvernul României a optat pentru plata din oficiu a primelor de concediu (numite și prime de vacanță), în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative de salarizare, în perioada 2001-2006, legiuitorul recunoscând astfel existența dreptului funcționarilor la primele de vacanță, respectiv legitimitatea și temeinicia categoriilor de cereri prin care se solicită plata acestor prime, precum și împrejurarea întreruperii cursului prescripției extinctive pe perioada suspendării acestor drepturi bănești.
În privința dispoziției instanței de fond, de plată către intimații reclamanți a sumelor actualizate cu rata inflației aferentă la scadență și a dobânzii legale aferente de la scadența fiecărei obligații și până la data plății efective, Curtea reține următoarele: actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate, corect acordată de prima instanță, precum și dobânda legală la momentul plății, reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv suferit. cu indicele de inflație și dobânda legală contribuie la păstrarea valorii reale a obligației bănești, iar dobânda, suplimentar, este datorată pentru întârzierea în executarea obligației bănești și reprezintă beneficiul nerealizat.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.304 pct.9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul declarat în cauză și a menține sentința atacată, cu completarea motivării din prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta pârâtă Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, cu sediul în-, mun. B împotriva sentinței civile nr.1297/08.11.2007 a Tribunalului Covasna.
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii C, cu sediul în mun. G, b-dul - - nr.14, jud. C, împotriva sentinței civile nr.1297/08.11.2007 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - - -
Grefier,
Red.: / 06.03.2008
Dact.: / 07.03.2008 /- 2 ex -
Judecător fond:
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Marcela Comșa, Silviu
