Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 82/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.82/ Dosar nr-
Ședința publică din 12 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.3568/CA/02.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 12 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.3568/CA/2.11.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și civilă a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, și în consecință a fost obligată pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând primă de vacanță pentru anii 2001-2003, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației și dobânda de referință a R la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Reclamantul a făcut dovada raporturilor de serviciu ca funcționar public în cadrul pârâtei cu copia carnetului de muncă și a solicitat obligarea pârâtei la plata primei de vacanță aferentă anilor 2001-2003.
Temeiul legal al dreptului la prima de vacanță îl constituie art. 34, alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publice, republicată, în conformitate cu care " Funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat".
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată prin art. 3 alin.1 din G nr. 33/2001 și apoi în mod succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat până la 31 decembrie 2006.
Analizând dispozițiile de suspendare, instanța constată că acestea contravin art. 41 și 53 din Constituția României, deoarece dreptul de primă de vacanță constituind un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului de muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză, contravine și dispozițiile art. 38 din Codul muncii, în conformitate cu care " Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturilor recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Ca urmare, instanța de fond a apreciat că fiind lipsită de efecte juridice suspendarea dreptului la prima de vacanță și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de abrogare a dreptului respectiv, înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și se impunea a fi acordat retroactiv.
În consecință, instanța de fond admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să le plătească acestora prima de vacanță aferentă anilor 2001- 2003.
În baza art. 1082-1084 Cod civil, sumele vor fi actualizate în raport cu rata inflației, până la data plății, având în vedere deprecierea monedei naționale, de la data când s-a născut dreptul până la data plății efective.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâtele Casa Județeană de Pensii B, iar în dezvoltarea motivelor d recurs arată că pretențiile reclamantei nu au temei legal neexistând prevederi bugetare pentru acestea, dreptul la prima de concediu fiind suspendat prin legile bugetului de stat, iar în prezent sunt prescrise.
La dosar, a depus întâmpinare intimatul, prin care solicită respingerea recursului și menținerea primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurentă, precum și din prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Prima instanță în mod corect a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2001 - 2002 deoarece, prima de concediu prevăzută de art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a făcut obiectul unei limitări prin suspendarea succesivă a acordării acesteia, astfel, chiar dacă în cauză, conform art.12 din Decretul nr.167/1958 este vorba de prestații succesive, prescripția nu a operat.
Dreptul conferit reclamanților prin art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 a fost suspendat succesiv prin OUG nr.33/2001 și prin Legile bugetului de stat, până la data de 31.12.2006, astfel că și dreptul la acțiune al reclamanților a fost suspendat, valorificarea dreptului putându-se realiza numai după încetarea suspendării. În toată această perioadă cursul prescripției dreptului la acțiune a fost întrerupt, punerea sa în aplicare fiind suspendată sau amânată prin acte normative temporare. Existența dreptului pentru anii 2001 și 2002 nu a fost înlăturată prin nici o dispoziție legală, având loc doar suspendarea exercițiului acestuia și prelungirea termenului de punere în aplicare.
Se constată că, prima instanță, de asemenea, în mod corect, a soluționat cererea reclamanților și intervenienților, deoarece așa cum s-a arătat mai sus, prima de concediu a făcut obiectul unei limitări prin suspendarea succesivă a acordării acesteia, fapt care contravine nu numai dispozițiilor legale din Codul muncii cu care se coroborează Legea nr.188/1999, ci și dispozițiilor art.41 și 53 din Constituția României. Dreptul la prima de concediu este un drept de remunerare care face obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator, reclamanți și intervenienți, iar, acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns și nu poate fi îngrădit pe motivul lipsei prevederilor bugetare, întrucât s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților. Normele prin care s-a dispus suspendarea succesivă a primei de concediu nu mai erau în vigoare la data sesizării instanței de judecată, astfel că, sesizarea Curții Constituționale nu mai era posibilă, condiții în care controlul legalității și conformității cu dispozițiile constituționale revine instanței. Dreptul la prima de concediu nu a fost înlăturat prin nici o dispoziție legală având loc doar suspendarea exercițiului acestuia și prelungirea termenului de punere în aplicare astfel că, pretențiile pentru valorificarea dreptului sunt justificate.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul pârâtei, nefiind îndeplinite condițiile art.304 din Codul d e procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii B împotriva sentinței civile nr.3568/CA/ 02.11.2007 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Irevocabilă.
Pronuntată în ședință publică azi, 12.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. 12.02.2008/dact.Vp 22.02.2008/ 2 ex.
Judecător fond
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Marcela Comșa, Silviu
