Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 93/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 4.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 93
Ședința Publică din 22 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Dascălu Maria IA
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, (), C, G, G, G, Vaici, împotriva sentinței civile nr. 782/8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul intimat Ministerul Economiei și Finanțelor consilier juridic, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a Direcției Generale a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerul Economiei și Finanțelor.
Reprezentanta pârâtului intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtului intimat Ministerul Economiei și Finanțelor solicită respingerea și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 782/CA/08.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea reclamanților având ca obiect obligarea pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă începând cu 26.11.2004, actualizate cu rata inflației.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei T, aflată în subordinea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
Instanța de fond a analizat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, excepție invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, în raport de dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 1 din nr.HG 385/25.04.2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și a constatat că în speță nu se solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, pentru a fi incidente dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, invocate de pârât, ci se solicită obligarea pârâtelor la plata unor drepturi ce constau în contravaloarea tichetelor de masă, motiv pentru care a respins excepția invocată ca fiind neîntemeiată, iar pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Baf ost chemat în cauză pentru opozabilitate.
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților, ca urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepție invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, instanța de fond a constatat că obligativitatea recursului administrativ prealabil este impusă numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau instituției publice, deoarece în asemenea cazuri persoana fizică sau juridică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz, aceasta având posibilitatea de a înainta direct acțiune în instanță.
În speță, este vorba de nerespectarea sau neaplicarea de către instituția publică angajatoare a unor dispoziții legale prevăzute de legea funcționarilor publici. Pe de altă parte, art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Legea nr. 142/1998 este lege specială în raport cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și chiar dacă face trimitere la dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu prevede în mod expres obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile, prevăzută de această lege, generală în raport de dispozițiile legii speciale invocate în speță.
Pentru considerentele arătate, instanța a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile de către reclamați.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a B, excepție invocată de acest minister, instanța de fond a respins-o ca fiind neîntemeiată, deoarece conform art. 15 din HG nr. 83/2000, toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, aceiași posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004, art. 19, art. 4 alin. 2 și pct. 30 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, ce conțin prevederi care obligă de a coordona potrivit competențelor cei revin, sistemul bugetar, în ceea ce privește pregătirea proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Mai mult, acest minister are calitate procesuală în cauză, în calitatea sa de ordonator principal de credite, având obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile sale, iar hotărârea pronunțată trebuie să-i fie opozabilă.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, excepție invocată de această instituție, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, întrucât, aceasta are calitatea de ordonator principal de credite, iar hotărârea pronunțată trebuie să-i fie opozabilă.
Analizând excepția prescripției acțiunii reclamanților pentru drepturile bănești aferente perioadei 26.11.2004 - aprilie 2005, excepție invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, instanța de fond a admis-o ca fiind întemeiată și a constatat că drepturile solicitate pe perioada anterioară celor trei ani de la data introducerii acțiunii - 26.11.2004 - aprilie 2005 sunt prescrise, fiind încălcat termenul general de prescripție de 3 ani, astfel drepturile solicitate de către reclamanții pentru această perioadă au fost respinse ca fiind prescrise.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamanților, instanța de fond a constatat că prin Decizia nr. 14/14.02.2008 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admis recursul în interesul legii promovat în legătura cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998, instanța suprema stabilind că: "alocația individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masa nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în are angajatorul are prevăzute în buget sume cu aceasta destinație și acordarea acestora a ost negociata prin contractele colective de muncă. Această decizie având caracter obligatoriu a fost în măsură să reconsidere practica instanței de judecată, care până la momentul emiterii acestei decizii a avut o părere contrară, în sensul acordării unor astfel de drepturi.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților în ceea ce privește drepturile solicitate începând cu perioada aprilie 2005 și până în prezent, ca fiind nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că instanța de fond ar fi trebuit să dea eficiență juridică prevederilor Convenției europene a drepturilor omului, respectiv prevederilor art. 6 paragraf 1, privind dreptul la un proces echitabil, aceste prevederi fiind, în opinia reclamanților, încălcate prin faptul că sunt privați de dreptul recunoscut prin lege, pe baza unei interpretări date de instanța supremă.
Au mai arătat reclamanții că alocația individuală de hrană lunară li se cuvine în virtutea protecției privind securitatea muncii, chiar dacă legea nu prevede obligativitatea angajatorului la acordarea tichetelor de masă.
Pârâții intimați Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T au formulat fiecare întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, invocând Decizia nr. XIV/14.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, ce a făcut obiectul dosarului nr. 69/2007.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurenți cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază neîntemeiat recursul, motiv pentru care acesta urmează a fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Recurenții critică hotărârea primei instanțe exclusiv sub aspectul reținerii de către aceasta a obligativității Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interpretarea legii, fără a aduce critici modului de soluționare a excepției prescripției, astfel încât Curtea va analiza doar aspectele menționate în cererea de recurs, nefiind constatate motive de ordine publică pe care Curtea să le invoce din oficiu.
Curtea reține astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 329 alin. 3 teza finală din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe".
Raportat la aceste dispoziții, în mod corect prima instanță a reținut că tichetele de masă nu se cuvin a fi acordate funcționarilor publici, de vreme ce prin Decizia nr. XIV/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în stabilirea scopului avut în vedere de art. 329 alin.1 Cod procedură civilă, respectiv interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, s-a tranșat problema tichetelor de masă în sensul neacordării lor funcționarilor publici.
În considerentele deciziei menționate se arată că funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, aplicându-li-se normele speciale cuprinse în Constituție și Legea nr. 188/1999, normele de drept al muncii aplicându-se doar în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice. Așadar, potrivit deciziei menționate, legislația specifică, aplicabilă funcționarilor publici, nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă și acestei categorii.
Prin urmare, dezlegarea problemei de drept fiind obligatorie pentru toate instanțele, în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamanților, fără ca prin aceasta să aducă atingere dreptului la un proces echitabil, de vreme ce reclamanții au avut posibilitatea de a se adresa instanței cu cererea de chemare în judecată și au beneficiat de toate garanțiile procesuale prevăzute de Codul d e procedură civilă.
Constatând așadar neîntemeiat recursul în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să-l respingă, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamanților recurenți, (), C, G, G, G, Vaici, declarat împotriva sentinței civile nr. 782/CA/08.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - - IA
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red. /02.02.2008
Tehnored./ 6.02.2008
Președinte:Chiu Mircea IonelJudecători:Chiu Mircea Ionel, Claudia, Dascălu Maria
