Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 92
Ședința Publică din 22 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Dascălu Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul reclamanților, C, împotriva sentinței civile nr. 1622/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul C - S, în contradictoriu cu pârâții intimați Inspectoratul Poliției de Frontieră a Județului C S și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că petenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1622/14.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins acțiunea formulată de reclamanții, C, având ca obiect obligarea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Poliției de Frontieră a Județului C S la plata primelor de concediu aferente anilor 2002 și 2003.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițiștilor: "până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
Așadar, începând cu data de 24.08.2002 (data de intrare în vigoare a Legii nr. 360/2002) și până la intrarea în vigoare a OG nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, respectiv până la data de 01.01.2004, polițiștilor le-au fost aplicabile dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională ( Legea nr. 138/1999), iar nu dispozițiile privind salarizarea prevăzute de Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 78 (1) din Legea nr. 360/2002 dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
Ori, domeniul salarizării polițistului are o reglementare specială, conform, alineatului 2 al aceluiași articol, enunțat anterior, și anume dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar.
Nu este posibil ca o categorie de personal să cumuleze drepturile salariale prevăzute de dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, cu drepturile salariale ale funcționarului public.
Instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 33 al.2 din Legea nr. 188/1999 (varianta în vigoare în perioada 2002-2003), referitoare la prima de concediu acordată funcționarilor publici, nu se aplică în materia salarizării reclamanților, întrucât salarizarea acestora pe perioada 2002-2003 s-a făcut în baza dispozițiilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, motiv pentru care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că prima de concediu este o componentă a drepturilor salariale ce se circumscrie raportului de serviciu al polițistului, fiind incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 188/1999, că actele normative care au suspendat acest drept nu pot avea ca efect anularea lui, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XII/05.02.2007, pronunțată în recursul în interesul legii șl că dreptul la prima de concediu pentru perioada 2001-2006 este constatat și prin OUG nr. 146/2007.
Intimatul pârât Ministerul Administrația și Internelor a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, arătând că, în perioada pentru care se solicită plata primelor de concediu, polițiștii nu aveau statut de funcționari publici, având calitatea de cadre militare și fiindu-le aplicabile dispozițiile Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, iar nu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
A mai arătat intimatul că invocarea de către recurenți a dispozițiilor OUG nr. 146/2007 este neîntemeiată întrucât art. 1 alin.2 din ordonanța menționată prevede că dispozițiile sale se aplică funcționarilor publici cu statut special care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, începând cu anul intrării acestora în vigoare, ceea ce ar trebui interpretat că polițiștilor li se cuvin aceste prime începând cu data de 01.01.2004, data intrării în vigoare a OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurenți, cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, fiind incident motivul de modificare a sentinței civile recurate prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, Curtea reține că principalul argument al instanței de fond în pronunțarea hotărârii este acela că polițiștii, beneficiind în perioada 2002-2003 de drepturile salariale acordate cadrelor militare, nu pot beneficia de prima de concediu prevăzută pentru funcționarii publici.
Argumentul juridic adoptat este greșit întrucât, chiar dacă în perioada vizată polițiștii erau salarizați potrivit Legii nr. 138/1999, interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 16 alin.1, art. 36 din Legea nr. 26/1994 și art. 1 alin.1 din Legea nr. 360/2002 conduc la concluzia că aceștia aveau și în perioada analizată statut de funcționari publici, fiindu-le aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999.
Astfel, se poate reține că, potrivit textelor legale enumerate, polițiștii erau învestiți cu exercițiul autorității publice, fiind salarizați potrivit dispozițiilor legal și hotărârilor Guvernului în vigoare (art. 16 alin.1 și art. 36 din Legea nr. 26/1994, actualmente abrogată). În aceeași ordine de idei, Statutul Polițiștilor adoptat prin Legea nr. 36/2002, reproduce la art. 2 alin.1 dispoziția prevăzută la art. 16 alin.1 din Legea nr. 26/1994, în sensul că polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice, ceea ce impune concluzia că și înainte de intrarea în vigoare a statutului menționat, polițiștii aveau calitatea de funcționari publici.
Este adevărat că Legea nr. 26/1994 privind organizarea și funcționarea Poliției Române nu făcea trimitere în mod expres la Legea nr. 188/1999, așa cum o face actualmente Statutul polițiștilor, însă această situație nu aduce atingere înțelesului sintagmei "învestiți cu exercițiul autorității publice", sintagmă care echivalează cu cea de "funcție publică", și nici aplicării dispozițiilor privind plata primei de concediu cuvenită funcționarilor publici.
Interpretarea dată de către intimatul Ministerul Administrația și Internelor articolului 78 alin.1 și 2 din Legea nr. 360/2002 este neconformă, întrucât trimiterea la dispozițiile referitoare la salarizarea personalului militar (alin.2) nu anulează trimiterea la Legea nr. 188/199 (alin.1).
Mai mult decât atât, OUG nr. 146/2007 reconfirmă dreptul polițiștilor la prima de concediu, prin reglementarea plăților restante. Legat de interpretarea acestui act normativ, Curtea înlătură argumentul intimatului potrivit căruia în aplicarea art.1 din OUG nr. 146/2007, drepturile restante se cuvin polițiștilor începând cu anul 2004, anul când a intrat în vigoare OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, și aceasta întrucât, așa cum s-a analizat în prezenta decizie, legislația aplicabilă polițiștilor înainte de anul 2004 era constituită inclusiv din Legea nr. 188/1999, care prevedea la art. 35 alin.2 dreptul la prima de concediu.
Raportat la toate aceste considerente, constatând întemeiat recursul, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă coroborat cu art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea urmează a-l admite, modificând în tot sentința civilă recurată în sensul admiterii acțiunii reclamanților și obligării părților la plata primelor de concediu cuvenite pe anii 2002 și 2003.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamanților, C, în contradictoriu cu pârâții intimați Inspectoratul Poliției de Frontieră a Județului C S și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Modifică sentința civilă nr. 1622/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul C - S în sensul că admite acțiunea reclamanților și obligă pârâți la plata primelor de concediu aferente anilor 2002 și 2003.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul C - S
Judecător:
Red./9.02.2009Tehnored. / 11.02.2009/2 ex
Președinte:Chiu Mircea IonelJudecători:Chiu Mircea Ionel, Claudia, Dascălu Maria
