Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 939/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIA NR. 939/R-
Ședința publică din 17 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrânu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare recursul declarat de reclamanții și ambii cu domiciliul ales la Cabinet avocat cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr. 308/CA/16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Complet Specializat Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtulMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-,INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în Târgoviște, I, nr. 64, județul D șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORla, cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru recurenții - reclamanți, lipsă fiind intimații - pârâți.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurenți, arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Avocat solicită admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că prin sentința nr.380/CA/16 mai 2008 a Tribunalului Argeș - Secția civilă - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și --, pârâți fiind Ministerul Internelor și Reformei Administrative (MIRA), Inspectoratul de Poliție al Județului D (J) și Ministerul Internelor și Reformei Administrative () și Ministerul Economiei și Finanțelor ()
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că, la 20.03.2008 reclamanții și - au solicitat obligarea pârâtului A la plata primei de vacanță pe perioada 2002 - 2003, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății, calculată cu perioada efectiv lucrată de reclamanți și perioada în care au avut calitatea de polițiști, obligarea A și să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi; sub motiv că reclamanții au fost angajații D în perioada 2002-2003, având calitatea de funcționari publici cu statut special, potrivit Legii nr.360/2002, și în această ultimă calitate potrivit Legii nr.188/1999 și Legii nr.360/2002, ca și art.37 alin.2 din OG nr.38/2003, aceștia aveau dreptul la prima de vacanță, primă neacordată pe perioada în discuție; că dispozițiile art.78 alin.2 din Legea nr.360/2002 nu sunt incidente în cauză, deoarece categoriile de personal reglementate de această lege nu beneficiază nici în prezent de prima de vacanță; că potrivit OUG nr.146/2007 a fost reglementată plata primei de vacanță pentru funcționarii publici, inclusiv cei cu statut special, pe perioada anilor 2002-2003 și, în consecință, reclamanții ar avea dreptul la plata acestei prime.
ribunalul a mai constatat că a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, deoarece acesta nu se află în raporturi de prepușenie de reclamanții și că pe fond acțiunea este lipsită de interes, deoarece plata primei de vacanță a fost reglementată prin OUG nr.146/2007.
De asemenea, tribunalul a constatat că prin încheieri anterioare a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF.
Tribunalul a mai constatat că MIRA și IPJ A au depus întâmpinări, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece pe perioada solicitată reclamanții nu au beneficiat și nici în prezent nu beneficiază de plata dreptului solicitat.
Analizând acțiunea,tribunalula constatat că,în fapt, reclamanții au fost angajații IPJ ca polițiști, având calitatea de funcționari publici cu statut special și că, în drept, dreptul la prima de vacanță a acestei categorii de funcționari publici este reglementat de OG nr.38/2003 și că pentru perioada anterioară anului 2004 dreptul acestei categorii de personal a fost statuat prin decizia de îndrumare a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.XII/05.02.2007, decizie prin care a fost stabilit că pe perioada arătată funcționarii publici cu statut special nu beneficiază de dreptul la plata primei de vacanță.
În concluzie,tribunalula decis respingere acțiunii ca neîntemeiată.
La 17.07.2008, și - au declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că, începând cu 01.08.2002, potrivit dispozițiilor art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999, polițiștii, ca funcționari publici, beneficiază, pe lângă indemnizația de concediu, de o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu; că polițiștilor nu li se aplică prevederile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, așa cum reiese din dispozițiile art.78 alin.2 ale Legii nr.360/2002, aceste categorii de personal neavând nici în prezent dreptul la prima de concediu; că în temeiul textului arătat a fost făcută doar conversia gradelor militare în grade profesionale, pentru polițiști, aceștia fiind salarizați după aceeași lege ca și cea anterioară transformării lor în funcționari publici, adică OG nr.38/2003; că prin OUG nr.146/2007 a fost reglementată modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu, pe perioada anilor 2001-2006 și că pârâta MIRA refuză plata primelor de concediu pe perioada anilor 2002-2003, sub motiv că OG nr.38/2003 a intrat în vigoare la 1.01.2004, și potrivit art.1 alin.2 din OUG nr.146/2007 este aplicabilă funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special, personalului auxiliar din sistemul justiției etc.
Se mai susține că prima de concediu nu a fost acordată funcționarilor publici începând cu anul 2000 și funcționarilor publici cu statut special din anul 2002, fiind suspendată potrivit OUG nr.33/2001 și art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005, ca și a altor legi bugetare și că un drept câștigat nu poate fi retras decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
Recursul nu este fondat.
Nu sunt fondate criticile formulate de recurenți, încadrate corect de aceștia în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că, în fapt, reclamanții, ca funcționari publici cu statut special, sunt salarizați potrivit OG nr.38/2003, intrat în vigoare la 01.01.2004 și că,în drept,prima de concediu a fost acordată polițiștilor în temeiul rt. 37 alin. 2 din OG. nr. 38/2003, potrivit căruia la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu; polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație; salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu; în cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată. Acest act normativ a intrat în vigoare începând cu 01.01.2004.
Având în vedere că dreptul subiectiv al reclamanților la plata primei de concediu s-a născut în temeiul actului normativ arătat, curtea constată că pretenția acestora de a li se atribui de către instanțele de judecată dreptul subiectiv la aceste prime în virtutea textului art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002, care face trimitere la Legea nr.188/1999, nu poate fi primită. Curtea constată că trimiterea făcută de textul art.78 alin.1 nu lasă să se înțeleagă voința legiuitorului de a acorda polițiștilor dreptul la prima de concediu stabilită în art.35 din ultimul act normativ.
Așa cum va fi arătat mai jos, legiuitorul înțelege să stabilească criterii diferite de salarizare pentru funcționarii publici ce cad sub incidența Legii nr.188/1999 și pentru polițiști, funcționari publici cu statut special, altfel, nu s-ar justifica existența legii statutului polițiștilor (Legea nr.360/2002) și nici OG nr.38/2003.
În concluzie, pretenția reclamanților este neîntemeiată și critica acestora, împotriva sentinței primei instanțe, este nefondată.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții și ambii cu domiciliul ales la Cabinet avocat cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr. 308/CA/16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Complet Specializat Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-,INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în Târgoviște, I, nr. 64, județul D și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORla, cu sediul în Pitești,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
28.10.2008
Red.DV
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrânu, Dumitru
