Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 95/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.95
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, sector 1,--3, Cod poștal - împotriva sentinței nr.312 pronunțată la 8 octombrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în com. M, Cod poștal -, Județ P și pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DGFP cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P și AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ prin reprezentanți legali cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-pârât Ministerul Sănătății Publice, intimatul-reclamant și intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin P, Autoritatea de Sănătate Publică
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederează instanței că recurenta a solicitat judecarea și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pr.civilă. Totodată, se învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin intermediul Serviciului registratură al instanței, întâmpinare din partea intimatului-reclamant, însoțită de xerocopie extras din nr.OG146 din 19.12.2007.
Curtea, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat și judecarea în lipsă, conform art. 242 pr.civilă, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin P cu sediul în P,-, județ P, Ministerul Sănătății Publice B cu sediul în B,--3, sector 1 și Autoritatea de Sănătate Publică cu sediul în P-, județ P solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la calcularea și plata către reclamanț a drepturilor bănești reprezentând prime de vacanță pentru perioada 2001-2003, sume ce urmează să fie actualizate în raport cu rata inflației până la data efectuării plății.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că drepturile salariale își au temeiul legal în disp.art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 rep. prevederi legale care au devenit iaplicabile datorită suspendării instituită prin disp.art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 și de art. 5 alin.1 din Legea nr.380/2005.
Reclamantul a mai arătat că dreptul de a cere îndemnizația de concediu s-a născut, față de suspendările precizate, după fiecare dată de 1 ianuarie a anului următor, în care s-a efectuat concediul de odihnă, astfel că este îndreptățit la plata drepturilor bănești pe primii doi ani.
Prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din 10.09.2007 Pai nvocat lipsa calității procesuale pasive, arătând că, prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat satisfacerea unor pretenții pecuniare, acțiunea constituindu-se într-un litigiu de muncă, în care părți nu pot fi, potrivit art. 282 din Codul muncii, decât salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice ce au această vocație, în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
La același termen de judecată, pârâtul Ministerul Sănătății Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția lipsei de obiect a cererii reclamantului și excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru anul 2001.
Prin sentința nr.312 din 8 octombrie 2007 Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin P, a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice, a respins excepția lipsei obiectului cauzei, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anul 2001-2003.
Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Sănătății Publice B și Autoritatea de Sănătate Publică, fiind obligați pârâții Ministerul Sănătății Publice și Autoritatea de Sănătate Publică P să calculeze și să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prime de concediu prevăzute de art. 34 alin.2 din Legea nr.188/1999 pentru anii 2001-2003 actualizate în raport cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective a fiecărei prime.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dreptul reclamantului la prima de concediu s-a născut ex lege, odată cu reglementarea lui, conferind funcționarilor publici posibilitatea de pretinde subiectului pasiv din raportul juridic creat să efectueze prestația pozitivă, constând în plata sumei de bani corespunzătoare indemnizației de concediu.
Tribunalul a reținut că, începând cu data suspendării dreptului funcționarilor publici la plata indemnizației de concediu, până la încetarea suspendării și până la data introducerii prezentei acțiuni, a existat atât dreptul reclamantului, cât și obligația
corelativă a debitorilor de a plăti drepturile bănești precizate, obligație care, însă, nu a fost executată.
Tribunalul a mai precizat că, imposibilitatea reclamantului de a-și valorifica drepturile legal acordate, pentru perioada cât exercitarea acestora a fost suspendată, ar prejudicia grav interesele legitime ale acestuia și, totodată, ar goli de conținut aceste drepturi, care ar deveni practic lipsite de orice valoare, fapt ce ar conduce la punerea sub semnul îndoielii a însăși semnificației juridice a acordării lor.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată de reprezentant P, tribunalul a admis-o, având în vedere că prezenta cerere are ca obiect un litigiu de muncă, în care părți pot fi, potrivit art.282 din Codul muncii, salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite așa cum este Ministerul Sănătății Publice.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea față de acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății Publice, tribunalul a respins-o, având în vedere dispozițiile art.4 pct.49 din HG 862/2006 care stipulează că Ministerul are atribuția de a viza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice aflate în subordine, iar potrivit art. 4 din Ordinul nr.880/2006 activitățile financiare ale Autorității de Sănătate Publică județeană se desfășoară pe baza bugetului de venituri și cheltuieli aprobat de Ministerul Sănătății Publice.
Referitor la excepția lipsei de obiect a cererii reclamantului, instanța respins-o, întrucât s-a pronunțat anterior asupra motivelor ce sunt considerate ca fiind întemeiate privind temeinicia cererii reclamantului, față de suspendarea nelegală a acestor drepturi prin acte normative subsecvente.
În ceea ce privește excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, tribunalul a respins această excepție, motivat de faptul că exercitarea dreptului la plata primei de concediu a fost suspendată, astfel că, în mod corelativ, a fost suspendat și termenul de prescripție al dreptului la acțiune pentru realizarea acestui drept, fiind vorba de un caz de suspendare legală a termenului de prescripție, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.15 alin.1 din Decretul nr.167/1958 rep. conform cărora după încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul curs înainte de suspendare. Câtă vreme suspendarea a încetat la data de 17.08.2007, tribunalul a reținut că dreptul reclamantului la acțiune nu s-a prescris.
Împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul Sănătății Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile invocate și a admis pe fond acțiunea.
Recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9, art. 312 alin.3 și art. 304 pr.civilă și a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și respingerea acțiunii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive recurentul a susținut că ministerul are numai atribuția de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea sa. Răspunderea în ceea ce privește împărțirea pe capitole bugetare a bugetului alocat, aparține fiecărei unități în parte, cu atât mai mult cu cât Autoritățile de Sănătate Publică sunt unități cu personalitate juridică, iar directorii acestora au calitatea de ordonatori de credite.
În ceea ce privește respingerea excepției prescripției parțiale a dreptului material la acțiune s-a susținut că, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrise în termen de 3 ani de la data la care drepturile erau datorate.
Pe fond recurentul a precizat că dispoziția legală referitoare la prima de concediu nu a produs efecte juridice de la apariția sa și până în prezent, fiind suspendată anual, prin legea bugetului de stat.
Întrucât așa cum rezultă chiar din Constituția României, măsurile de protecție socială sunt stabilite prin lege, tot legiuitorul are posibilitatea de a suspenda acordarea acestor măsuri pentru o anumită perioadă determinată, fără ca acest eveniment legislativ să conducă la restrângerea drepturilor fundamentale ce decurg din statutul de salariat al persoanelor, drepturi ce sunt prevăzute de legislația în vigoare.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a respins corect excepțiile invocate de pârâtul recurent, respectiv excepția lipsei de obiect a cererii, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune.
Cu privire la prima excepție invocată se reține că, în conformitate cu art. 34 alin.2 din Legea nr.188/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, aceștia au dreptul la primă de concediu de odihnă, însă prin legile bugetare anuale s-a suspendat acordarea acestor drepturi.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat acest drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță, prin lege, dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art. 41 din Constituția României a fost suspendat și nu înlăturat.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Drepturile prevăzute în art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999R trebuie să fie acordate reclamanților, întrucât legea produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial și până la ieșirea ei din vigoare, printr-un act normativ cu putere identică.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce însemnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, din prevederile ar.64 din Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativă, rezultă că suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Aceleași argumente justifică admiterea pe fond a acțiunii reclamantului, acțiune care nu este parțial prescrisă așa cum susține recurentul, întrucât exercitarea dreptului la plata primei de concediu a fost suspendată fiind, astfel, suspendat și termenul de prescripție, fiind vorba de un caz de suspendare legală.
Instanța de fond a aplicat corect în cauză dispozițiile art. 15 alin.1 din Decretul nr.167/1958, reținând că suspendarea a încetat la data de 01.01.2007, iar cererea a fost formulată la data de 17.08.2007.
Excepția referitoare la lipsa calității procesuale pasive a recurentului a fost corect respinsă de instanța de fond, întrucât acesta aprobă bugetul de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice aflate în subordinea sa, buget care trebuia să cuprindă și primele de concediu.
De altfel, prin OUG nr.146/2007 s-a recunoscut dreptul unor categorii de salariați din sectorul bugetar de a li se acorda o primă cu ocazia plecării în concediu de odihnă și necesitatea cuprinderii în bugetul pe anul 2008 a sumelor necesare acordării primelor de concediu pentru anii în care acestea au fost suspendate, astfel că susținerile recurentului sunt lipsite de interes și rămase fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE cu sediul în B, sector 1,--3, Cod poștal - împotriva sentinței nr.312 pronunțată la 8 octombrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în com. M, Cod poștal -, Județ P și pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - PRIN cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P și AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
- - - - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red
Tehnored.
2 Ex./ 7.02.2008
f-- Tribunalul Prahova
,
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
