Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 98/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 98
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Laura Mariana
Grefier
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de - și împotriva deciziei nr. 1529 din 31 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit contestatoarele - și și intimații PRIMĂRIA COMUNEI și CONSILIUL LOCAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se cererea scrisă de la dosar prin care contestatoarele - și solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 CPC, după care;
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia nr. 1529/ 31.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a respins recursul declarat de recurentele reclamante - și împotriva sentinței nr. 1800/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că personalul din cadrul autoritățile publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului MAI nr. 496/2003, în sensul acordării sporului de dispozitiv, numai în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare de natură să satisfacă plata sporului respectiv. Elementele sistemului de salarizare general aplicabile funcționarilor publici sunt prevăzute în art. 14 din OUG nr. 192/2002. Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi. Sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Din dispozițiile art. 1 alin. 3 din OUG nr. 92/2004 rezultă că sistemul de salarizare al funcționarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi. În același act normativ, la Secțiunea a II a sunt reglementate sporurile pe care le primesc funcționarii publici.
În art. 14 este stabilit sporul de vechime, în art. 15 se regăsește sporul pentru munca în timpul nopții, în art. 16 sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, în art. 17 sporul pentru titlul științific de doctor, iar în art. 18 este reglementată modalitatea de acordare a sporului de confidențialitate.
Din această expunere rezultă că sporul de dispozitiv nu este prevăzut expres în Secțiunea " Alte sporuri". Astfel fiind, el poate fi încadrat numai la Secțiunea" Alte drepturi ". Nefiind un spor expres prevăzut într-un act normativ cu forță generală obligatorie, cum este legea sau Ordonanța Guvernului, care are aceeași putere juridică ca și legea, sporul de dispozitiv nu poate fi acordat decât dacă ordonatorul principal de credite îl încuviințează.
O astfel se soluție se impune, întrucât din cuprinsul art. 3 al OUG nr.92/2004 rezultă că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și numărul maxim de posturi acordate potrivit legii. Primarul are calitatea de ordonator principal de credite, deci este cel care poate să stabilească dacă are fonduri suficiente pentru acorda sporul de dispozitiv. Instanța de judecată nu se poate substitui ordonatorului de credite și să acorde ea însăși sporul de dispozitiv care este reglementat printr-un ordin al Ministrului și nu poate să oblige autoritatea să acorde sporuri, pentru că ar încălca norma legală privind încadrarea în resursele financiare. În speță, nu se pune în discuție discriminarea în raport de apartenența la o autoritate a administrației publice locale sau centrale.
Având în vedere că plata sporului de dispozitiv nu este prevăzută imperativ într-un act normativ cu putere de lege, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este temeinică și legală, astfel încât în temeiul art. 312 Cod pr. Civilă, recursul se va respinge, urmând să fie menținută ca temeinică și legală sentința primei instanțe.
Împotriva acestei decizii recurentele reclamante au formulat contestație în anulare înregistrată sub nr-.
În motivarea contestației în anulare contestatoarea a susținut că decizia este nelegală și netemeinică, întemeindu-se pe o interpretare greșită a legii.
Ulterior, contestatoarea a formulat o nouă contestație în anulare împotriva aceleiași sentințe, înregistrată sub nr-. Aceleași motive invocate inițial au fost formulate și în cadrul acestei contestații.
Această din urmă contestație a fost conexată la dosarul înregistrat inițial, respectiv la nr-.
Examinând cererea formulată de contestatori prin prisma motivelor invocate, instanța apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 pct.1 și art. 318.pr.civ.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 317 pct. 1 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare dacă motivul nu a putut fi invocat pe căile ordinare de atac, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Din condițiile imperative prevăzute de textul de lege menționat, rezultă că această cale extraordinară de atac este pusă la dispoziția părților pentru repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, urmărindu-se anularea hotărârii nu pentru motive de fond, ci pentru săvârșirea unor erori în legătură cu citarea.
Ori, în cauză nu se invocă neregularitatea procedurii de citare cu contestatorii, ci greșita interpretare a legii, ceea ce nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de textul menționat.
Potrivit dispozițiilor art. 318 din Codul d e procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Prevederea cuprinsă în art. 318 din Codul d e procedură civilă, potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea lui greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și alte erori asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționată de aceeași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt.
În cauză, aspectele invocate de contestatoare nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială, ci privesc fondul propriu-zis al procesului, despre care s-a susținut că instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale în materie de acordare a acordarea sporului de dispozitiv.
Reținând că retractarea hotărârilor judecătorești irevocabile pe calea de atac extraordinară, folosită de contestatori, nu se poate obține pentru greșeli de judecată, urmează a se respinge contestația în anulare, menținând decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de - și împotriva deciziei nr. 1529 din 31 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn.red.
2 ex/27.01.2010
Jud.recurs -
-
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi, Laura Mariana
