Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1030/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 11.06.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1030
Ședința publică din 29 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul CONSILIUL LOCAL împotriva sentinței civile nr. 368/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantei intimate avocat G, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, având în vedere că Hotărârea Consiliului Local privește terenuri proprietate privată, invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea prezentei cauze și acordă cuvântul atât asupra excepției cât și asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea excepției necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea prezentei cauze invocată din oficiu de către instanță, dată fiind calitatea organului emitent.
Asupra recursului, reprezentantul reclamantei intimate invocă excepția nulității recursului întrucât acesta nu a fost motivat în drept și în fapt, nici motivele de nelegalitate nu au fost criticate și motivate, iar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat, terenul în cauză face obiectul unei cauze civile, Consiliul Local nu era în drept să reglementeze situația juridică a terenului, atâta timp cât există un dosar civil pe rol, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 02.12.2008 reclamanta, a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, anularea nr. 73/30.10.2008, emisă de pârât, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că prin hotărârea contestată pârâtul a aprobat un schimb de terenuri între Statul român și Ortodoxă a satului, com., as tfel Consiliul local a predat terenul identificat prin CF nr. 46, nr. top 27, proprietatea statului și a primit în schimb terenul identificat prin CF nr. 251 top 38/a în suprafață de 1439 mp și CF nr. 36 top 37 tot de 1439 mp.
Reclamanta arată că toate aceste terenuri fac obiectul unui proces civil aflat în recurs la Tribunal în dosar nr-, reclamanta având calitate de intervenientă. De asemenea reclamanta a învederat că a formulat cerere conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat să-i fie atribuit terenul din CF nr. 46 top 27, proprietate de stat ce face acum obiectul schimbului din hotărârea contestată, cu motivarea că pe terenul proprietate a reclamantei vecin, din CF nr. 350 top 26 Statul a construit, anterior anului 1989, un pod peste râul Canal, fără a avea acordul reclamantei.
Reclamanta a învederat că nu a primit vre-un răspuns la solicitările efectuate conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, motiv pentru care are un interes legitim în prezenta cauză, față de terenul din CF nr. 46 top 27, precum și calitate procesuală activă în formularea cererii de chemare în judecată.
Reclamanta a învederat că prin hotărârea nr. 73 se încearcă a se rezolva o problemă de proprietate ce a fost rezolvata pe calea procesului civil în primă instanță la udecătoria Lugoj, speța fiind în recurs la ribunalul Timiș, numai că soluția pronunțata nu convine Parohiei și nici Consiliului motiv pentru care se încearcă ocolirea procesului civil prin tehnica "faptului împlinit".
Reclamanta a arătat că motivele de nulitate a Hotărârii nr. 73 sunt prevăzute de art.21 (3) din Legea nr. 10/200l, text care sancționează cu nulitatea absolută orice schimbare de titular al dreptului proprietate ai unor imobile ce fac obiectul Notificării; art. 15 din Legea nr. 54/1998, privind circulația juridică a terenurilor, text care interzice sub sancțiunea nulității, circulația terenurilor cu privire care există litigii la instanțele judecătorești, pe tot timpul soluționării acestor litigii.
Astfel Hotărâre nr. 73 nu este vizată pentru legalitate iar Prefectura T nu cunoaște de existența acesteia.
Reclamanta a solicitat, în măsura în care au fost făcute modificări în CF să se dispună la revenirea situației de carte funciară anterioară hotărârii ce face obiectul contestației.
La data de 12.02.2009 pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI a formulat întâmpinare prin care a învederat că Consiliul local al comunei a adoptat hotărârea nr. 73/2008 în vederea clarificării situației juridice a terenurilor în cauză, respectiv corectarea cărților funciare prin înscrierea corecta a proprietarilor pe nr. top, care corespund amplasamentul real al terenurilor.
Pârâtul a învederat că la adoptarea acestei hotărâri s-a avut în vedere contractul de vânzare - cumpărare încheiat în anul 1966 între Ortodoxa și Sfatul Popular al comunei, contract autentificat sub nr.2801 din 15.12.1966 de notariatul de Stat L prin care Ortodoxa vinde Sfatului Popular imobilul compus din teren, C și gradină fără construcții în suprafața de 2878.imobil situat în localitatea, nr.206. Atât din evidentele Primăriei cât și din raportul de expertiza topografica întocmit de către d-l expert topografic (raport ce a fost depus în dosarul nr- a Judecătoriei Lugoj ) rezultă că terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare este terenul de la nr. 206 unde se afla căminul cultural (respectiv acest nr. este amplasat pe parcele cu nr. top.37 și 38/a și nu pe parcela cu nr. top.27 cum s-a trecut în contractul de vânzare-cumpărare) și nu este terenul de lângă casa d-nei de la nr.157. În urma intabulării contractului de vânzare cumpărare Statul Rad evenit proprietar pe terenul din loc., nr.l57, deși acest teren nu a fost folosit în realitate niciodată de Primărie ci numai de Parohie iar pe terenul pe care se afla căminul cultural (clădire ce figurează în domeniul public al comunei) potrivit nr. crt. 32 din anexa nr. l4 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei publicata în Monitorul Oficial al României nr.699 bis din 24.09.2002 ) proprietar este Ortodoxa. Prin Sentința Civila nr. 1151 din 28 mai 2008 Judecătoriei Lugoj (dosar nr-) cererea de intervenție a d-nei a fost respinsă ca fiind prematur formulată, obiectul cererii sale vizând aplicabilitatea Legii nr. 10/2001.
Față de aceste aspecte pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată
Prin sentința civilă nr.368/01.04.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI având ca obiect anulare act, a dispus anularea nr.73 din 30.10.2008 și a obligat pârâta la 4,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin HCL nr.73 din 30.10.2008 - a aprobat un schimb de terenuri între Statul Român și Ortodoxă a satului, com..Astfel - a predat terenul cuprins Cf nr. 46, nr. top 27 proprietatea Statului Român și a primit în schimb terenul înscris CF nr. 251 top 38/a în suprafață de 1439 mp și CF nr. 36 nr. top 37 în suprafață de 1439 mp.
Din sentința civilă nr- a Judecătorie L rezultă că terenurile care au făcut obiectul schimbului fac obiectul unui litigiu civil și că în prezent procesul se găsește în recurs aflat pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta având calitatea de intervenientă în acest proces.
Tribunalul a constatat că atâta timp cât există un litigiu civil cu privire la terenurile mai sus menționate, regimul juridic al terenului nu poate fii schimbat prin Hotărâre de Consiliul Local, așa cum s-a procedat de altfel prin hotărârea nr. 73 din 30.10.2008.
Astfel la data stabilirii schimbului de terenuri era cunoscut litigiul de pe rolul instanțelor judecătorești de către pârâtă care avea și calitatea de parte în proces.
Prin urmare hotărârea mai sus amintită a fost dată cu ignorarea caracterului litigios al suprafeței de teren care a făcut obiectul schimbului.
Față de aceste considerente Tribunalul a apreciat hotărârea nelegală raportat la regimul juridic și circulația terenurilor, motiv pentru care a anulato pentru motivele arătate.
În temeiul art. 274 cao bligat pârâta la 4,15 lei cheltuieli de judecată față de reclamanta, având în vedere că se află în culpă procesuală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul CONSILIUL LOCAL prin care solicită desființarea sentinței civile nr. 368/01.04.2009 pentru următoarele motive:
Consiliul Local al comunei a adoptat Hotărârea nr.73/2008 în vederea clarificării situației juridice a terenurilor în cauză, respectiv corectarea cărților funciare prin înscrierea corectă a proprietarilor pe nr. top care corespund amplasamentului real al terenurilor și că la adoptarea acestei hotărâri s-au avut în vedere următoarele:
- contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1966 între Ortodoxă și Sfatul Popular al comunei, contract autentificat sub nr.2801/15.12.1966 de Notariatul de Stat L prin care Ortodoxă vinde Sfatului Popular imobilul compus din teren, C și grădină fără construcții în suprafață de 2878. imobil situat în localitatea nr.206.
- atât din evidențele Primăriei cât și din raportul de expertiză topografică rezultă că terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare este terenul de la nr.206 unde se află căminul cultural (respectiv acest număr este amplasat pe parcelele cu nr.top 37 și 38/a și nu pe parcela cu nr.top 27 cum s-a trecut în contractul de vânzare-cumpărare) și nu este terenul de lângă casa reclamantei de la nr.157.
În urma intabulării contractului de vânzare-cumpărare Statul Român a devenit proprietar pe terenul din nr.157, deși acest teren nu a fost folosit în realitate niciodată de Primărie ci numai de Parohie, iar pe terenul pe care se află căminul cultural (clădire ce figurează în domeniul public al comunei) potrivit nr.crt.32 din anexa nr.14 - privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei publicat în nr.699 bis din 24.09.2002) proprietar este Ortodoxă, conchide pârâtul recurent.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția nemotivării recursului de către recurentă, excepție invocată de reprezentantul intimatei reclamante, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât, chiar dacă nu se indică temeiul de drept al cererii de recurs, respectiv care anume punct de la art. 304. pr. Civilă a fost încălcat de către instanța de fond, aceasta (cererea de recurs) cuprinde criticile aduse hotărârii recurate și argumentele care susțin aceste criticii.
Analizând excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, excepție invocată din oficiu de către C, instanța o va admite ca fiind întemeiată și va constata că, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine instanței de drept comun, respectiv Judecătoriei Lugoj, motiv de casare a hotărârii recurate, conform art. 304 pct. 3 pr. Civilă, și de admitere a recursului, pentru următoarele considerente:
În termenii art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ de autoritate este definit ca fiind actul unilateral fie individual, fie normativ care este emis de o autoritate publică,în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În lumina acestei definiții, Curtea trebuie să analizeze hotărârea nr.73 din 30.10.2008 a - pentru a stabili dacă aceasta este un act administrativ. Printre trăsăturile actului administrativ, astfel cum se degajă din definiția legală mai sus amintită, se numără și aceea ca actul să fie emis în regim de putere publică, precum și aceea ca actul să fie producător de efecte juridice, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.
În acest scop, Curtea examinând hotărârea contestată, constată că prin aceasta s-a aprobat un schimb de terenuri între Statul Român și Ortodoxă a satului, com..Astfel, recurenta - a predat terenul cuprins în Cf nr. 46, nr. top 27 proprietatea Statului Român și a primit în schimb terenul înscris CF nr. 251 top 38/a în suprafață de 1439 mp și CF nr. 36 nr. top 37 în suprafață de 1439 mp.
Astfel fiind, prin hotărârea emisă consiliul local a acționat ca organ al unității administrativ-teritoriale exprimându-și voința de a încheia un act juridic din sfera dreptului civil, și nu a dreptului public, pentru că nu și-a exercitat voința în regim de putere publică în scopul de a organiza executarea legii sau a executa în concret legea.
Cu toate că manifestarea de voință a recurentului a îmbrăcat forma unei hotărâri de consiliu local, aceasta nu este un act administrativ pentru motivele mai sus arătate. În discuție fiind un organ deliberativ al administrației publice, pur și simplu acesta nu poate lua nici o decizie decât sub forma hotărârii de consiliu, dar aceasta nu înseamnă că toate deciziile pe care le ia un consiliu local sunt acte administrative de autoritate prin care să se realizeze administrația de stat. În realitate, observă Curtea, în speța dedusă judecății, în discuție este un act de gestiune privată săvârșit de către Consiliul Local al Comunei.
Întrucât hotărârea de consiliu contestată nu este un act administrativ în sensul în care este definit în Legea contenciosului administrativ, deoarece nu este emis în regim de putere publică, fiind un act juridic civil, exceptat de la controlul de legalitate al contenciosului administrativ, se va admite recursul ca fiind întemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului, excepție invocată de intimata reclamantă.
Admite recursul declarat de recurentul CONSILIUL LOCAL împotriva sentinței civile nr. 368/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimata reclamanta.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Lugoj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Cu opinie separată în sensul soluționării pe fond a recursului.
GREFIER
Red.MB- 06.10.2009
Tehnored-LM - 06.10.2009
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez că în cauză nu se impunea casarea în temeiul art. 312 alin 6 Cod procedură civilă, competent să soluționeze cauza de față în primă instanță fiind Tribunalul Timiș, Secția de contencios administrativ și fiscal, iar nu Judecătoria Lugoj, instanță civilă de drept comun.
Soluția de casare cu trimitere la instanța de drept comun se fundamentează pe ideea că Hotărârea Consiliului Local este un act juridic civil, iar nu unul administrativ întrucât actul menționat privește proprietatea privată, iar nu proprietatea publică a comunei.
Este adevărat că, potrivit definiției legale date prin art.1 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004, actul administrativ este acel act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, prin care se, se modifică sau sting raporturi juridice. Însă, tocmai această definiție legală este cea care confirmă natura de act administrativ a Hotărârii Consiliului Local.
Astfel, se poate observa că hotărârea menționată este emisă de o autoritate a administrației publice locale, astfel cum apare calificată instituția Consiliului Local în art.23 din Legea administrației publice locale nr.215/2001.
Totodată, Hotărârea Consiliului Local nr. 73/2008, prin care s-a aprobat un schimb de terenuri, unul fiind proprietate privată a Statului Român, constituie un act emis în regim de putere publică, organul emitent având calitatea de subiect special învestit cu atribuții de putere publică. Actul este dat în vederea executării legii, mai concret în vederea executării atribuțiilor de administrare a domeniului public și privat al comunei, atribuții conferite de legiuitor consiliilor locale prin art. 36 alin. 2 lit. c) din Legea administrației publice locale nr.215/2001.
Prin urmare, HCL nr. 73/2008 îndeplinește toate condițiile actului administrativ, astfel cum a fost el definit prin art.1 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004.
Hotărârea menționată fiind un act administrativ, devin incidente dispozițiile Legii contenciosului administrativ care prevăd în mod expres la art.1 alin.1 competența instanței de contencios administrativ în soluționarea acțiunilor introduse de către persoana vătămată împotriva actelor administrative emise de autoritățile publice. Aceeași posibilitate este reglementată la alineatul 2 al aceluiași articol și în privința terțului vătămat în dreptul sau interesul său legitim printr-un act administrativ individual, adresat altui subiect de drept.
Prin urmare, în condițiile în care legislația specifică dreptului administrativ nu califică o hotărâre de consiliu local, dată în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 36 alin. 2 lit. c) din legea 215/2001, ca fiind act administrativ ori, dimpotrivă, act juridic civil, după cum se referă la proprietatea publică ori la proprietatea privată a unității administrativ teritoriale, concluzia ce se impune este aceea că cea chemată vă verifice legalitatea hotărârii respective este doar instanța de contencios administrativ.
Această interpretare corespunde de altfel regulii de interpretare logică a normei de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, regulă potrivit căreia unei formulări generale a textului legal trebuie să-i corespundă o aplicare generală, fără distincții pe care acel text legal nu le conține.
Este adevărat că bunurile din domeniul privat al statului ori al unității administrativ teritoriale sunt supuse în principiu dispozițiilor de drept comun, așa cum instituie art. 121 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, însă aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că bunurile menționate pot fi înstrăinate și urmărite silit, neavând caracter de bunuri inalienabile, imprescriptibile și insesizabile ca și bunurile din domeniul public. Chiar și în cazurile bunurilor aparținând proprietății private a unității administrativ teritoriale, legislația specifică dreptului administrativ cuprinde reguli speciale, ca de exemplu respectarea condiției organizării licitației publice în cazul vânzării, concesionării ori închirierii, reguli speciale care confirmă competența instanțelor de contencios administrativ.
De asemenea, nu se poate susține că o hotărâre de consiliu local care vizează administrarea domeniului privat al statului ori al unității administrativ teritoriale ar fi un simplu act de gestiune ori că aceasta nu se referă la un interes public, având în vedere că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 definește interesul legitim public, la art. 2 alin. 1 lit. r), ca fiind " interesul care vizează satisfacerea nevoilor comunitare și realizarea competenței autorităților publice". Or, HCL nr.73/2008 se referă la un teren pe care se află construit Căminul Cultural care, prin destinația sa, deservește o nevoie comunitară. Tot astfel, îndeplinirea atribuțiilor de administrare a domeniului privat al orașului, atribuții prevăzute de lege, se încadrează în sintagma "realizarea competenței autorității publice", folosită de legiuitor în definirea interesului legitim public.
În speța de față, reclamanta nu a cerut anularea contractului de schimb, care are într-adevăr natura unui act juridic civil, ci actul administrativ prin care autoritatea publică a înțeles să-și exercite atribuțiile conferite de legiuitor consiliilor locale prin art. 36 alin. 2 lit. c) din Legea administrației publice locale nr.215/2001, invocând nelegalitatea hotărârii prin raportare la interedicția de înstrăinare instituită de dispozițiile Legii nr.10/2001.
Calificarea unei hotărâri de consiliu local ca fiind un act juridic civil atrage nu doar dificultăți de ordin procedural cu privire la competență, termen de introducere a acțiunii, modalitatea de executare a hotărârilor judecătorești, în privința cărora dreptul administrativ conține o serie de reguli derogatorii de la dreptul comun și care nu se regăsesc în nici o altă ramură de drept, dar și dificultăți în privința aplicării dreptului material. În concret, o acțiune în anularea actului juridic civil impune diferențierea nulităților absolute de cele relative, cu toate implicațiile vizând calitatea procesuală activă, termenul de prescripție și efectele nulităților, în vreme ce dreptul administrativ nu operează cu noțiunea de nulitate absolută ori relativă, ci cu noțiunea de legalitate.
Tot astfel, dreptul civil cuprinde dispoziții vizând condițiile de valabilitate ale actului juridic civil ca de exemplu capacitate de exercițiu, consimțământ, cauză, obiect, în vreme ce dreptul administrativ operează cu noțiuni specifice, ca de exemplu capacitate administrativă, cvorum, majoritate simplă, absolută ori calificată, aceastea fiind condiții esențiale pentru valabilitatea unui act administrativ. De asemenea legalitatea unui act administrativ se analizează și sub aspectul motivării acestuia iar uneori această analiză se întinde și asupra unor formalități anterioare și/sau ulterioare adoptării ori emiterii actului.
În speța de față, fiind vorba așadar de un act administrativ și de o acțiune promovată de o autoritatea publică împotriva unei alte autorități publice, în temeiul legislației specifice dreptului administrativ, se impune concluzia că Secția de contencios administrativ și fiscal Tribunalului Timiș era competentă să judece în primă instanță acțiunea și că, pe cale de consecință, Curtea de APEL TIMIȘOARA ar fi trebuit să judece pe fond recursul promovat de către Consiliul Local al comunei. iar nu să caseze cu trimitere la udecătoria Lugoj.
Cât privește soluția pe fondul cauzei, prezenta opinie separată nu poate cuprinde argumente referitoare la aceasta, deliberările vizând exclusiv problema competenței de soluționare în primă instanță.
JUDECĂTOR
- -
Red.-08.09.2009
Tehnored-LM - 08.09.2009
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Maria Cornelia
