Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1929/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIAL, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL Nr. 1929/2009
Ședința public de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțrii - recursul declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr. 174/2009, pronunțat de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E munca C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal se constat lipsa prților.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz faptul c prin încheierea de ședinț din data de 28.05.2009 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale prților, încheiere ce face parte din prezenta hotrâre.
CURTEA
Prin sentința civil nr. 174/2009, pronunțat de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, s-a respins acțiunea formulat de reclamanta - Câmpia - împotriva pârâtului Inspectoratul TERITORIAL D E Munc a Județului C având ca obiect contencios administrativ.
Pentru a hotrî astfel prima instanț a reținut c, potrivit prevederilor art.121 al.1 și 2 din Normele de aplicare a Legii 319/2006, "întocmirea noului proces verbal de cercetare a accidentului se face în cel mult 5 zile lucrtoare de la data primirii de ctre inspectoratul TERITORIAL D E munc a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal".
Decizia de invaliditate nr.691/2008 a fost emis la data de 13.03.2008.
Actul de la filele12-18 dosar fond, atest c procesul verbal de cercetare a fost încheiat la data de 29.01.2008, prin care s-a reținut cauza producerii accidentului ca fiind atât culpa angajatului prin nerespectarea prev. art.22 din Legea nr. 319/2006 cât și a reclamantei care nu a luat msurile organizatorice necesare înclcând prevederile instrucțiunilor proprii de protecția muncii pentru electricieni de exploatare stații coroborat cu art.13 lit.f din Legea nr.319/2006 și art.7 pct.1 din Regulamentul general de manevre in instalațiile electrice.
În acest context s-a apreciat c pentru abaterile menționate la Capitolul k, 2 și 2 se face rspunztor angajatul iar pentru abaterile menționate la Capitolul al.1 și Cap. al.1 este rspunztoare reclamanta, propunându-se msurile pentru prevenirea altor evenimente similare.
Ministerul Muncii, Familiei și Egalitții de Șanse - Inspecția B conform înscrisului de la filele 210-211 restituit dosarul cu recomandarea completrii dosarului de cercetare de ctre pârât în sensul reformulrii capitolelor b, c și d și a întocmirii a unui nou proces verbal de cercetare în condițiile prevzute de art.121 al.1 și 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006 prin analizarea cu maxim atenție a tuturor aspectelor legate de evenimentul cercetat, propunând pentru aceste motive respingerea dosarului de cercetare.
În aceste circumstanțe, pârâtul a încheiat procesul verbal de recercetare II la data de 16.06.2008, urmare a aprobrii prelungirii termenului de cercetare de ctre Ministerul Muncii, Familiei și Egalitții de Șanse, conform înscrisului de la fila 209.
Din conținutul procesului verbal de recercetare rezult c pârâtul a efectuat completarea dosarului de cercetare prin prisma recomandrilor menționate, reținând implicit Decizia nr.691/13.03.2008 emis de Cabinetul de expertiz medical și recuperare a capacitții de munc din cadrul Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurri Sociale prin care s-a constatat gradul de invaliditate al angajatului, în conformitate cu prev. art.26 al.4 și 5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 319/2006.
Prin procesul verbal de recercetare s-a stabilit culpa comun în producerea accidentului atât a angajatului cât și angajatoarei.
Urmare a refacerii dosarului de cercetare la data de 02.07.2008, organul competent a dispus avizarea apreciind c sunt întrunite condițiile legale pentru a fi înregistrat ca accident de munc care a produs invaliditate, reținând implicit și faptul c sunt stabilite corect împrejurrile și cauzele care au condus la producerea evenimentului, reglementrile legale înclcate, rspunderile și msurile ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare.
În aceste circumstanțe tribunalul a apreciat c pârâtul a beneficiat domiciliat în prorogarea solicitat în conformitate cu art.140 (4) din Normele Metodologice de aplicare a Legii 319/2006, urmând a dispune respingerea excepției tardivitții ca neîntemeiat.
Sub aspectul fondului cauzei, reclamanta nu a produs probe noi prin care s fac dovada c în speț cauza producerii accidentului este in mod exclusiv a angajatului și nici a împrejurrii c cele constatate și reținute in sarcina sa aparțin unei alte societți comerciale.
Deoarece aprarea formulat de reclamant nu are suport juridic și probator, tribunalul a dispus respingerea acțiunii ca nefondat.
Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs reclamanta - -, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și anularea procesului-verbal de recercetare II ca netemeinic și nelegal.
În motivare reclamanta arat c, hotrârea instanței de fond cu privire la excepția tardivitții emiterii procesului verbal de recercetare sunt lipsite de relevanț juridic.
Astfel, ca anex la întâmpinare se depune o adres prin care s-a solicitat suspendarea cercetrii pe motivul c persoana care a suferit accidentul nu a putut da declarație.
Motivul suspendrii a încetat în data de 23.01.2008, dat la care victima a fost în msur s dea declarații. De altfel, precizeaz c tardivitatea emiterii procesului verbal de recercetare a fost invocat raportat la momentul întocmirii Deciziei de invaliditate, respectiv 13.03.2008.
Art.121 din Normele de aplicare a Legii nr.319/2006 stipuleaz un termen imperativ de 5 zile lucrtoare de la momentul emiterii deciziei de invaliditate.
În speț procesul verbal de recercetare II a fost întocmit în 16.06.2008, cu mult peste termenul legal, intimata nedepunând la dosar decizii de suspendare ulterioare datei de 13.03.2008.
Se observ c însși intimata recunoaște c orice suspendare se face prin decizie, care va fi comunicat și angajatorului, așa cum de altfel s-a procedat pentru perioada 24.10.2007 - 23.01.2008.
Cum la dosar nu a depus acte doveditoare, se apreciaz c nu au existat motive legale de suspendare a termenului de cercetare și avizare a procesului verbal atacat.
Cum Legea nr.319/2006 se completeaz cu dispozițiile Legii nr.554/2004 și a Codului d e procedur civil, neîndeplinirea actului în termenul legal atrage decderea din dreptul de a întocmi un nou proces verbal pe baza dosarului completat.
Raportat la aprrile invocate solicit admiterea excepției tardivitții cu consecința nulitții actului administrativ atacat.
În mod surprinztor instanța de fond a înțeles s resping motivele de fond ale acțiunii introductive printr-o simpl fraz generic fr substanța: "Sub aspectul fondului cauzei reclamanta nu a produs probe noi prin care s fac dovada c în speț cauza procedurii accidentului este în mod exclusiv a angajatului și nici a împrejurrii c cele constatate și reținute în sarcina sa aparțin altei societți comerciale".
De altfel, nici mcar starea de fapt reținut în considerentele sentinței nu este conform cu realitatea. Se precizeaz în fila 2 c "actul de la fila 12-18 atest c procesul verbal a fost încheiat la data de 29.01.2008 prin care s-a reținut atâta culpa angajatului cât și a reclamantei".
Procesul verbal din 29.01.2008 reține culpa exclusiv a accidentatului și nicidecum a - Câmpia -.
Având în vedere c instanța de recurs poate analiza sub toate aspectele fondului cauzei, întrucât nu a fost exercitat calea de atac, apelul, înțelege s reitereze motivele invocate în acțiunea introductiv.
Pentru perioada 15-17.10.2007 în intervalul orelor 7-16 s-a solicitat din partea Agenției de Întreținere și Servicii Energetice () C pentru aducerea 1 și a celulei de 6 KV, a conductorilor care alimenteaz primarul transformatorului cu tensiunea de 110 KV în stare legat la pmânt în vederea executrii unor revizii tehnice.
Pentru scoaterea de sub tensiune a celulei 110 KV a fost întocmit foaia de manevr 15/A și șeful de tur a efectuat operațiunea fr a exista incidente.
Pentru scoaterea de sub tensiune a celulei de 6 KV era necesar întocmirea unei foi de manevre conform cererii 16/11.10.2007 în care s fie cuprinse manevrele necesare aducerii acesteia în stare legat la pmânt.
Cu toate c nu a fost întocmit acea foaie de manevr, șeful de tur a intrat în celul fr a purta echipamentul individual de protecție avut în dotare și fr a verifica lipsa de tensiune cu detectorul de tensiune, încercând montarea dispozitivului mobil de scurtcircuitare și legare la pmânt în alt loc decât cel marcat pentru efectuarea acestei manevre din zona panoului frontal al celulei.
În timp ce descâlcea firele dispozitivului mobil de scurtcircuitare, unul din acestea atinge o bar a întreruptorului de 6 KV producând amorsarea arcului electric și aprinderea propriului echipament de lucru.
În data de 29.01.2008 s-a depus Procesul verbal de cercetare accident de munc și documentele anexa întocmit de reclamant sub supravegherea Inspectoratului Teritorial Cluj conform adresei 893/18.01.2008, unde s-a stabilit vinovția exclusiv a d-lui în producerea evenimentului.
Precizeaz c ITM Caa vizat favorabil procesul verbal de cercetare anterior menționat.
Întrucât prin decizia nr.691/13.03.2008 s-a constatat starea de invaliditate a accidentului s-a dispus completarea dosarului și întocmirea unui nou proces verbal de cercetare a accidentului.
În data de 10.07.2008 s-a comunicat reclamantei un exemplar din Procesul de recercetare II în care este stabilit culpa comun atât a angajatorului cât și a angajatului.
Reclamanta nu este de acord cu concluziile stabilite prin procesul verbal pentru urmtoarele considerente:
Pct.1 "Pentru abaterile menționate la cap.k, cap.1 lit.1.2 și 1.3 și cap. m, lit.2 și 3 se face rspunztoare conducerea - Câmpia -".
Cap.k - Cauza procedurii accidentului.
S-a reținut culpa angajatorului pentru nedotarea ușii de acces în celula cu sisteme de semnalizare de securitate acustic sau vizuale sau blșocarea mecanic astfel încât accesul s se fac numai cu o scul special.
Se impune precizarea c celula 6 Kv este proprietatea exclusiv a FDEE Transilvania Nord.
Intre - Câmpia - și aceasta s-a încheiat o convenție de exploatare, unde la art.1.3 este stipulat obligația de a exploata și întreține în conformitate cu prescripțiile energetice în vigoare a instalațiilor, fiind interzis operațiuni de modificare a bunului, proprietatea altuia.
Așa cum s- reținut în cuprinsul actului atacat "din construcție, acest tip de celule nu este dotat cu dispozitiv de avertizare a prezentei tensiuni".
unor sisteme de avertizare acustice sau vizuale pe instalații electrice proprietatea FDEE Transilvania Nord nu poate fi imputat reclamantei.
Inspectorii rețin în culpa societții nedotarea instalațiilor electrice cu blocri mecanice, dând dovada de inconsecvenț în susțineri.
Alte cauze care au concurat la producerea evenimentului sunt:
Pct.1.2. - neluarea msurilor organizatorice în stația 1, nefiind desemnat un coordonator de manevre în instalațiile electrice.
Instrucțiunile proprii de protecția muncii prevd "La manevrele complicate supravegherea manevrei poate fi încredințat unei persoane cu funcție superioar cu condiția ca acesta s aib cel puțin grupa a 4-
Se impune urmtoarele precizri:
-norma este facultativ și nu obligatorie;
- manevra ce urma a se efectua nu era de dificultate major pentru un șef de tur care are grupa a 4-a și 38 de ani vechime în munc. Ca dovada, anterior producerii evenimentului a efectuat fr incidente o manevr cu grad de dificultate mult mai ridicat, respectiv scoaterea de sub tensiune a stației 110 Kv.
Pct.1.3. - " neîntocmirea foii de manevr de ctre personalul de deservire a stației 1 și neaprobarea de ctre conducerea secției energetice pentru scoaterea de sub tensiune a celulei de 6Kv".
Persoana juridic - Câmpia - nu poate fi sancționat pentru culpa angajatului, care fr a avea întocmit foaia de manevr și fr a avea aprobarea conductorilor ierarhici a efectuat operațiuni neautorizate.
Faptele reținute nu pot fi imputate unei persoane juridice, prin natura lor fiind aplicabile exclusiv unor persoane fizice.
Temeiul de drept invocat la pct.1.2 și 1.3 lit.f din Legea nr.319/2006 cuprinde o norm generic și nu constituie o descriere corespunztoare a faptei care se reține, respectiv neîndeplinirea unor msuri impuse de o autoritate public, fr artarea concret a msurilor ce nu au fost îndeplinite.
Alte constatri fcute cu ocazia cercetrii evenimentului:
Pct.2. " aferent locului respectiv de munc nu a fost stabilit în urma evalurii de riscuri pentru securitatea lucrtorilor".
Angajatul nu a purtat echipamentul individual de protecție aflat în dotare, care la momentul achiziționrii corespundea normelor legale în vigoare.
O atare culp se putea reține în cazul în care echipamentul din dotare era folosit dar nu a corespuns din punct de vedere al protecției la momentul producerii evenimentului.
Pct.3 - "la data producerii evenimentului nu exista efectuat evaluarea riscurilor pentru securitatea și sntatea în munc a locurilor de munc din cadrul societții".
Legea nu precede un termen limit, fiind o obligație de diligența care necesit timp îndelungat pentru o societate din ramura metalurgic.
Este important de reținut c neevaluarea riscurilor nu constituie o cauz în producerea accidentului din data de 15.10.2007, reprezentând doar o msur organizatoric administrativ la nivel de societate.
De altfel, prin atitudinea pasiv manifestat în timpul procesului, neînțelegând s formuleze aprri pertinente la fiecare motiv invocat în acțiunea introductiv rezumându-se la generalitți și fr a depune diligențele de a anexa înscrisuri care s dovedeasc temeinicia actului atacat, achieseaz la considerentele acțiunii introductive procesul verbal de recercetare având un caracter vdit nelegal și netemeinic.
Prin concluziile scrise depuse la dosar reclamanta - Câmpia -, solicit admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ cu consecința anulrii procesului verbal de recercetare II.
Deși legal citat pârâtul ITM C nu și-a delegat reprezentant legal în instanț și nici nu a depus la dosar întâmpinare așa cum avea obligația potrivit dispozițiilor art. 308 alin. 2.pr.civ.
Examinând recursul Curtea reține urmtoarele:
1. În ceea ce privește criticile axate pe excepția tardivitții emiterii procesului-verbal de recercetare, se reține c instanța de fond a fcut o corect analiz a strii de fapt și în mod judicios s-a pronunțat în sensul c o atare neregularitate nu afecteaz valabilitatea actului contestat.
Așa cum rezult din formula introductiv a procesului-verbal de recercetare -II- încheiat sub nr. 8404 la data de 16.06.2008 de ctre pârâtul ITM C (166, 192 dos. fond) la baza încheierii acestui act s-a avut în vedere, între altele, adresa Inspecției (IM) nr. 4922 din 04.06.2008 prin care s-a respins dosarul de cercetare inițial al evenimentului, dosar transmis anterior prin adresa ITM C nr. 6892/20.05.2008.
Astfel, dispozițiile art. 126 din Normele Metodologice de aplicare a Legii securitții și sntții în munc nr. 319/2006 conțin reguli de procedur administrativ din care rezult c dosarul de cercetare a evenimentului întocmit de inspectoratul TERITORIAL D E munc este înaintat IM în vederea avizrii într-un termen de 5 zile lucrtoare de la finalizarea cercetrii, iar aceast din urm autoritate central avizeaz și restituie dosarul în cel mult 10 zile lucrtoare de la data primirii. Pentru ipoteza în care IM constat c cercetarea nu a fost efectuat corespunztor poate dispune completarea dosarului și întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare, caz în care inspectoratul TERITORIAL D E munc va întocmi un nou proces-verbal în termen de 5 zile lucrtoare de la data primirii dosarului.
De asemenea, Normele prevd la art. 121 un alt termen de 5 zile lucrtoare de completare a procesului-verbal de cercetare a evenimentului raportat la noua situație de fapt circumscris în special accidentului cu incapacitate de munc, în urma cruia a intervenit, între altele, invaliditatea confirmat prin decizie.
Curtea constat c termenele legale calculate pe zile lucrtoare din Nomele metodologice nu sunt prevzute cu sancțiuni pentru nerespectarea acestora. Trebuie știut c aceste Norme nu au calitatea de norme de procedur și deci nici consecințele acestora. Curtea reține c normele de procedur și implicit sancțiunile pentru înclcarea acestora nu pot fi stabilite decât prin lege (art. 126 alin. 2 din Constituția României).
Așa fiind, termenele stipulate în acte administrative de drept secundar care nu au calitatea de a fi calificate drept lege procesual nu pot fi decât termene de recomandare iar sancțiunea pentru nerespectarea acestora nu poate fi decât eventual de natur disciplinar ori administrativ pentru funcționarul sau autoritatea care nu a dat curs actului în termenul defipt de respectivul act normativ.
De altfel, normele metodologice analizate nici nu conțin sancțiuni de natur procesual care s afecteze valabilitatea formal sau în substanț a actului ce trebuie întocmit în termenul prevzut în norme.
Prin urmare, excepția tardivitții invocat ca mijloc prin care s se anihileze valabilitatea procesului-verbal de cercetare încheiat de ITM C nu poate fi primit ca valid din punct de vedere legal.
Se constat apoi c autoritatea pârât nu a înclcat termenul de întocmire a procesului-verbal de o asemenea manier care s presupun o violare grosolan a normelor și deci s conduc la vtmarea drepturilor persoanelor implicate în raportul juridic administrativ.
În concret, reclamanta recurent nu a reușit s demonstreze care ar fi dreptul recunoscut de lege sau interesul legitim pretins vtmat prin emiterea cu întârziere nejustificat a actului contestat.
De altfel, la dosar s-a depus justificarea pentru care s-a procedat la recercetarea evenimentului, respectiv adresa IM prin care s-a respins avizarea dosarului inițial de cercetare și s-a impus efectuarea unei noi cercetri în vederea completrii dosarului conform procedurii prevzute la art. 126 din Norme.
Din aceast perspectiv, excepția de tardivitate invocat de reclamanta recurent nu afecteaz valabilitatea procesului-verbal nici formal și nici în substanț și drept urmare, soluția instanței de fond care a menținut actul ca legal întocmit este legal și temeinic.
2. Cât privește criticile pe fondul cauzei Curtea reține c Tribunalul a justificat pentru care considerente nu poate reține ca fundamentat cererea de anulare a actului formulat de reclamant. Astfel, în sentinț se precizeaz c reclamanta nu a prezentat probe noi prin care s fac dovada c în speț cauza producerii evenimentului este în mod exclusiv culpa angajatului și nici c aspectele reținute în sarcina sa prin procesul-verbal de recercetare aparțin unei terțe societți comerciale.
Curtea reține în armonie cu prevederile art. 3041.pr.civ. c procesul-verbal de recercetare întocmit conform Legii nr. 319/2006 are natura juridic a unui act administrativ cu caracter individual cenzurabil atât sub aspectul legalitții cât și sub aspectul netemeiniciei (oportunitții) de ctre instanța de contencios administrativ competent.
Fiind un act administrativ procesul-verbal se bucur de toate atributele recunoscute unui astfel de act în consens cu teoria actului administrativ.
Astfel actul administrativ are ca atribute legalitatea, autenticitatea și caracterul executoriu prin el însuși.
Din aceast perspectiv, persoana ce se pretinde vtmat printr-un act administrativ trebuie s probeze pe lâng dreptul ori interesul legitim afectat și care sunt motivele de nelegalitate sau de netemeinicie a respectivului act.
Așa cum a reținut instanța de fond, reclamanta nu a prezentat alte probe din care s rezulte o alt stare de fapt ori alte împrejurri care s contrazic conținutul actului contestat sau s pun în discuție nevalabilitatea acestuia sub aspect formal.
Reclamanta recurent s-a rezumat s fac o serie de aprecieri și analize cu trimitere la concluziile stabilite prin procesul-verbal fr îns s arate în concret și s justifice apoi consistența criticilor avansate.
Astfel, cu referire la pct. 1 din memoriul de recurs privitor la contestarea cauzei producerii evenimentului, afirmația c celula de 6Kv este proprietatea exclusiv a FDEE Transilvania Nord, c ar exista o convenție de exploatare a acesteia încheiat cu reclamanta și c dotarea acesteia cu sisteme de avertizare acustice sau vizuale nu ar fi în responsabilitatea recurentei reclamante nu a fost probat. Prin urmare, nu se poate stabili cu certitudine dac constatarea efectuat de inspectorii de munc reflect cu adevrat starea de fapt prezentat de reclamant sau este doar o justificarepro causaa înlturrii responsabilitții reținute în sarcina acesteia.
În ceea ce privește celelalte critici de la pct. 2-3 din memoriul de recurs cu referire la constatrile consemnate în procesul-verbal nu pot conduce la reținerea c actul administrativ întocmit este nelegal. Nu se arat în concret care sunt normele legale efectiv înclcate de inspectorii de munc și care ar conduce la afectarea actului sub aspectul legalitții.
Faț de cele mai sus reținut, Curtea urmeaz ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 s resping recursul consecința menținerii sentinței cu observarea completrii motivrii cu aspectele de fapt și de drept reținute în precedentul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 174/23.01.2009, pronunțat în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
2 ex./29.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
