Obligația de a face. Decizia 4828/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4828
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
xxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" - REGIONALA CFR C împotriva sentinței nr. 999 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți,.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" - REGIONALA CFR C și avocat pentru intimații reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,apreciindu-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" - REGIONALA CFR C solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale și obligarea reclamanților pârâți să ridice construcția edificată în zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice.
Avocat pentru intimații reclamanți, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 999 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" SA - REGIONALA CFR
S-a luat act de renunțarea reclamanților la judecata cererii de chemare în garanție a Primăriei
Au fost obligați reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 535/24.03.2006 de și, reclamanții au dobândit proprietatea asupra terenului de 5500. situat în extravilanul localității B, tarlaua 53, parcela 10.
În baza documentației întocmită de Art. Primăria B le-a eliberat reclamanților certificatul de urbanism nr. 11322/05.10.2006 pentru construire hală depozit, împrejmuire și fose septice asupra terenului achiziționat. În cuprinsul certificatului de urbanism se reține că terenul pe care urmează a fi amplasată construcția este proprietatea reclamanților având acces la str. -.
Ulterior, în baza documentației tehnice întocmite și a certificatului de urbanism, Primăria Bae liberat reclamanților autorizația de construire nr. 11.766/12.10.2006 prin care autoriza edificarea construcției "hală metalică", construcție edificată la data formulării acțiunii de față. Nici în cuprinsul certificatului de urbanism, nici în cuprinsul autorizației de construire autoritatea publică emitentă nu stabilește necesitatea obținerii vreunui aviz pentru realizarea construcției.
În urma măsurătorilor efectuate de reprezentanți ai Regionalei C, ai Primăriei B și Inspectoratului Județean de Construcții, s-a constatat că investiția reclamanților este poziționată la 18,5 de axul căii ferate, contravenind astfel legislației în vigoare, fiind întocmit în acest sens procesul verbal din data de 30.11.2006.
În aceste împrejurări, reclamanții au solicitat Sucursalei Regionale C emiterea avizului favorabil pentru edificarea construcției în discuție.
Prin adresa nr. 52/4/792/2007 Regionala CFR C comunica reclamantei că, în condițiile în care construcția este proiectată și executată parțial în zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice, zonă rezervată pentru construcții și instalații feroviare, construirea obiectivului hală metalică și împrejmuire în amplasamentul propus nu poate fi avizată.
Prin adresa nr. 62/6/423/2007 Sucursala Regională C comunica Direcției Poliției Transporturi, Secția Regională de Poliție Transport C că amplasarea construcției reclamanților în zona de siguranță a infrastructurii feroviare fără obținerea unui aviz favorabil din partea încalcă legislația care reglementează acest domeniu, prin aceasta fiind lezate interesele legale ale Ca răspuns la această adresă, aceeași secție a Direcției Poliției Transporturi comunica pârâtei că în ce privește terenul de 5500. deținut de reclamanți firma care a întocmit cadastrul a greșit coordonatele, terenul fiind întabulat eronat în cartea funciară întrucât se suprapune cu o parte din terenul deținut de CFR în halta.
Potrivit procesului verbal nr. 122/14/379/03.01.2007 întocmit în conformitate cu Ordinul nr. 158/1996 și Dispoziția Directorului General al -SA nr-, construcția reclamanților este proiectată și parțial executată pe partea a linie publică, interoperabilă și neelectrificată P O - C, în intervalul B -, în afara zonei dar parțial în zona de siguranță.
De asemenea, din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, instanța de fond a reținut că la edificarea construcției în discuție au fost respectate certificatul de urbanism nr. 11322 din 05.10.2006 și autorizația de construire nr. 11766/12.10.2006, aceasta fiind amplasată la distanța de 18,60 și 18,74 față de axul de cale ferată P O - C, pe partea a căii ferate.
În raport de cele reținute anterior, instanța de fond a constată că atât cererea de chemare în judecată nu este fondată.
Astfel, potrivit art. 29 alin. 1 din OUG12/1998, "în scopul desfășurării în bune condiții a circulației feroviare și al prevenirii evenimentelor de cale ferată, se instituie zona de siguranță și zona de protecție a infrastructurii feroviare publice".
Potrivit alin. 2 al art. 29, "zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice cuprinde fâșiile de teren, în limită de 20 fiecare, situate de o parte și de alta a axei căii ferate, necesare pentru amplasarea instalațiilor de semnalizare și de siguranța circulației și a celorlalte instalații de conducere operativă a circulației trenurilor, precum și a instalațiilor și lucrărilor de protecție a mediului", iar potrivit alin. 4 din același articol, " zona de protecție a infrastructurii feroviare publice cuprinde terenurile limitrofe, situate de o parte și de alta a axei căii ferate, indiferent de proprietar, în limita a maximum 100 de la axa căii ferate, precum și terenurile destinate sau care servesc, sub orice formă, la asigurarea funcționării acesteia".
De asemenea, potrivit art. 30 din același act normativ, "în zona de protecție a infrastructurii feroviare se interzice amplasarea oricăror construcții, fie și cu caracter temporar, depozitarea de materiale sau înființarea de plantații care împiedică vizibilitatea liniei și a semnalelor feroviare"
Rațiunea dispozițiilor legale citate anterior, preluate din HG525/1996, este dată de necesitatea asigurării unui perimetru de protecție și siguranță în zona căilor ferate care să permită desfășurarea în condiții de vizibilitate normală a traficului feroviar dar și remedierea eventualelor defecțiuni ce pot surveni în ce privește infrastructura feroviară ori înlăturarea consecințelor unor evenimente neprevăzute intervenite în derularea traficului feroviar, fiind evident că amplasarea unor construcții în zona de protecție a infrastructurii feroviare și cu atât mai mult în zona de siguranță, este de natură a afecta normala desfășurare a traficului feroviar.
Ori, în speța de față, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit dar și din procesele verbale ce consemnează măsurătorile efectuate de reprezentanți ai pârâtei împreună cu reprezentanți ai Primăriei B, construcția reclamanților este edificată la mai puțin de 20 de metri de centrul căii ferate, încălcând nu numai zona de protecție dar chiar și zona de siguranță a infrastructurii feroviare.
În aceste condiții, fiind neîndoielnic că prin edificarea construcției pe amplasamentul indicat se pune în discuție chiar siguranța traficului feroviar, refuzul pârâtei de a emite avizul pentru construirea acesteia este absolut justificat, nefiind posibilă obligarea acesteia la emiterea unui aviz prin care ar fi nesocotite dispoziții imperative ale legislației în vigoare.
Având în vedere că potrivit disp. art. 20 alin. 2 din HG525/1996 prevăd posibilitatea Companiei Naționale de Ferate "" de a-și da avizul numai în legătură cu amplasarea construcțiilor în zona de protecție a infrastructurii feroviare, s-a concluzionat că pârâta nu ar putea să emită un aviz pentru construirea unei clădiri în zona de siguranță a acestei infrastructuri, rațiunea interdicției legale depășind sfera interesului Regionalei
S-a reținut ca nefondată și cererea reconvențională formulată de pârâtă prin care solicită obligarea reclamanților la ridicarea construcției edificate.
În acest sens s-au avut în vedere dispozițiile art. 2 din Legea 50/1991, republicată, potrivit cărora "autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor", iar potrivit art. 1 din același act normativ, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire, cu respectarea acesteia.
S-a arătat că reclamanții au edificat construcția în discuție în baza autorizației de construire eliberată de autoritatea publică competentă, autorizație pe care așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, au respectat-o cu ocazia executării lucrărilor.
Ca atare, având în vedere că autorizația în baza căruia a fost executată construcția reclamanților, act administrativ în privința căruia funcționează prezumția de legalitate și principiul executării din oficiu, nu a fost anulată, s-a constatat că în cauză, la acest moment și în lipsa unei cereri care să vizeze anulare autorizației de construire pentru motivele invocate în cererea reconvențională, nu există nici un temei pentru a se dispune desființarea construcției executate de reclamanți în zona de securitate a infrastructurii feroviare.
În temeiul art. 246 Cod procedură civilă, s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecata cererii de chemare în garanție a Primăriei
În temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă, au fost obligați reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a susținut că potrivit art. 10 lit. d din Legea nr. 50/1991 pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții în zonele de siguranță și de protecție a infrastructurilor de transport de interes public, precum și în zonele aferente construirii căilor de comunicație se va obține și autorizația Ministerului Transporturilor, conform prevederilor legale"
În speță, reclamanții nu au obținut acest aviz de la societatea pârâtă.
Așadar, chiar dacă reclamanții au o autorizație de construcție emisă de autoritatea publică competentă, aceștia nu puteau începe lucrările fără avizul societății pârâte.
S-a invocat și că prin procesul-verbal încheiat în data de 30.11.2006, între reprezentanții Sucursalei Regionala CF C și Primăriei B și în prezența reprezentantului Inspectoratului Județean în Construcții s-a stabilit sistarea lucrărilor până la intrarea în legalitate, în sensul de a obține aviz favorabil din partea unității pârâte sau de a muta construcția la limita legală, acest aviz având caracter tehnic de obligativitate.
Deși termenul pentru intrarea în legalitate s-a stabilit a fi de 30 de zile de la încheierea respectivului proces-verbal, reclamanții nu au ținut cont de acesta și au continuat lucrările de construcție.
Având în vedere că reclamanții nu au obținut avizul necesar autorizării executării lucrărilor de construcții, s-a susținut că imobilul este edificat ilegal, ținând cont și de faptul că aceasta se află în zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice, zonă în care potrivit art. 26 din OUG 12/1998 și art. 20 alin. 5 din HG 525/1996 privind aprobarea Regulamentului general de urbanism sunt interzise amplasarea oricăror construcții.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii reconvenționale și obligarea reclamanților - pârâți să ridice construcția edificată abuziv în zona de siguranță CFR.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În recurs nu s-a formulat întâmpinare și nu s-au administrat probe.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond potrivit art. 2 din Legea 50/1991, autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare permisă executarea lucrărilor de construcții.
Ca atare, analizarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor se face anterior emiterii autorizației de construire.
Autorizația de construire, ca de altfel orice act administrativ se bucură de prezumția de legalitate, prezumție ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestui act administrativ în condițiile prevăzute de lege.
Ca urmare, în mod temeinic instanța de fond a reținut referitor la cererea pârâtei reclamantă reconvențional că aceasta nu poate fi admisă atât timp cât actul administrativ în temeiul căruia construcția reclamanților a fost edificată nu a fost anulat.
De altfel, și prin recursul formulat în cauză se recunoaște indirect că avizul necesar autorizării executării lucrărilor de construcții de către reclamanți era unul anterior emiterii autorizației de construire iar nu unul necesar pentru începerea lucrărilor.
În cauză, un astfel de aviz nu a fost obținut de către reclamanți, deoarece nu a fost solicitat de autoritatea emitentă a autorizației de construire, prin urmare reclamanții au demarat construcția imobilului autorizat în temeiul prezumției de legalitate de care se bucură autorizația de construire, prezumție ce nu a fost înlăturată nici până la acest moment.
Prin urmare, argumentele aduse de pârâta reclamantă reconvențional în prezentul recurs nu pot fi reținute ca fiind de natură să ducă la obligarea în mod direct la ridicarea construcției, ci, mai mult argumente care ar justifica anularea autorizației de construire eliberată reclamanților, cerere care însă nu s-a formulat în prezenta cauză.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat de pârâta reclamantă reconvențional urmează a fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" - REGIONALA CFR C împotriva sentinței nr. 999 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex.
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Costinel Moțîrlichie, Gabriel Viziru
