Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 3298/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3298
Ședința publică de la 09 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
-- - - - Președinte Secție
-- - JUDECĂTOR 3: Sanda
Grefier -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 787 din data de 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru recurenta reclamantă, lipsind intimatele pârâte Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților și Prefectura Județului O - Comisia De Aplicare A Legii Nr.9/1998.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost depus răspunsul la adresa înaintată de către instanță intimatei pârâte Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părții prezente:
Avocat pentru recurenta reclamantă susține oral motivele de recurs invocate în scris, în raport de care pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației, fără cheltuieli de judecată,
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.787 din 10 decembrie 2008, Tribunalul Olta respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Prefectura Județului O - Comisia de Aplicare a Legii Nr.9/1998.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat la Comisia județeană O pentru aplicarea Legii 9/1998, acordarea de despăgubiri pentru bunurile pe care autorul acesteia, le-a avut în proprietate și, după anul 1940, au rămas în ia, respectiv, suprafața de 10 ha. teren agricol, 2400 mp. teren loc de casă, casă, sală, aplecătoare, plevar, șopron, grajd, acestea fiind achiziționate în baza contractului de vânzare cumpărare din data de 5.04.1937.
Prin Hotărârea nr. 241/2006, Prefectura Oar espins cererea, reținând că autorul, după anul 1940, fost recolonizat în comuna din D, unde a primit 10 ha. teren, 4.218 mp. teren intravilan, o casă cu două camere, sală și dependințe - bunuri care au aparținut emigrantului.
Pentru aceste bunuri s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare din 5 iulie 1949 între Statul Român și colonistul, specificându-se că bunurile trec în proprietatea colonistului cumpărător cu toate sarcinile și obligațiunile impuse de Legea asupra colonizării nr.98/1940.
Potrivit art. 2 și art. 3 din Legea nr.715/1946, se stabileau datoriile colonistului prin diferența dintre valoarea bunurilor primite în România și celor achitate, abandonate în ia, soldul reprezentând datoria față de Statul Român ce urma a fi achitată de autorul reclamantei în 10 rate anuale, egale, începând cu anul 1950, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare încheiat cu autorul reclamantei și pe care acesta l-a semnat în condițiile art. 14, respectiv,subsemnatul colonist, declar că prin semnarea acestui contract, am luat în posesiune imobilul și locul de casă arătate și descrise la punctul a,b,c, recunosc exactitatea întinderii, renunț la orice pretențiune în viitor față de Statul Român și mă oblig să respect toate condițiunile impuse prin legea asupra colonizării din 25 aprilie 1940 și prin acest contract.
În art. 1 din Decretul 553/1953 se prevede anularea în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preț, de coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr.766/1941.
Având în vedere că autorul reclamantei a beneficiat de drepturile acordate în baza legii asupra colonizării și a primit în proprietate bunuri imobile în schimbul bunurilor abandonate în ia, s-a constatat că decizia Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nr.1408 din 14.08.2008 și Hotărârea nr.241/2006 emisă de Prefectura O sunt legale și temeinice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca fiind vădit netemeinică și nelegală.
A susținut că instanța de fond a dat dovadă de superficialitate în analizarea înscrisurilor și a situației de fapt dovedite, preluând motivația din cele două acte administrative contestate, fără a face referire la motivele care au dus la înlăturarea probatoriilor aduse.
A mai arătat în acest sens că autorul său nu a primit nici un bun cu titlu gratuit de la Statul Român în compensarea celor abandonate pe teritoriul Statului, iar contractul de vânzare cumpărare nu cuprinde nici o referire de maniera că prețul solicitat de vânzător ar reprezenta diferența dintre valoarea bunurilor abandonate și valoarea bunurilor ce au făcut obiectul vânzării.
Astfel rezultă cert că bunurile primite pe raza com. au fost cumpărate cu prețul integral de la Statul Român, iar împrejurarea că aceste bunuri ar fi aparținut unui colonist nu are relevanță, atâta timp cât a dovedit că aceste bunuri au intrat în proprietatea sa prin plata integrală a prețului prevăzut.
A precizat recurenta că este lipsit de relevanță și faptul că autorul său, la data semnării contractului de vânzare- cumpărare, a declarat expres că renunță la orice pretenție față de statul român, deoarece această mențiune a fost făcută în condiții impuse, fiind înlăturată prin efectele și scopul în care a fost adoptată Legea nr.9/1998, care are menirea de a reglementa măsuri reparatorii față de persoanele care au fost victime ale colonizării forțate.
Intimatele Instituția Prefectului Jud. O și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat au fost stabilite datoriile colonistului, prin diferența dintre valoarea bunurilor primite în România cu a celor abandonate în ia, soldul respectiv reprezentând datoria față de statul român, ce urma să fie achitată în 10 rate anuale, egale, începând cu anul 1950.
La dosar au fost depuse extrase de actele normative invocate de pârâte prin întâmpinare.
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate, în raport de starea de fapt și dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea introductivă vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărâriinr.241/2006 și deciziei nr.1408/2008 emise de Prefectura O și respectiv Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin care a fost respinsă cererea reclamantei, pentru acordarea despăgubirilor cerute în baza prevederilor Legii nr.9/1998, aferente bunurilor deținute de autorul său pe teritoriul statului.
Din actele depuse la dosar, rezultă că într-adevăr autorul reclamantei- D, a deținut în proprietate în com. sat, jud. la data de 10 septembrie 1940, 10 ha de teren arabil, casă cu anexe și teren aferent în suprafață de 2218 mp, bunuri care au rămas pe teritoriul statului în urma colonizării forțate a acestuia în com. din
Conform adresei nr.13437/1042( fila 19 dosar fond), autorului reclamantei i-au fost atribuite bunurile din procesul verbal încheiat la data de 19 septembrie 1942, acesta având obligația -potrivit Legii nr.766/1941 și Legii asupra colonizărilor din 25 aprilie 1940- să cultive personal ce i-a fost încredințat și să întrețină în bună stare gospodăria încredințată.
Ulterior, la 5 iulie 1949, între statul român și Dai ntervenit un contract de vânzare - cumpărare, având ca obiect bunurile ce i-au fost atribuite în localitatea, prețul acestora fiind stabilit în conformitate cu art.3 din Legea nr.715/1946, urmând să fie achitat în 10 rate egale anuale, începând cu 1 ianuarie 1950.
Potrivit art.2 din legea mai sus arătată, comisiile de lichidare aveau obligația să procedeze la reevaluarea bunurilor abandonate de evacuați în după anumite norme, iar potrivit art.3, aceeași comisie trebuia să stabilească valoarea bunurilor primite de la Statul Român,iar diferențele rezultate în favoarea Ministerului Agriculturii, să fie urmărite potrivit dispozițiilor Codului d e procedură fiscală.
Dispozițiile acestui articol mai prevădcă acest sold va fi achitat de evacuații recolonizați, în cel mult 10 rate anuale.
În consecință, prin contractul încheiat cu Statul Român, autorul reclamantei s-a obligat să achite acestuia doar diferența de valoare rezultată dintre bunurile deținute pe teritoriul Statului și cele primite în România.
În susținerea celor arătate se mai au în vedere și dispozițiile Legii asupra colonizărilor din 17 aprilie 1940, care reglementează atribuirea către cei colonizați a unui lot de colonizare de 10 ha teren cultură și a unui loc de casă și grădină în V satului( art.10 alin1), ulterior prin Legea nr.715/1946 stabilindu-se (așa cum s-a arătat) modalitatea de transmitere în proprietate a bunurilor atribuite, prin calcularea diferențelor de valoare.
De asemenea și dispozițiile art.10 din Legea 766/1941 prevăd că "sumele datorate de coloniști ca preț al bunurilor primite pe baza acestei legi, se vor compensa cu suma despăgubirilor certe, lichide și exigibile ce au de primit conf.art.5 și 2 din Acordul româno-, privitor la schimbul de populație română și ă din 7 septembrie 1940."
Prin urmare atribuindu-se un lot de colonizare compus din terenuri și construcții, conform legilor menționate, rezultă clar că transmiterea în proprietate a acestuia s-a făcut prin compensarea valorilor primite cu cele abandonate și ca atare autorul reclamantei a fost despăgubit, nemaiputând beneficia de despăgubirea prevăzută de Legea nr.9/1998.
Fată de cele expuse se constată că toate motivele invocate sunt nefondate, astfel că în temeiul art.312 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.787 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t- Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele Prefectura O și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
12 Iulie 2009
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Adina Calotă Ponea, Sanda
