Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 3300/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3300
Ședința publică de la 09 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
-- - - - Președinte Secție
-- - JUDECĂTOR 3: Sanda
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - M SRL, împotriva sentinței nr. 199 din data de 6 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru recurenta reclamantă - M SRL, lipsind intimatul pârât Consiliul Local Al Comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat, motivat și timbrat legal.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părții prezente:
Avocat pentru recurenta reclamantă - M SRL depune un set de înscrisuri, susține oral motivele de recurs invocate în scris, în raport de care pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei de efectua intabularea contractului nr. 63/11.01.2007.
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr.199 din 6 martie 2009, Tribunalul Olta admis cererea reclamantei - M SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei, în sensul că a obligat pârâtul să răspundă societății reclamante la notificarea nr.12656/12.06.2008 a Biroului individual executori judecătorești.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit dispoz.art.1 pct.1 din Legea nr.554/2004 "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ, sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce a fost cauzată".
S-a constatat că din dispozițiile legale mai sus menționate, rezultă că se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, de către o autoritate publică prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri.
Potrivit art.2 pct.h din același act normativ, prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri se înțelege faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
S-a reținut că în speță reclamantul a reușit să facă dovada că solicitat pârâtei să efectueze demersuri în vederea intabulării dreptului de proprietate și înscrierea in cartea funciară a imobilelor ce formează obiectul contractului de închiriere nr. 63/11.01.2007 la care nu a primit nici un răspuns, cu toate că a fost notificată în acest sens și prin intermediul, conform notificării nr. 12656/12.06.2008.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind declinarea competenței teritoriale în favoarea tribunalului Vâlcea, Tribunalul Olta apreciat ca fiind neîntemeiată, având in vedere că potrivit dispoz. art. 10 pct. 3. din leg. 554/2004 în litigiile de contencios administrativ, reclamantul se poate adresa și instanței de la domiciliul său, ori în speță sediul societății reclamante se afla în raza de circumscripție Tribunalul O l
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, invocând că dispozitivul acesteia nu este foarte clar, în sensul că nu răspunde în totalitate cererii, așa cum a fost formulată.
S-a susținut în acest sens că, deși a fost admisă în totalitate acțiunea, pârâta a fost obligată să răspundă doar la notificarea executorului judecătoresc, deși s-a solicitat și obligarea acesteia să efectueze întabularea dreptului de proprietate și înscrierea în registru a contractului nr.63 din 11 ianuarie 2007.
Astfel, deși din probele administrate la instanța de fond, a rezultat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revine prin lege și prin contract, respectiv aceea prevăzută de art.1394 Cod civil, potrivit căreia orice act care constată o cesiune sau o chitanță de chirie sau arenda pe doi ani viitori trebuie să fie transcrisă în registrele Oficiului ipotecar, din dispozitivul sentinței nu rezultă dacă instanța a admis sau nu această obligație.
Intimatul pârât, deși legal citat, nu a depus întâmpinare sau acte în apărare.
Examinând sentința sub aspectul criticilor invocate, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea recurentei reclamante -" M "SRL vizează refuzul Consiliului Local al comunei, Județul V de a dispune transcrierea (întabularea) contractului de închiriere nr. 63 din 11 ianuarie 2007, intervenit între pârât în calitate de locator și reclamantă în calitate de locatar.
Ca urmare a acestui refuz, reclamanta a solicitat instanței ca pârâtul să fie obligat să răspundă solicitării sale scrise, notificată prin intermediul executorului judecătoresc și respectiv să efectueze această transcriere.
Reclamanta a precizat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, respectiv dispozițiile art.1 și 8 din Legea 554/2004, raportate la art.112 Cod procedură civilă.
Prin sentința recurată, deși instanța admite în totalitate cererea reclamantei, obligă pârâtul să răspundă la notificarea făcută de aceasta prin intermediul executorului judecătoresc, omițând să se pronunțe asupra capătului de cerere privitor la transcrierea contractului de închiriere.
Potrivit art.129 alin.4 Cod procedură civilă, "cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații oral sau scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare."
În speță în aplicarea acestor dispoziții legale, instanța de fond avea obligația de a solicita reclamantei lămuriri cu privire la cadrul procesual, având în vedere atribuțiile strict limitative prevăzute de Legea 215 /2001 pentru consiliul local, ca autoritate publică locală.
Procedând în acest mod, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate potrivit art. 105 al.2 Cod procedură civilă, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 din Codul d e procedură civilă.
În rejudecare instanța de fond va solicita lămuriri părților cu privire la raportul juridic dedus judecății, sub aspectul cauzei, obiectului și părților, potrivit art. 129 alin.4 din Codul d e procedură civilă, cu respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, ulterior pronunțându-se asupra obiectului cererilor formulate de părți, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - M SRL, împotriva sentinței nr. 199 din data de 6 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 3 ex/01.09.2009
Jud.fond:
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Adina Calotă Ponea, Sanda
