Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 19/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--11.12.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.19
Ședința publică din 17.01.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în nume propriu și în reprezentarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.828/07.11.2007, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților recurenți, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâților recurenți depune delegație.
Se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâților recurenți arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea prezentului recurs, având în vedere apariția OUG nr. 146/19.12.2007.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.828/07.11.2007, pronunțată în dosarul nr. -, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Ministerul Economiei și Finanțelor, și-n consecință a obligat pârâții la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu în cuantum de un salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare perioadei 2001, 2002, 2003, 2004 și 2005, actualizate în raport cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
A dispus anularea adresei nr.34335/19.07.2007, emisă de pârâta T, prin care s-a respins cererea reclamantului formulată în cadrul procedurii administrative prealabile.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de funcționar public în cadrul pârâtei T până în anul 2005, în funcția de referent superior, în prezent fiind pensionar.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția prescripției drepturilor bănești solicitate de reclamant, reprezentând primele de concediu aferente anilor 2001-2003, excepție invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a respins-o ca neîntemeiată, conform dispozițiilor art. 62 pct. 2 din Legea nr. 24/2004 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora "la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau normativa afectată de suspendare reintră în vigoare", astfel că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 pct. C din Codul munciia fost suspendat.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamantului instanța a constatat că raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa atribuțiilor de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, precum și cu recunoașterea tuturor drepturilor salariale acordate prin lege.
Art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 modificată, prevede dreptul funcționarului public la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
Instanța nu a primit apărarea pârâtelor, prin care au cerut respingerea acțiunii reclamantului, deoarece drepturile solicitate de acesta au fost suspendate prin acte normative succesive, întrucât art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 modificată, prevede dreptul funcționarului public la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu, iar suspendarea acestor drepturi nu echivalează cu anularea lor.
Văzând și dispozițiile art.40 din OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, care prevăd că funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit la plata primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2001, 2002, 2003, 2004 și 2005 - actualizate în raport cu rata inflației.
În ceea ce privește capătul de cerere din acțiunea reclamantului privind anularea adresei nr. 34335/19.07.2007, aflată la fila 8 din dosar, prin care i s-a respins cererea formulată în cadrul procedurii administrative prealabile, instanța a constatat că răspunsul pârâtei T dat prin această adresă este netemeinic și nelegal, motiv pentru care a anulat acest act, întrucât instanța nu a primit apărarea pârâtei conform căreia drepturile solicitate au fost suspendate succesiv iar reclamantul nu este îndreptățit la plata primei de concediu.
Pentru considerentele și în baza temeiurilor de drept indicate, instanța a admis acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată și a dispus obligarea pârâților la plata către reclamant a primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2001, 2002, 2003, 2004 și 2005 - actualizate în raport cu rata inflației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în nume propriu și în numele Ministerului Economiei și finanțelor, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii excepției prescripției acțiunii referitor la drepturile bănești aferente anilor 2001-2002, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru întreaga perioadă solicitată.
Curtea, față de apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, constată de prisos a motiva necesitatea aplicării prevederilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, a cărei suspendare a încetat la 31 decembrie 2006.
Astfel, prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată succesiv în perioada 2001-2006.
Întrucât reclamantul intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile actului normativ susmenționat, în sensul art.1 al.2 din acesta, Curtea urmează să mențină ca temeinică și legală hotărârea atacată și conform prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâtei T împotriva sentinței civile nr.828/2007, pronunțată în dosar nr.- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./11.02.2008
Tehnored. /12.02.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
