Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 14/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--11.12.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.14
Ședința publică din 17.01.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din Primăria T și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului T, precum și de pârâtul Consiliul Local, împotriva sentinței civile nr.704/08.10.2007, pronunțată în dosar nr.- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții intimați: CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL ORAȘULUI, CONSILIUL LOCAL F, PRIMARUL ORAȘULUI F, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL ORAȘULUI, CONSILIUL LOCAL S M, PRIMARUL ORAȘULUI S M, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL VECHE, PRIMARUL COMUNEI VECHE, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL M, PRIMARUL COMUNEI M, CONSILIUL LOCAL M, PRIMARUL COMUNEI M, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL CURTEA, PRIMARUL COMUNEI CURTEA, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL NOI, PRIMARUL COMUNEI NOI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL NOUĂ, PRIMARUL COMUNEI NOUĂ, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL PĂDURENI, PRIMARUL COMUNEI PĂDURENI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL PIETROASA, PRIMARUL COMUNEI PIETROASA, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL M, PRIMARUL COMUNEI M, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL ROMÂN, PRIMARUL COMUNEI ROMÂN, CONSILIUL LOCAL M, PRIMARUL COMUNEI M, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL M, PRIMARUL COMUNEI M, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL M, PRIMARUL COMUNEI M, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI și intervenienții intimați, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă în reprezentarea reclamantului recurent, președintele asistat de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, au depus întâmpinări, reclamantul recurent și pârâții intimați: Consiliul Local al comunei, Primarul și Consiliul Local al comunei și Consiliul Local.
Reprezentantul reclamantului recurent depune împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâților la plata către reclamanți și intervenienți a primelor de concediu actualizate cu rata inflației și pentru anii 2001, 2002 și 2003, așa cum s-a solicitat prin acțiune, fără cheltuieli de judecată. Depune nr.OUG146/2007 prin care a fost reglementată plata primelor de concediu aferente anilor 2001-2006, perioada suspendării acordării lor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul T sub nr.- reclamanta SINDICATUL LIBER AL SALARIATILOR DIN PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T ȘI DIN SERVICIILE PUBLICE AFLATE ÎN CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI a solicitat, în contradictoriu cu pârâții, obligarea acestora la calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând primele de concediu prevăzute de art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, pentru anii 2001 - 2006 precum și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu, actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței și până la data plații efective a fiecărei prime.
În motivarea cererii se arată ca reclamanta - sindicat - are în componența sa membrii, salariați din cadrul celor 79 primării din județul T, membrii în numele cărora a promovat acțiunea, și că aceștia au calitate de funcționari publici.
Reclamanta arată că potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o prima egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Astfel prin art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002 până la data de 31.12.2003, prin art.9 pct.7 din Legea nr.507/2003 până la data de 31.12.2004, prin art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 până la data de 31.12.2005 si prin art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 până la data de 31.12.2006 dreptul a fost suspendat.
Reclamanta arată că aceste măsuri le consideră abuzive și nelegale, în primul rând pentru că dreptul la prima de concediu își are geneza într-o lege, respectiv Legea funcționarului public, fiind un drept subiectiv absolut ce conferă titularilor acestuia prerogativele în virtutea cărora au îndrituirea să pretindă subiectului pasiv al raportului juridic născut, să procedeze la o prestație pozitivă și de asemenea la plata sumei de bani ce reprezintă prima de concediu.
Potrivit dispozițiilor generale și imperative ale Codului muncii, cu valoare de principiu de bază pentru orice raport de muncă indiferent că acest raport se desfasoară în baza unui contract de muncă sau a unei numiri, art.38 din Codul Muncii prevede că: "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate ".
Suspendarea aplicării unui act normativ poate apărea "în cazuri speciale" astfel cum prevede art.64 alin.1 si 2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Astfel: "in cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. In aceasta situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea precum și durata ei determinată. La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".
Această normă imperativă de strictă interpretare stabilește două principii de bază care pot duce la suspendarea unui act normativ și anume: 1- să existe o situație specială care să justifice suspendarea; 2 - dispoziția afectată de suspendare să reintre de drept în vigoare la data expirării duratei de suspendare. Cu alte cuvinte, reclamanta arata că, aceasta înseamnă că acele acte normative ce suspendau aplicarea dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 trebuiau în mod imperativ și absolut să prevadă o situație specială, determinată și care să impună luarea unei asemenea masuri. Mai mult, trebuia să rezulte clar si fără echivoc că aplicarea disp.art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 este factorul care generează sau perpetuează această situație gravă, și a cărei gravitate nu putea fi înlăturată sau redusă decât prin suspendarea aplicării disp.art.34 alin.2 din actul normativ sus menționat.
Reclamanta mai arată că i-a fost încălcat și dreptul constituțional instituit de art.41 alin.2 din Constituția României, respectiv dreptul la protecție socială precum și art.53 din Constituția României care prevede că: "(1)- Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune și la (2) restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății ".
Reclamanta consideră că, de vreme ce actele normative de suspendare nu indică motivul suspendării aplicării art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 și nici nu arată necesitatea stringentă a acestei suspendări, ba mai mult, potrivit principiului constituțional citat mai sus, drepturile și libertățile cetățenilor pot fi doar restrânse, fără a aduce atingere însăși existenței dreptului.
Drept urmare, dispozițiile legale prin care a fost suspendat dreptul la o primă de concediu anuală pentru funcționarii publici, prin prisma dispozițiilor constituționale apar contradictorii cu atât mai mult cu cât prin concediul de odihnă plătit se înțelege atât plata concediului cât și a primei de concediu și, ca atare, asemenea drepturi nu pot fi nici separate, nici suspendate, ele formând un tot unitar. Ele nu pot fi suspendate prin emiterea unor acte normative, nefiind îndeplinite condițiile stricte de suspendare a actului normativ, cu atât mai mult cu cât normele constituționale prevăd doar posibilitatea restrângerii drepturilor și nicidecum suspendarea acestora, practic, anularea lor.
Pârâții au depus la dosar întâmpinări prin care au arătat că sunt de acord cu revendicările reclamanților, mai puțin Consiliul Local care a solicitat respingerea acțiunii.
La dosar s-au depus cereri de intervenție în nume propriu de către numiții, solicitând obligarea pârâților la plata primelor de concediu aferente anilor 2001-2006 precum și în continuare, arătând că nu sunt membrii de sindicat dar sunt îndreptățiți să solicite acordarea acestor drepturi deoarece sunt funcționari publici în cadrul instituțiilor pârâte.
Prin sentința civilă nr.704/08.10.2007, pronunțată în dosarul nr. -, Tribunalului Timiș, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din Primăria Mun. T și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Mun. T, împotriva pârâților, a admis cererea de intervenție în nume propriu a numiților, SI, și a obligat pârâții la plata către reclamanți și intervenientele în nume propriu, a primelor de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006 reactualizate cu rata inflației și a respins în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit tabelelor depuse la dosar, membrii reclamantei au avut și au calitatea de funcționari publici în perioada 2001-2006 precum și în prezent.
Potrivit art. 34 din 188/1999
" (1) Funcționarii publici au dreptul, în condițiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale și la alte concedii.
(2) Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat**)."
Conform Legii bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 și Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2004.
Conform art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, au fost suspendate.
Suspendarea drepturilor reprezentând prima de concediu pentru funcționarii publici nu echivalează cu stingerea drepturilor respective ci a avut doar ca efect imposibilitatea realizării acestora în intervalul de timp în care au fost suspendate.
Suspendarea dreptului la prima de concediu ori prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existența dreptului deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudus jus ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, sa fie vidat de substanța sa și, practic să devină lipsit de orice valoare.
Așa fiind, tribunalul a admis în parte cererea și a obligat pârâții să plătească membrilor reclamantei primele de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006, actualizate cu rata inflației.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamantul cât și pârâtul Consiliul Local, considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs, pârâtul solicită modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, pe motiv că dreptul la plata primei de concediu a fost suspendat prin acte normative succesive, prin urmare nu exista temei juridic pentru plata acestui drept.
Reclamantul, în motivele de recurs arată că deși instanța de fond a admis în parte acțiunea în sensul de a obliga pârâții la plata primelor de concediu aferente anilor 2004, 2005 și 2006, nu a motivat în nici un fel neacordarea acestor drepturi pentru perioada anilor 2001, 2002 și 2003. Învederează instanței că asupra perioadei anilor 2001-2003 nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune, întrucât și cursul acestei prescripții a fost suspendat prin aceleași acte normative succesive care au suspendat aplicarea prevederilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 pentru anii 2004-2006, dreptul la acțiune începând să curgă cu data de 1 ianuarie 2007.
Curtea, față de apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, constată de prisos a motiva necesitatea aplicării prevederilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, a cărei suspendare a încetat la 31 decembrie 2006.
Astfel, prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată succesiv în perioada 2001-2006.
Constată că în mod eronat instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului în sensul de a obliga pârâții la plata acestor drepturi salariale numai pe perioada anilor 2004, 2005, 2006, fără a motiva în nici un fel neobligarea pârâților la aceeași plată și pentru anii 2001, 2002 și 2003, când nu putea opera nici prescripția dreptului la acțiunea, acest drept născându-se deîndată ce a încetat suspendarea aplicării prevederilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999.
Întrucât reclamanții intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile actului normativ susmenționat, în sensul art.1 al.2 din acesta, conform prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să modifice sentința atacată și să admită în totalitate acțiunea formulată de reclamant, în sensul că obligă pârâții și la plata primelor de concediu aferente perioadei 2001, 2002 și 2003, reactualizate cu rata inflației și respinge recursul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din Primăria T și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al municipiului T împotriva sentinței civile nr.704 din 8 octombrie 2007, pronunțată în dosar nr.- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința atacată și admite în totalitate acțiunea formulată de reclamant, în sensul că obligă pârâții și la plata primelor de concediu, aferente perioadei 2001, 2002 și 2003, reactualizate cu rata inflației.
Respinge ca nefondat recursul pârâtului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./06.02.2008
Tehnored. /12.02.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
