Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 199/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 199
Ședința publică din 14.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
a fost reprezentat de procuror
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la fila 4 dosar, și pârâtul, reprezentat de consilier juridic, cu delegație la fila 25 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este litigiu privind regimul străinilor și procedura de citare este legal îndeplinită.
Reclamanta, prin avocat, solicită lăsarea dosarului mai la urmă pentru a mai depune un înscris la dosar.
Curtea dispune lăsarea dosarului mai la urmă.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile.
Reclamanta, prin avocat, depune dovada faptului că s-a adresat instituției pârâte, respectiv adresă înregistrată la acesta sub nr. - din 14.01.2010, comunicând-o și pârâtului, prin consilier juridic, și reprezentantului Ministerului Public.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe fondul acțiunii.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea cererii de chemare în judecată și anularea în parte a deciziei de returnare, în sensul de a nu se mai institui interdicția de intrare în România pe o perioadă de 6 luni. Arată că la 20.06.2009 a sunat la Oficiul Român pentru rugând a i se comunica dacă există posibilitatea rezolvării pe cale legală a dreptului de ședere în România. Menționează că se află de 15 ani în România iar părinții săi au drept de ședere pe perioadă nedeterminată. La data de 24.06.2009, a solicitat audiență la ORI, a fost primită în audiență, dar i s-a emis decizia de returnare. Precizează că este de bună credință, s-a prezentat din proprie inițiativă la autoritatea pârâtă pentru că depășise perioada vizei de ședere. A studiat la Colegiul S, are studii superioare efectuate în România, părinții săi desfășoară activitate pe teritoriul României iar ea dorește să-și rezolve problema în mod legal, iar măsura interzicerii pe 6 luni de a intra în România este mult prea aspră, legea prevăzând că se poate aplica, și nu că este o măsură obligatorie. Astfel, Curtea poate înlătura măsura interdicției dispuse de pârât. Arată că urmează a părăsi România și a se duce în, pentru a se putea întoarce cu acte în regulă.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Motivează că reclamanta a rămas ilegal 237 de zile pe teritoriul României și, conform art. 106 alin. 1 lit. a) și alin. 2 lit. b) din OUG nr. 194/2002, s-a dispus măsura interdicției de a intra în România pe 6 luni. În ce privește buna credință a reclamantei, aceasta putea să-și reglementeze dreptul de ședere, dar a preferat să rămână în inactivitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației, decizia și măsura interdicției de a intra în România pe 6 luni fiind emise în mod legal și temeinic, având în vedere faptul că reclamanta se află în culpă, pentru că de 237 zile îi expirase dreptul de ședere. De asemenea, la dosar nu există dovada demersurilor efectuate la autoritatea pârâtă pentru a-și reglementa situația.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamanta -, cetățean chinez, a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Român pentru, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună modificarea în parte Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/24.06.2009, în sensul de nu se mai institui interdicția de intrare în România, pentru perioadă de 6 luni, de la data ieșirii din țară.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în anul 1991, tatăl său a venit în România și a înființat societate comercială, că în anul 1994 venit și ea împreună cu mama sa, urmat cursurile liceale în B, la Colegiul Național "S ", apoi cursurile Academiei de Studii Economice, pe care le- absolvit în anul 2008.
Reclamanta mai arătat că nu plecat în după terminarea facultății pentru obține viza de lungă ședere pentru angajare în muncă, deoarece nu avea actele necesare care să ateste pregătirea sa profesională.
Reclamanta precizat că firma la care lucrat perioadă de probă după absolvirea facultății i- promis că va face toate demersurile la Oficiul Român pentru pentru obține prelungirea vizei de muncă, însă acest lucru nu s-a întâmplat, astfel că a acumulat multe zile de ședere ilegală în România.
Reclamanta a susținut că nu a plecat din România din anul 1994, că în nu are locuință și nu mai cunoaște pe nimeni, astfel că i-ar fi foarte greu să fie obligată să stea 6 luni acolo și apoi să revină acasă, la familie, în România.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. II din Legea nr. 56/2007 și art. 87 din OUG nr. 194/2002, modificată și republicată.
Prin întâmpinarea formulată la data de 15.10.2009, pârâtul solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că reclamanta avut dreptul de ședere temporară reglementat până la data de 30.10.2008, că la momentul depistării, respectiv la data de 24.06.2009 nu era titulara unui drept de ședere pe teritoriul României, încălcând astfel prevederile art. 11 alin. 1 și art. 4 alin. 4 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
În privința interdicției de intrare în România, pârâtul a afirmat că măsura a fost dispusă temeinic și legal, în baza art. 106 alin. 1 lit. a) pct. ii) din OUG nr. 194/2002, având în vedere că reclamanta a cumulat o ședere ilegală pe teritoriul României cuprinsă între 3 luni și 1 an, respectiv 237 de zile, perioada de interdicție fiind redusă la 6 luni, față de declarația acesteia, în sensul că suportă integral cheltuielile necesare îndepărtării de pe teritoriul României.
În cauză, s- administrat proba cu înscrisuri, iar în cadrul acesteia, autoritatea pârâtă depus documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia de returnare de pe teritoriul României nr. -/24.06.2009 emisă de Oficiul Român pentru s-a dispus obligarea reclamantei să părăsească teritoriul României în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a deciziei, în conformitate cu prevederile art. 82 alin. 3 lit. a) pct. i) din OUG nr. 194/2002, reținându-se că nu a respectat obligațiile prevăzute de art. 4 alin. 4 și art. 11 alin. 1 din acest act normativ, prin faptul că nu părăsit teritoriul României înaintea expirării dreptului de ședere stabilit prin permisul de ședere.
Totodată, s- instituit interdicția de intrare în România, pentru perioadă de 6 luni, de la data ieșirii din țară, conform disp. art. 106 alin. 1 lit. a) pct. ii) coroborat cu art. 106 alin. 2 lit. b) din OUG nr. 194/2002.
Pe calea prezentei acțiuni, reclamanta contestă în parte Decizia de returnare de pe teritoriul României nr. -/24.06.2009, respectiv dispozițiile privitoare la interdicția de intrare în România, pentru perioadă de 6 luni, de la data ieșirii din țară.
În acest sens, disp. art. 105 alin. 1 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România prevăd că, "concomitent cu emiterea deciziei de returnare sau cu punerea în aplicare măsurii de expulzare, Oficiul Român pentru poate dispune, în condițiile legii, și interzicerea intrării în România pentru perioadă determinată".
Aceste dispoziții legale instituie posibilitatea și nu obligația Oficiului Român pentru de dispune măsura interdicției de intrare în România, concomitent cu obligația de părăsire teritoriului României.
În cadrul controlului exercitat asupra dreptului de apreciere al autorității pârâte, Curtea consideră că instituirea interdicției de intrare în România a reclamantei pentru perioadă de 6 luni constituie ingerință în dreptul la respectarea vieții private și de familie, garantat de art. 8 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, în condițiile în care, din anul 1994, viața privată, de familie și profesională a reclamantei s- desfășurat în România.
Astfel, reclamanta a avut reglementat și prelungit dreptul de ședere în România în scop de studii până la data de 30.10.2008, învățat limba română, studiat în România, fiind absolventă Colegiului Național " " și Academiei de Studii Economice din
Integrarea reclamantei în societatea românească și caracterul efectiv al vieții sale de familie fiind incontestabile, Curtea apreciază că măsura dispusă de autoritatea pârâtă, motivată exclusiv pe numărul de zile de ședere ilegală în România, nu respectă principiul proporționalității, respectiv echilibrul care trebuie să existe între satisfacerea intereselor generale ale comunității și cerința protejării dreptului la viață privată și de familie al reclamantei.
În consecință, în temeiul disp. art. 84 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, Curtea va dispune admiterea acțiunii formulată de reclamantă și anularea în parte Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/24.06.2009, în ceea ce privește dispoziția privind interdicția de intra în România, pentru perioadă de 6 luni, de la data ieșirii din țară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta -, cetățean chinez, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
Anulează în parte Decizia de returnare de pe teritoriul României nr. -/24.06.2009, emisă de Oficiul Român pentru, în ceea ce privește dispoziția privind interdicția de intra în România, pentru perioadă de 6 luni, de la data ieșirii din țară.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/ 2ex.
10.02.2010
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
