Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 200/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 200
Ședința publică din 14.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
a fost reprezentat de procuror
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială la fila 12 dosar, și pârâtul, reprezentat de consilier juridic, cu delegație la fila 11 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este litigiu privind regimul străinilor,procedura de citare este legal îndeplinităși că dosarul nr- (poziția 10 pe lista de ședință) a fost înaintat de Completul 11 Fond pentru discutarea excepției de conexitate.
Curtea dispune apelul și în dosarul nr-.
În dosarul nr-, privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la fila 15 dosar, și pârâtul, reprezentat de consilier juridic, cu delegație la fila 37dosar.
Curtea pune în discuție excepția de conexitate a celor două pricini invocată de pârâtul Oficiul Român pentru prin întâmpinarea depusă în dosarul nr-.
Pârâtul, prin consilier juridic, arată că reclamantei i-a fost prelungit dreptul de ședere ca efect al art. 52 alin. 5 din OUG nr. 194/2002, pentru că sponsorul său, era titular al unui drept de ședere. Însă, având în vedere că cetățeanului sirian, i-a fost refuzat dreptul de ședere, fiind emisă decizia de returnare, și reclamantei i s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere. Astfel, având în vedere că între cele două cauze există o strânsă legătură, fiind incidente prevederile art. 164.civ.Cod Penal, se impune admiterea excepției de conexitate.
Reclamanții, prin avocat, solicită respingerea excepției de conexitate ca neîntemeiată, din punctul lor de vedere nefiind îndeplinite condițiile identității părților și obiectului celor două cauze. prevederile art. 164.civ.Cod Penal și arată că nu există identitate de părți. De asemenea, nici condiția privind identitatea de obiect nu este îndeplinită, fiind contestate acte diferite în cele două dosare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de conexitate, fiind incidente prevederile art. 164.civ.Cod Penal, reclamanții din cele două cauze fiind soț și soție.
Curtea, deliberând, apreciază că între cele două cauze există o strânsă legătură, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 164.civ.Cod Penal, astfel încâtadmite excepția de conexitate și dispune reunirea cauzei nr- la prezentul dosar, nr-.
În dosarul nr-, privindacțiunile conexe formulate de reclamantulși dereclamantaîn contradictoriu cupârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe fondul acțiunilor.
Reclamanții, prin avocat, solicită admiterea acțiunilor astfel cum au fost formulate și precizate, anularea deciziilor de returnare emise de ORI și obligarea acestuia la prelungirea dreptului de ședere.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea cererilor de chemare în judecată, având în vedere că reclamantul nu a îndeplinit condițiile prevăzute de OUG nr. 194/2002. În consecință, nici reclamantei nu i se poate prelungi dreptul de ședere, având în vedere că soțul său nu este titular al dreptului de ședere.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea a acțiunilor, deciziile emise de ORI fiind legale și temeinice. Astfel, reclamantul nu îndeplinește condițiile pentru un drept de ședere legal, nedepunând certificatul de atestare fiscală impus de prevederile art. 56 alin. 1 lit. e) din OUG nr. 194/2002. Având în vedere acest aspect, nici soția sa, nu are un drept de ședere.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamantul, cetățean sirian, a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Român pentru, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/13.07.2009 și prelungirea dreptului de ședere în România.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este angajat la SC Super SRL din de 3 ani și deținut în toată această perioadă drept de muncă, ultimul permis de ședere fiind valabil până la data de 10.07.2009.
Reclamantul a mai arătat că, în vederea prelungirii dreptului de ședere, solicitat conducerii societății un certificat fiscal, pe care l-a depus împreună cu toate actele necesare, însă la data de 14.07.2009 i s- comunicat că certificatul fiscale pe care l- prezentat nu a fost eliberat de Administrația Finanțelor Publice și că societatea are datorii la stat, aflându-se în stare de insolvență din data de 28.04.2009.
Reclamantul mai arătat că nu este răspunzător pentru situația societății, că îi este încălcat dreptul la muncă și că, în baza dreptului său de ședere, i s- admis și soției sale șederea pe teritoriul României, aceasta fiind însărcinată și în imposibilitate de a efectua deplasări pe distanțe lungi și călătorii cu avionul.
La data de 31.07.2009, sub nr-, s- înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal acțiunea formulată de reclamanta, cetățean sirian, soția reclamantului, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru, având ca obiect anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/17.07.2009 și prelungirea dreptului de ședere în România.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a obținut drept de ședere în România, în calitate de membru de familie, că soțul acesteia deținea drept de ședere, în calitate de angajat la SC Super SRL din B, că acestuia i-a fost refuzată prelungirea dreptului de ședere și, pe cale de consecință, s-a emis decizia de returnare și în privința acesteia.
Reclamanta a precizat că este însărcinată, iar medicul curant îi interzice total călătoriile pe distanțe medii și lungi, astfel că se află în imposibilitate de părăsi teritoriul României.
Prin Încheierea din data de 14.01.2010, instanța a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-, în temeiul art. 164 Cod procedură civilă, reținând că între cele două cauze există o strânsă legătură ce impune soluționarea împreună a acestora.
Prin întâmpinarea formulată în cele două cauze, pârâtul Oficiul Român pentru a solicitat respingerea acțiunilor ca neîntemeiate, susținând că deciziile de returnare de pe teritoriul României s-au emis cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât la data depunerii cererii de către reclamantul nu erau îndeplinite cumulativ condițiile generale și speciale în funcție de scopul șederii pe teritoriul României.
Pârâtul a precizat că reclamantul prezentat certificatul de atestare fiscală nr. - emis de Administrația Finanțelor Publice Sector 2 la data de 17.06.2009, însă în procesul de analizare a cererii de prelungire a dreptului de ședere au existat suspiciuni cu privire la autenticitatea acestuia, astfel că, la data de 03.07.2009, prin Adresa nr. -, s-au solicitat precizări de Administrația Finanțelor Publice Sector 2, iar răspunsul a fost în sensul că SC Super SRL nu solicitat eliberarea unui certificat de atestare fiscală la 17.06.2009, că societatea este în insolvență din data de 28.04.2009 și figurează cu obligații restante la data de 07.07.2009.
În aceste condiții, pârâtul a menționat că reclamantul nu a făcut dovada că a prezentat documentul prevăzut de art. 56 alin. 1 lit. e), respectiv certificatul de atestare fiscală, astfel că, în mod legal, i s- refuzat prelungirea dreptului de ședere, prin raportare la prevederile art. 52 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, republicată.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri, iar în cadrul acesteia autoritatea pârâtă a depus documentația care stat la baza emiterii deciziilor de returnare contestate, în conformitate cu disp. art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia de returnare de pe teritoriul României nr. -/13.07.2009, reclamantului i s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere în România, reținându-se că nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 56 alin. 1 lit. e) coroborat cu art. 56 alin. 2 din OUG nr. 194/2002, republicată, întrucât certificatul de atestare fiscală nr. -/19.06.2009, prezentat la cererea de prelungire a dreptului de ședere, nu a fost eliberat de către Administrația Finanțelor Publice în a cărei rază teritorială își are sediul angajatorul privind achitarea la zi obligațiilor către bugetul de stat, iar SC Super SRL figurează cu obligații restante și se află în insolvență din data de 28.04.2009.
Cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru prelungirea dreptului de ședere în România, în sensul că nu a depus documentul prevăzut de art. 56 alin. 1 lit. e) din OUG nr. 194/2002, republicată, respectiv certificatul de atestare fiscală emis de administrația finanțelor publice în a cărei rază teritorială își are sediul angajatorul privind achitarea la zi a obligațiilor către bugetul public național.
În aceste condiții, în mod legal s-a emis decizia de returnare de pe teritoriul României, iar acțiunea promovată de reclamant este neîntemeiată.
În privința reclamantei, Decizia de returnare de pe teritoriul României nr. -/17.07.2009 s-a emis pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 62 alin.5 din OUG nr. 194/2002, reținându-se că, în fapt, soțului acesteia i s- refuzat prelungirea dreptului de ședere și i s-a emis decizie de returnare.
Conform disp. art. 62 alin. 5 din OUG nr. 194/2002, "dreptul de ședere temporară se prelungește individual, pentru fiecare membru de familie pe aceeași perioadă pentru care s- acordat dreptul de ședere sponsorului".
Având în vedere că reclamantului i s- refuzat prelungirea dreptului de ședere, iar instanța a apreciat că decizia de returnare emisă pe numele acestuia este legală, urmează, pe cale de consecință, să se constate că, în mod legal, s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere pentru reclamanta și s-a emis decizia de returnare de pe teritoriul României.
În concluzie, pentru considerentele menționate,Curtea constată că acțiunile conexate sunt neîntemeiate și urmează să dispună respingerea acestora, conform disp. art. 84 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunile conexate, formulate de reclamanții ȘI, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, ca neîntemeiate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/ 2ex.
03.02.2010
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
